Ce-i lipseşte lui Crin Antonescu

Ca foarte adesea, în cazul lui Crin Antonescu se dovedeşte că problemele de imagine apar pe probleme de substanţă a omului.

Călin Popescu-Tăriceanu este importator de maşini, iar Dinu Patriciu, petrolist şi mogul. Crin Antonescu, profesor de istorie. Cum se leagă asta de liberalism? Mult mai puţin decât în cazul unui Tăriceanu sau Patriciu. Dacă e să privim în spate, înţelegem mai bine ceea ce e Crin Antonescu prin faptul că actualul preşedinte al PNL a avut, la începuturile sale, o trecere prin Partidul Alianţei Civice. E, cu alte cuvinte, unul din “bonjuriştii” (în sens bun) politicii româneşti de după 1990, care a fost atras în politică de idealuri civice comune Estului în anii ’80 şi, în acelaşi timp, de farmecul discret al burgheziei unuia din cele două partide istorice reapărute cu drepturi depline după 1990.

Nimic interzis şi nici condamnabil în toate acesta. Dar Antonescu, dacă are ceva substanţial de propus, trimite prin biografie mai curând în zona idealurilor etice şi civice ale Chartei 77 a lui Havel. Simptomatic, sloganul de la prezidenţiale al profesorului, “România bunului simţ”, îl rezumă destul de bine ca aspiraţie, dar n-a convins.

E Antonescu un politician fără viitor, aşa cum spun cei care-l detestă? Rămâne de văzut. Deocamdată, e clar doar că acesta trebuie să-şi concilieze propriul trecut cu formaţiunea pe care o conduce. În principiu, asta se mai poate rezolva, la 51 de ani, cu ajutorul viitorului. Dar problema lui Antonescu, în momentul de faţă, e că e un fel de preşedinte fără de partid. Sau un preşedinte de partid virtual.

Articol apărut în “România liberă” de miercuri, 24 noiembrie

  1. Claudiu Popescu Reply

    Daca discutam prin prisma pragmatica a unui lider de partid de opozitie care trebe sa coabiteze cu un partid de centru-stanga, brandul personal al liberalului mai mult intelectual decat magnat, mai mult de stanga decat de dreapta, ar fi ceva potential. Nu as spune ca PNL este un partid virtual, as spune ca PNL nu ishi apartine sieshi.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Claudiu: Nu, nu PNL-ul e partidul virtual 🙂 Crin e pe undeva preşedintele unui partid inexistent fizic, ceva de genul ăsta. Răposatul PAC, eu ştiu?

    Problema e dacă mai e necesar genul ăsta de civism în 2010. Sunt la câteva zeci de metri de turnul televiziunii din Berlinul de Est, în Alexanderplatz, şi la friptura pe care am mâncat-o şi berea pe care am băut-o, nu prea pare că ar fi necesar…

  3. Claudiu Popescu Reply

    In vremuri de criza este nevoie de mult civism. Cand avem multi conationali care nu se mai simt reprezentati politic sigur nu putem exclude civismul de pe lista scurta a solutiilor. Ma rog, imi poti argumenta ca avem un curent civic prea firav si recunosc ca nu am contra-argumente. Sunt de acord cu tine ca Antonescu nu reprezinta pe nimeni in sfera civismului, el este doar asociat curentului. Este greu de transformat Crin in lider de curent civic, este si mai greu de umanizat, adica sa devina charismatic.
    Interesant este ca si Victor Ponta are aceeasi problema. Sa vrei sa fii omul rebel, copilot de raliu si doar in ultimul rand lider de partid spune ceva. Cu exceptia lui Dancu care trebuie sa ii faca imagine, nimeni din partid nu ii preia ideile, nimeni nu le comenteaza, nimeni dintre cadrele PSD nu construieste pe ce spune Ponta.
    Cred ca ambii lideri sunt lideri tranzitorii in partidele lor.

  4. Marian Stavaroiu Reply

    Mi-am adus aminte vorba raposatului Adrian Paunescu (citez aproximativ):
    Ca sa va certati cu mine trebuie in primul rand sa existati.

    El a spus-o unei singure persoane, dar se poate extinde.

Post your thoughts