Ce caută formatele de late night în prime-time și ce-o să găsească

Radu Banciu se mută pe B1 la ora 20.00, iar Dragoș Pătraru, pe TVR, la ora 22.00. Numai Mircea Badea, inventatorul a ceea ce numeam acum câtăva vreme meseria de Mircea Badea, rămâne, peste mode și timp, la ora 23.00. Plimbarea autointitulaților pamfletari prin grilă pare că nu are prea multă semnificație raportat la piața TV românească, dat fiind că e vorba de formate și realizatori ieftini, cu rating mic. Totuși, ea contează, exact din aceste motive. 

Am mai spus-o, categoria de „pamfletar” a apărut în televiziunea românească din nevoia de a umple cu emisiuni ieftine spațiul de late night, care începe la ora 23.00 și realizează venituri mai mici din publicitate decât prime-time-ul (19.00-23.00). Prototipul genului a fost În gura presei a lui Badea, emisiune care însemna o investiție modică, în moderator, o masă, un scaun și câteva ziare. Între timp, ziarele au cam dispărut, dar acest gen de pseudo-format a rămas și s-a multiplicat în Pătraru și Banciu (dar și alții, mai efemeri), ca un gen de monolog mitocănesc – și partizan, în funcție de finanțatorul televiziunii. Dintre cei amintiți, singurul care are pretenția de a face altceva este Dragoș Pătraru, în a cărui emisiune se regăsesc segmente în care mai apar alte personaje sau diferite șmecherii audiovizuale rudimentare și prea puțin convingătoare. Rămâne ca și publicul să-l perceapă ca fiind altceva.

Acest gen de lucruri generează de regulă 1-2 puncte de rating, în medie, pe ediție, puțin față de cele 10 puncte la care aspiră un jurnal de știri sau un show bun de prime-time, pe televiziunile-lider gen PRO TV sau Antena 1. Totuși, un Mircea Badea s-a lăudat nu odată că emisiunea lui e profitabilă și se poate, foarte bine, să fie așa: raportat la salariul de 6.500-7.000 de euro al moderatorului, care s-a vehiculat repetat în breaslă, costurile unei ediții (de același ordin de mărime cu salariul repartizat pe numărul de prestații lunar) sunt sub 500 de euro. Adică mărunțiș, raportat la zecile de mii de euro investite, tot pe ediție, în divertismentul de prime-time.

Pe o piață în care banii albi din publicitate sunt puțini, iar cei gri, din finanțări politice, încep să se ducă mai nou și spre finanțarea unor oficine de propagandă online, „rețeta Mircea Badea” e una din cele mai bune care se pot găsi, cinic vorbind. Ca dovadă faptul că Pătraru a fost înfiat de la România TV de un TVR falit, care ar fi trebuit să aibă pretenții de televiziune majoră, dar, din cauza managementului dezastruos, a ajuns să cheltuiască cei peste 100 de milioane de euro de care dispune anual pe orice altceva decât formatele proprii.

Viabilitatea „rețetei Mircea Badea” e probată și de analogia cu piața americană, unde marile rețele (NBC, ABC, CBS), dar și posturi importante de basic cable ca TBS sau Comedy Central, programează în late night formate oarecum asemănătoare, probabil sursa de inspirație a celor românești. Publicul de la noi știe câte ceva despre Jay Leno sau David Letterman de pe NBC și CBS, ori Jon Stewart și Stephen Colbert de pe Comedy Central, care fac cam toți același gen de format, începând cu un monolog și continuând cu segmente de talk-show și/sau muzică. În linii mari, „meseria de Mircea Badea” înseamnă degradarea și expandarea monologului de late night american de la câteva minute, la o oră de emisie, pentru ca celelalte segmente – interviuri, sketch-uri, rubrici -, care puteau fi văzute și în România pe vremuri, în Chestiunea Zilei a lui Călinescu, să dispară.

Un om cu merite incontestabile în televiziunea de la noi îmi zicea zilele trecute, raportat schimbarea de paradigmă prin care trece media românească, și nu numai ea, că Mircea Badea va supraviețui, orice se va întâmpla cu Antena 3, instituție cu un viitor nu foarte clar, date fiind intrarea în închisoare a fondatorului Dan Voiculescu și eșecul lui Victor Ponta, candidat pe care l-a susținut, la prezidențiale. Deocamdată, cel mai bun lucru pe care putea să-l facă Badea era să rămână la ora 23.00. Iar mutarea lui Banciu și Pătraru mai devreme, de la care am pornit, e hazardată.

Ca să înțelegem de ce, e cazul să spunem ce caută Banciu la ora 20.00 și Pătraru, la ora 22.00: e vorba de speranța că o rețetă foarte ieftină, de relativ succes noaptea târziu, ar putea funcționa și în prime-time, pe raționamentul: aceleași costuri mici și un rating posibil mai mare, proporțional cu faptul că la ora 20.00 sau 22.00 e mai multă lume la TV decât către miezul nopții. Probabil, însă, nu va fi așa.

Iar cel mai bun argument e ceea ce s-a întâmplat acum câțiva ani pe piața americană. Acolo, late night show-urile încep la ora 23.35, consacrată pe NBC de Johnny Carson, părintele genului. În 2010, Jay Leno, regele late night-ului, a fost înlocuit, pe același NBC, de Conan O’Brien, dar managementul rețelei a avut ideea de a-l păstra pe Leno pentru un alt show asemănător, care avea să înceapă la ora 22.00, în spațiul în care până atunci rulase costisitorul și longevivul Law & Order.

Era vorba tot de un calcul de bani: show-ul lui Jay Leno costa în jur de 1,5 milioane de dolari pe săptămână (cinci ediții), cu aproximație bugetul unui singur episod de serial de rețea. Ceea ce a urmat a fost însă o hecatombă pentru NBC. Conan O’Brien a obținut rezultate proaste la ora 23.35, iar Jay Leno nu a reușit să facă nimic la ora 22.00. Jay Leno a fost mutat înapoi la 23.35, unde a evoluat până în 2014, iar Conan O’Brien a părăsit NBC, pentru a reveni ulterior pe TBS.

Experimentul NBC arată că pe o piață ca aceea americană, formatele de late night nu funcționează în prime-time. Oricât de diferiți ne place să credem că suntem, în materie de televiziune suntem receptivi la aceleași lucruri ca publicul din toată lumea, de la Românii au talent, la telenovele și serialele turcești, devenite și ele un fenomen dacă nu global, cel puțin cu o arie de răspândire foarte largă (Balcani + țările arabe). În momentul de față, un Banciu la ora 20.00 arată ca o pată de culoare (e drept, ieftină) în lungul șir de tăietori de frunză la câini cu invitați din studiourile televiziunilor politice. Probabil, logoreea lui, de o violență diminuată din cauza prime-time-ului, nu va funcționa acolo. Dar rămâne de văzut: deocamdată, apariția monologiștilor în prime-time (Silviu Mănăstire, un alt outsider de aceeași factură, primește și el un spațiu zilnic de la B1) sugerează că politicienii nu mai prea au chef să se ducă la TV. Acum, ei au Facebook și superstiția că Facebook a câștigat alegerile pentru Iohannis. Care o înlocuiește pe aceea că televiziunile sunt cele care schimbă jocul.

Articol scris pentru ediția de joi, 3 septembrie, a săptămânalulului Dilema veche. Foto: Laura Lee Moreau

4 thoughts on “Ce caută formatele de late night în prime-time și ce-o să găsească”

  1. Bossu…si tu incepi cu imbecilitati? Cand a inceput ultima data emisiunea lui badea la 23? El a fost primul mutat din intervalul asta orar…incepandu-si emisiunile dupa 12 noaptea. De ce perpetuati o minciuna ca el a ramas de la 23? Sau la tine conteaza ce scrie antena 3 in program…nu ce se intampla cu adevarat? Gandeste-te logic ca oricine poate vedea foarte simplu ca aberezi si te decredibilizezi inutil.

  2. Si inca ceva…ce profit face emisiunea lui badea? De aproape un an de zile nu mai are nici o secunda de publicitate in emisiune. Din ce face profit? Din capul sec al vostru…”specialisti media” muritori de foame.

  3. Cam incerci sa-l musti de fund pe Mircea Badea, din pacate pentru tine esti prea mic sa ajungi… ca sa-ti fie clar tie si altora ca tine : eu si multi altii ca mine ne uitam la In gura presei pentru ca Mircea exprima ceea ce gandim noi si o face de multe ori si intr-un mod amuzant si nu pentru ca trebuie Mircea sa-mi spuna cum sa gandesc intr-o anumita privinta…din intamplare am nimerit o data o emisiune a lui Banciu, am avut toata ambitia din lume sa vad emisiunea pana la final, dupa 10 minute am schimbat postul, o plictisealaaaaaaaa de emisiune….
    P.S. emisiunea lui Mircea incepe la ora 24:00 nu 23… 😉

Leave a Reply to mihai Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *