Ce facem, dăm “add” și “confirm” la necunoscuți pe Facebook?

Citind pe ReadWriteWeb un articol inteligent despre motivele pentru care companiile ar trebui să aibă pagini, și nu profiluri sau useri pe Facebook, mi-a venit în minte o discuție pe care am purtat-o de mai multe ori referitor la rețeaua care a depășit Google. Ce faci cu necunoscuții care îți cer prietenie/dau add as friend? Confirmi legătura sau nu?

E o întrebare cu mai multe răspunsuri. Depinde de scopul cu care ți-ai făcut cont de Facebook și, în ultimă instanță, chiar de numărul de prieteni.

ReadWriteWeb amintește, în articolul linkuit, de faptul că un cont personal are o limită de 5000 de prieteni, pe Facebook. Atunci când atingi această limită, rețeaua îți sugerează să-ți faci o pagină, la care userii pot da “like”. E așadar o relație într-un singur sens. Dacă-ți place Sonny Rollins și vrei să fii la curent cu ce face, nu trebuie ca el să te cunoască și să-ți dea “add as friend”. 5000 de prieteni poate fi văzut, deci, ca un fel de limită arbitrară de la care încep să te știe mai mulți oameni decât știi tu. Cineva glumea, de altfel, spunând că devii celebru în momentul în care oamenii care nu te cunosc încep să pretindă că te cunosc.

DE FAPT, 5.000 E MULT, O LIMITĂ OFERITĂ INGINEREȘTE, CU LARGHEȚE. În agenda mobilului am vreo 740 de contacte – și sunt un tip conectat, a trebuit să fiu așa încă de pe vremea când eram ziarist. Uneori, când dau scroll, găsesc nume care nu-mi spun nimic. Sau pe care mă chinuiesc să le “iau de undeva”. Probabil că în decursul unei vieți o persoană cunoaște – și poate să-și amintească într-un anume moment cu precizie de – câteva mii de alte persoane. Cel mult. Dar ce are asta cu mica și triviala noastră problemă de început?

Probabil că un tip ca Dragoș Bucurenci, care a depășit 4000 de contacte pe Facebook, e mai căutat de oameni decât îi caută el însuși. Mi se întâmplă și mie, la vreo 1100 de contacte, deloc un record pe Facebook. Ce facem cu cei care ne dau “add”, dar pe care nu-i știm? Sunt șanse bune ca oamenii respectivi să vrea cu adevărat să intre în contact cu noi. Deci ar fi nepoliticos să-i refuzăm. Răspunsul la întrebarea de la care am pornit ar fi “da, trebuie să dăm confirm”, cel puțin pentru noi, ăștia, cu o oarecare vizibilitate pe net.

Există și un motiv egoist ca să confirmi toate cererile, desigur: o rețea mare înseamnă că ești popular. Numărul de contacte pe Facebook e o dimensiune a brandului tău. Oamenii respectivi pot primi mesaje de la tine. Atunci când am făcut Facebook.com/Comanescu.ro, am trimis linkul cunoștințelor de pe Facebook.com/iulian.comanescu. Și așa mai departe.

OK, DAR DACĂ MĂ ÎMPRIETENESC CU TOATĂ LUMEA, EXISTĂ ȘI DEZAVANTAJE… Da, există. O să-ți plouă cu Farmville în cap, toată lumea te va căuta pentru tot felul de causes neverosimile și așa mai departe. Așa ajungem la problema scopurilor pe Facebook.

Știu oameni care sunt foarte restrictivi la capitolul “confirm”. News feed-ul lor arată foarte bine, în funcție de contactele pe care și le-au selectat. Dacă refuzi mulți prieteni, se cheamă oarecum că tinzi să folosești Facebook ca pe o resursă de conținut. Să dai “add” multora e oarecum pe dos, te interesează mai mult ce spui decât ce ți se spune. Dar nu numai.

În timp ce scriam textul de față, un prieten m-a abordat ca să-mi ceară contactele unei cunoștințe comune. N-am găsit cunoștința nici în agendă, nici în mail. Am căutat-o pe Facebook și “bingo”. Multe contacte înseamnă, desigur, o agendă mare. Bună, la o adică.

CA SĂ REZUMĂM: DACĂ VREI SĂ TE FACI AUZIT, DĂ “ADD” ȘI “CONFIRM” LA TOATĂ LUMEA. DACĂ VREI SĂ ÎI AUZI PE ALȚII, FII SELECTIV. Probabil că se pot imagina mai multe răspunsuri și argumente la întrebarea doar aparent trivială cu care am început. Dar, în fine, dacă ești în dubiu, fă-ți un cont pe LinkedIn. Știți că e vorba de o rețea de conexiuni profesionale. Eu am vrut să văd cum evoluează lucrurile și am adoptat o politică foarte liberală de contacte pe Facebook, plus una foarte strictă pe LinkedIn. Acolo nu intru în legătură decât cu oameni cu care am avut de-a face profesional vorbind și pe care îi știu destul de bine. N-am decât vreo 360 de conexiuni și intru mult mai rar. Cu toate acestea, Google indexează mai bine profilul de LinkedIn decât pe cel de Facebook.

UPDATE: Cineva îmi aduce aminte de “Hide”. Teoretic, și la 4999 de prieteni, care vorbesc fiecare despre ce-l doare, poți să-ți aranjezi feed-ul de rss ca să nu primești mesaje de Farmville dacă nu joci jocul și, eventual, să scoți o persoană cu totul din el. Butonul e undeva în dreapta, la fiecare mesaj. Nu e tocmai un gest de prietenie, dar Facebook permite asta 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *