Ce-i lipsește lui Crin Antonescu

Ca foarte adesea, în cazul lui Crin Antonescu se dovedește că problemele de imagine apar pe probleme de substanță a omului.

Călin Popescu-Tăriceanu este importator de mașini, iar Dinu Patriciu, petrolist și mogul. Crin Antonescu, profesor de istorie. Cum se leagă asta de liberalism? Mult mai puțin decât în cazul unui Tăriceanu sau Patriciu. Dacă e să privim în spate, înțelegem mai bine ceea ce e Crin Antonescu prin faptul că actualul președinte al PNL a avut, la începuturile sale, o trecere prin Partidul Alianței Civice. E, cu alte cuvinte, unul din “bonjuriștii” (în sens bun) politicii românești de după 1990, care a fost atras în politică de idealuri civice comune Estului în anii ’80 și, în același timp, de farmecul discret al burgheziei unuia din cele două partide istorice reapărute cu drepturi depline după 1990.

Nimic interzis și nici condamnabil în toate acesta. Dar Antonescu, dacă are ceva substanțial de propus, trimite prin biografie mai curând în zona idealurilor etice și civice ale Chartei 77 a lui Havel. Simptomatic, sloganul de la prezidențiale al profesorului, “România bunului simț”, îl rezumă destul de bine ca aspirație, dar n-a convins.

E Antonescu un politician fără viitor, așa cum spun cei care-l detestă? Rămâne de văzut. Deocamdată, e clar doar că acesta trebuie să-și concilieze propriul trecut cu formațiunea pe care o conduce. În principiu, asta se mai poate rezolva, la 51 de ani, cu ajutorul viitorului. Dar problema lui Antonescu, în momentul de față, e că e un fel de președinte fără de partid. Sau un președinte de partid virtual.

Articol apărut în “România liberă” de miercuri, 24 noiembrie

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

4 thoughts on “Ce-i lipsește lui Crin Antonescu”

  1. Daca discutam prin prisma pragmatica a unui lider de partid de opozitie care trebe sa coabiteze cu un partid de centru-stanga, brandul personal al liberalului mai mult intelectual decat magnat, mai mult de stanga decat de dreapta, ar fi ceva potential. Nu as spune ca PNL este un partid virtual, as spune ca PNL nu ishi apartine sieshi.

  2. Claudiu: Nu, nu PNL-ul e partidul virtual 🙂 Crin e pe undeva președintele unui partid inexistent fizic, ceva de genul ăsta. Răposatul PAC, eu știu?

    Problema e dacă mai e necesar genul ăsta de civism în 2010. Sunt la câteva zeci de metri de turnul televiziunii din Berlinul de Est, în Alexanderplatz, și la friptura pe care am mâncat-o și berea pe care am băut-o, nu prea pare că ar fi necesar…

  3. In vremuri de criza este nevoie de mult civism. Cand avem multi conationali care nu se mai simt reprezentati politic sigur nu putem exclude civismul de pe lista scurta a solutiilor. Ma rog, imi poti argumenta ca avem un curent civic prea firav si recunosc ca nu am contra-argumente. Sunt de acord cu tine ca Antonescu nu reprezinta pe nimeni in sfera civismului, el este doar asociat curentului. Este greu de transformat Crin in lider de curent civic, este si mai greu de umanizat, adica sa devina charismatic.
    Interesant este ca si Victor Ponta are aceeasi problema. Sa vrei sa fii omul rebel, copilot de raliu si doar in ultimul rand lider de partid spune ceva. Cu exceptia lui Dancu care trebuie sa ii faca imagine, nimeni din partid nu ii preia ideile, nimeni nu le comenteaza, nimeni dintre cadrele PSD nu construieste pe ce spune Ponta.
    Cred ca ambii lideri sunt lideri tranzitorii in partidele lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *