zero caractere.1: Ce este Încurcă-Business-ul și ce încurcă el

După vreo doi ani și jumătate de lucru pe cont propriu, am început să-mi conturez în minte o tipologie a oamenilor de care mă lovesc în diferite aventuri legate de ezotericul business numit comunicare. Cred că unul din cele mai frecvente personaje din lumea în care mă învârt este ceva ce voi numi Încurcă-Business. V-ați lovit probabil și voi de el și probabil că o să vă bucurați după ce o să-i citiți portretul aici, în maniera frumos numită de Caragiale “compătimim împreună”. Asta e, e week-end, prea multe nu avem de făcut, deci putem să ne permitem luxul de a ne plânge un pic de milă.

Încurcă-Business este, cum îi spune și numele, un descendent de a doua generație a lui Încurcă-Lume, un altoi de dinamism mimat și trăncăneală englezită pe încurcătura milenară numită Istoria României. Evident și iarăși conform numelui, el a terminat ASE-ul și își duce existența diurnă într-un business, de obicei unul suficient de mare încât lipsa lui de eficiență, freacă-de-mentismul lui, intențiile lui bune cu rezultate la limită sau puțin sub linie să poată fi tolerate fără falimentul prăvăliei. Poziția lui nu e, formal, una neglijabilă, face parte din middle management, dacă nu chiar din zona de top. Însă modul cum a obținut-o – fiind băiat simpatic pe lângă vreun zmeu autohton sau de multinațională – îi reduce și autonomia, și aptitudinile decizionale către zero.

Încurcă-Business vine în fiecare zi la serviciu cu mașina lui de la firmă, își deschide laptopul de la firmă, bea trei cafele de la firmă, fumează șase țigări din patrimoniul propriu (s-au scumpit al dracu’!), pe holul de la firmă, după care are revelația pulsatorie a faptului că ar trebui să facă ceva pe ziua în curs. Se uită în Outlook, unde sunt trecute două drumuri și trei telefoane. Pe primele le amână, mult prea dificile pentru că afară e cald sau frig și e de-abia la începutul sau hăt la sfârșitul săptămânii, mai pot aștepta, dă-i dracului. Dintre telefoane, o alege pe Angelina Jolie de la furnizorul cutare, cu care are o vrăjeală. Sau crede el. Încearcă să obțină o întâlnire. Angelina îl refuză amabil, treburile ei în viață sunt cu totul altele și Încurcă-Business trebuie să-i dea răspuns pe care nu-l poate obține decât de la zmeul lui, zmeu pe care, desigur, nu-l poate deranja. Nasol. S-a vărsat cu Angelina.

Încurcă-Business iese “puțin” din firmă să mănânce “ceva”, de regulă, un sandviș sau un burger, dar “puținul” se face mai mult, fiindcă zmeul e-ntr-o “locație” neprecizată, inabordabil și deci nesusceptibil de a deschide un ochi amenințător asupra existenței pe ziua respectivă a lui Încurcă-Business. Mobilul acestuia râgâie (trebuie să ne punem sonerie cât mai altfel și mai spirituală…). Încurcă-Business răspunde. Invitație la masă! De ce nu?

Aici, Încurcă-Business își dezvăluie adevărata și apocaliptica natură. El e interfața multinaționalei sau a mogulatului unde lucrează cu oamenii din piață. Invitația la masă poate veni de la un alt Încurcă-Business de la o prăvălie complementară sau, mai des, nu. Încurcă-Busineșii au fonduri de protocol nu prea mari. La Uptown, personajul nostru tace, înfulecă, ascultă. Un antreu de fiță și o friptană neaoșă. Poți pili destul de mult dacă iei aperitiv, două pahare de vin diferit, un coniac la sfârșit. Partea introductivă, cu whisky și unde-ai fost în vacanță, trece prea repede. Parapantă, șpriț, gagici, spanac. Încurcă-Business avea una sau două povești bune de cabană, cu un butoi cu vomă, trei bulgăroaice, o recepționeră. Dar interlocutorul pare, ciudat, a avea altă treabă. El a venit să-i propună ceva.

O fi bine, o fi rău? Lui Încurcă-Business nu-i pasă, la urma urmei. Până să se prindă cum merge treaba, avea și el oarece orgolii personale, idei din facultate sau din cărțile despre cum să faci bani. Acum e profesionist. S-a prins că zmeul le-are pe-ale lui, e ba tâmpit și nu-nțelege, ba corupt, ba mahmur și el, Încurcă-Business, nu prea are cum să-l convingă de cutare sau cutare lucru. Treaba lui e în principiu să execute exceluri, telefoane, drumuri atunci când zmeului îi mai tună ceva, din motive pe care Încurcă-Business nu le știe exact, dar într-o zi o să le afle pe toate. Bun, și-atunci ce facem? Am ajuns la cafea și Hennessy, interlocutorul turuie despre propunere, propunerea a început să devină ceva plicticos. Încurcă-Business are un răspuns pregătit, care-l scutește de bătăi de cap: Dă pauerpointu pe mail. Eu nu pot face nimic de unul singur. Depinde de zmeu. O să vorbesc cu el.

S-a rezolvat. Negocieri în derulare. Idee nouă. Biznis. Contacte. Aspirații. Poimarți.

Înapoi la prăvălie. Ziua s-a cam scurs. Două țigări, trei mail-uri, o cafea. Sună mama lui Încurcă-Business, Încurcă-Acte la Administrația Financiară. Încurcă-Business o repede, n-are chef de ea. Nu e nici rău de la natură, nici idiot, știe că a cam frecat duda pe ziua de azi, dar diseară e meci. Asta e o compensație suficientă. Mâine, oricum, trebuie s-o ia de la capăt și reminder-ul cu Angelina Jolie nu va mai râgâi în Outlook. Urmează o nouă zi, nu contează că azi a pierdut timpul.

Problema nu e asta. Ci că l-a pierdut și pe al altora. Al meu sau al vostru.