Ce-am distrus de când lucrez la “În țara minunilor”

600-px
  • Un geam. Al unui tablou din pânză de paianjen făcut de un bătrân fermecător din Mediaș, bine că pictura propriu-zisă e foarte solidă fiindcă pânza de paianjen e foarte rezistentă.
  • Încă un geam. Termopan, de la un cabinet de psihologie, fiindcă am pus o lumină prin el și termopanul a crăpat ciudat, de la o căldură care nu prea era căldură.
  • O hipsteriță. Am suit-o pe bicicletă pentru o filmare și hipsterița a căzut în nas. Seara, hipsterița, care s-a dovedit a fi contabilă în viața de toate zilele, mi-a dat pe Facebook un mesaj din care citez: 
    “Vroiam sa va multumesc pentru experienta inedita si pentru ca mi-ati deschis apetitul pentru biciclete. Ma gandesc serios sa-mi cumpar si eu una pliabila, ca a dvs.” Sunt din ce în ce mai des “dumneavoastră” de când mă duc la filmări, la munca de jos.
  • O producătoare și un editor. I-am pus să lucreze împreună și lucrul s-a transformat într-un schimb de mail-uri apocaliptic. Mi se rupe sufletul de ce-am făcut, sper să rămân prieten cu fiecare dintre ei.
  • Un impresar. M-a sunat să mă întrebe de ce nu “se înțelege” că artista lui nu poate veni să cânte la înregistrarea cu emisiunea. Când a spus a patra oară “de ce nu se înțelege” mi-a sărit muștarul, fiindcă detest diateza reflexivă, chestie pe care impresarii n-au de unde s-o știe, la fel cum sunt convins că majoritatea habar n-au ce-i aia diateză reflexivă.
  • Pe Alina Gherman, de la PR TVR. Vrea să ne ajute, e drăguță, mă sună să mă-ntrebe lucruri de emisiune, cu regularitate obține mugete gen “nu pot vorbi acum, dă-i drumu’ așa”.
  • Imprimanta. Poze, cel puțin, nu mai printează. Am smuls cablul de USB din calculator și am lăsat-o să bâzâie inutil pe la jumătatea unei coli pe care n-o mai mișca, fire-ar a dracului ce ești tu.
  • Times New Roman. Îi chemăm la fiecare înregistrare, perturbându-le serios rutina redacțională.

În ciuda tuturor acestor lucruri, am mai mântuit niște emisiuni, dintre care una o puteți vedea diseară, de la 8.10, pe TVR 2.

  1. Marian Stavaroiu Reply

    Treaba cu termopanul e “groasă“. Aia nu mai e psihologie, e de-a dreptul parapsihologie! 😆

    PS: Lumina era cumva de la un moving-head cu lampă cu descărcare? E normal, are ultraviolete. Să nu mai faceţi de-astea!

  2. Marian Stavaroiu Reply

    Duminică, graţie unei minunate răceli şi a timpului cam nefavorabil, am reuşit să devin un fel de căpcăun audio-vizualo-internetico-etc. (cartof de canapea nu sunt, slavă Domnului!) şi am vizionat înregistrările emisiunii de pe tvrplus. O să-mi permit două chestii:

    1. Să-i laud pe cei ce au conceput acest site. Tehnic vorbind, e cam singurul site la care Flash-ul meu nu face nazuri, indiferent de browser, indiferent de modul LIVE sau înregistrări. Felicitări!
    (nu, nu e de la viteza conexiunii, am destulă).

    2. Acum devin ironic. Sau maliţios. Sau chiar hater, după preferinţele celui care citeşte. Dar mă risc:
    Emisiunea ar trebui să se numească “În România, ţara tuturor minunilor“.

    Aştept pietrele.

Post your thoughts