Ce facem, dăm “add” şi “confirm” la necunoscuţi pe Facebook?

Citind pe ReadWriteWeb un articol inteligent despre motivele pentru care companiile ar trebui să aibă pagini, şi nu profiluri sau useri pe Facebook, mi-a venit în minte o discuţie pe care am purtat-o de mai multe ori referitor la reţeaua care a depăşit Google. Ce faci cu necunoscuţii care îţi cer prietenie/dau add as friend? Confirmi legătura sau nu?

E o întrebare cu mai multe răspunsuri. Depinde de scopul cu care ţi-ai făcut cont de Facebook şi, în ultimă instanţă, chiar de numărul de prieteni.

ReadWriteWeb aminteşte, în articolul linkuit, de faptul că un cont personal are o limită de 5000 de prieteni, pe Facebook. Atunci când atingi această limită, reţeaua îţi sugerează să-ţi faci o pagină, la care userii pot da “like”. E aşadar o relaţie într-un singur sens. Dacă-ţi place Sonny Rollins şi vrei să fii la curent cu ce face, nu trebuie ca el să te cunoască şi să-ţi dea “add as friend”. 5000 de prieteni poate fi văzut, deci, ca un fel de limită arbitrară de la care încep să te ştie mai mulţi oameni decât ştii tu. Cineva glumea, de altfel, spunând că devii celebru în momentul în care oamenii care nu te cunosc încep să pretindă că te cunosc.

DE FAPT, 5.000 E MULT, O LIMITĂ OFERITĂ INGINEREŞTE, CU LARGHEŢE. În agenda mobilului am vreo 740 de contacte – şi sunt un tip conectat, a trebuit să fiu aşa încă de pe vremea când eram ziarist. Uneori, când dau scroll, găsesc nume care nu-mi spun nimic. Sau pe care mă chinuiesc să le “iau de undeva”. Probabil că în decursul unei vieţi o persoană cunoaşte – şi poate să-şi amintească într-un anume moment cu precizie de – câteva mii de alte persoane. Cel mult. Dar ce are asta cu mica şi triviala noastră problemă de început?

Probabil că un tip ca Dragoş Bucurenci, care a depăşit 4000 de contacte pe Facebook, e mai căutat de oameni decât îi caută el însuşi. Mi se întâmplă şi mie, la vreo 1100 de contacte, deloc un record pe Facebook. Ce facem cu cei care ne dau “add”, dar pe care nu-i ştim? Sunt şanse bune ca oamenii respectivi să vrea cu adevărat să intre în contact cu noi. Deci ar fi nepoliticos să-i refuzăm. Răspunsul la întrebarea de la care am pornit ar fi “da, trebuie să dăm confirm”, cel puţin pentru noi, ăştia, cu o oarecare vizibilitate pe net.

Există şi un motiv egoist ca să confirmi toate cererile, desigur: o reţea mare înseamnă că eşti popular. Numărul de contacte pe Facebook e o dimensiune a brandului tău. Oamenii respectivi pot primi mesaje de la tine. Atunci când am făcut Facebook.com/Comanescu.ro, am trimis linkul cunoştinţelor de pe Facebook.com/iulian.comanescu. Şi aşa mai departe.

OK, DAR DACĂ MĂ ÎMPRIETENESC CU TOATĂ LUMEA, EXISTĂ ŞI DEZAVANTAJE… Da, există. O să-ţi plouă cu Farmville în cap, toată lumea te va căuta pentru tot felul de causes neverosimile şi aşa mai departe. Aşa ajungem la problema scopurilor pe Facebook.

Ştiu oameni care sunt foarte restrictivi la capitolul “confirm”. News feed-ul lor arată foarte bine, în funcţie de contactele pe care şi le-au selectat. Dacă refuzi mulţi prieteni, se cheamă oarecum că tinzi să foloseşti Facebook ca pe o resursă de conţinut. Să dai “add” multora e oarecum pe dos, te interesează mai mult ce spui decât ce ţi se spune. Dar nu numai.

În timp ce scriam textul de faţă, un prieten m-a abordat ca să-mi ceară contactele unei cunoştinţe comune. N-am găsit cunoştinţa nici în agendă, nici în mail. Am căutat-o pe Facebook şi “bingo”. Multe contacte înseamnă, desigur, o agendă mare. Bună, la o adică.

CA SĂ REZUMĂM: DACĂ VREI SĂ TE FACI AUZIT, DĂ “ADD” ŞI “CONFIRM” LA TOATĂ LUMEA. DACĂ VREI SĂ ÎI AUZI PE ALŢII, FII SELECTIV. Probabil că se pot imagina mai multe răspunsuri şi argumente la întrebarea doar aparent trivială cu care am început. Dar, în fine, dacă eşti în dubiu, fă-ţi un cont pe LinkedIn. Ştiţi că e vorba de o reţea de conexiuni profesionale. Eu am vrut să văd cum evoluează lucrurile şi am adoptat o politică foarte liberală de contacte pe Facebook, plus una foarte strictă pe LinkedIn. Acolo nu intru în legătură decât cu oameni cu care am avut de-a face profesional vorbind şi pe care îi ştiu destul de bine. N-am decât vreo 360 de conexiuni şi intru mult mai rar. Cu toate acestea, Google indexează mai bine profilul de LinkedIn decât pe cel de Facebook.

UPDATE: Cineva îmi aduce aminte de “Hide”. Teoretic, şi la 4999 de prieteni, care vorbesc fiecare despre ce-l doare, poţi să-ţi aranjezi feed-ul de rss ca să nu primeşti mesaje de Farmville dacă nu joci jocul şi, eventual, să scoţi o persoană cu totul din el. Butonul e undeva în dreapta, la fiecare mesaj. Nu e tocmai un gest de prietenie, dar Facebook permite asta 🙂

Post your thoughts