Ce-am înțeles eu de la Premiile Radar de Media. Smiley vs. Drăgușanu

Premiile Radar de Media

După ce am făcut poza asta m-a întrebat cineva cine-i domnișoara. Habar n-am

La Gala Premiilor Radar de Media s-au întâmplat niște chestii care m-au făcut să las baltă ideile docte despre ce scriu aici și să bag o neserioasă mondenă (și, apropo, întârziată, că gala a fost miercuri). Citiți înainte ca să vedeți ce-a apucat Bianca Drăgușanu cu mâna și de ce răutăți e capabil nenorocitu’ de Smiley. 

Prima chestie e că, raportat la ce și cine a fost la Ambasad’Or (în Otopeni, principala calitate a locului e că fasciile alea cu care e pavoazat tot locul sug ecoul, spre deosebire de pereții de marmură, gresie de bucătărie și altele care te sparg la urechi pe la Marriott și aiurea), cele mai tari vedete ale momentului sunt Bianca Drăgușanu și Smiley. Sună ca dracu’, dar uitați de ce spun asta: Drăgușanu Bianca reușea să târască după ea, ca legați cu ață, o ciurdă de operatori oriunde se învârtea. Am văzut-o chiar apucând cu una din crengile alea ale ei un obiectiv care-i răsărise în față și dându-l la o parte, cu o mișcare expertă, în arc de cerc. Față de ea, Laura Cosoi e supersweet, iar Teo, discretă și sedentară, în jurul mesei Kanal D. Dar diferența cea mai mare e față de Smiley, care se-mprietenește cu toate camerele care îi apar în față, într-un mod care sfidează orice posibilă acuzație de publicity whore. Smiley s-a suit pe scenă cu un saxofonist la unul din rapperii cu șapcă de bezbol – pe care nu pot să-i deosebesc nici măcar după ce i-am avut invitați la Țara minunilor, eu le zic la toți Maximilian – și i-a făcut maximilianului, care își uitase negativul acasă, acompaniament. Superstarul care face o reverență către boboc, cum ar veni.

Ca s-o spun pe șleau, Drăgușanu a fost cea mai “nasoală” vedetă din sală, iar Smiley, cea mai “mișto”. Dacă e să continuu cu răutățile, o să zic că al doilea a urcat pe scenă ca să ia nu știu câte premii (lista, ca să rezolv și problema asta), în timp ce prima a urcat nu ca să ia, ci ca să dea. Primitorul a fost ceva doctor făcător de silicoane, ceea ce ne trimite direct în următorul paragraf, despre materiale sintetice.

Apropo de materiale, trebuie să dau un rewind și să vă spun că Măruță (Cătălin) a trimis un carton care-l înfățișa ca să ridice nu numai premiul lui, ci și pe cel al soției, ceea ce ar cauza un titlu de tabloid, “Andra e căsătorită cu o bucată de carton”, și o parafrază la Nichita, “Măruță e o bucată de carton care se hlizește”. Alegeți voi care vă place, că două e prea mult.

Premiile Radar de Media - Măruță

[Loc de inserat o glumă cu televizoare 3 D și emisiunea lui Măruță]

Între timp, ca să mai iau din urmă un fir de poveste, alături de cartonul cu Măruță, cealaltă obsesie a serii devenise “Simply the Best” a Tinei Turner. Dacă nu-mi pare rău că nu-mi amintesc cine-s toți rapperii ăia cu șapcă, piesa asta e genul de chestie de care-mi pare rău că o știu. Dar, oricum, pe scenă a urcat Delia, care și-a luat și ea premiul și a ținut un discurs scurt, dar memorabil: “Mulțumesc fundului meu.” După care i-a tras și ea un “Simply the Best”, live, de s-au mișcat fasciile și aponevrozele alea din sală. Am iertat-o, că discursul a umplut tabloidele.

Și acum e cazul să înnod toate firele alea narative ca să vă explic care-a fost glazura de pe tort: atunci când a urcat să mai ia un premiu, inofensivul Smiley a pus în mobil, la microfon: “Simply the Best”. Dacă stați și vă gândiți puțin, aluzia era nu la Delia, ci la Măruță-cartonul. Lui Smiley, în mod clar, i se aplică vorba aia a lui Mae West: “Când sunt bună, sunt foarte, foarte, foarte bună. Dar când sunt rea, sunt și mai bună!”

Post your thoughts