Cazul Alexandrescu și banii din spatele lui

Știrea arestării directorului executiv de la Antena Group, Sorin Alexandrescu, sub acuzația de șantaj a aruncat în aer piața media din România. Povestea de business din spatele ei e însă mai interesantă.

Toată tărășenia merită un paragraf de recapitulare. Conform interceptărilor de la DNA, Alexandrescu a cerut unui acționar al RCS-RDS, Ioan Bendei, să încheie un contract care ar fi obligat RCS-RDS la plata a 35 de milioane de euro pentru includerea posturilor din Antena Group în oferta TV proprie. Suma a fost considerată anterior de RCS-RDS prea mare, ceea ce a dus la scoaterea Antenelor din rețeaua de DTH (satelit digital) a companiei. Dacă RCS-RDS nu ar fi făcut acest lucru, Alexandrescu și Antenele ar fi dezvăluit o finanțare de 1,7 milioane de euro – sau 3,5, s-a spus ulterior – pe care compania de cablu i-a oferit-o lui Mitică Dragomir, președintele Ligii Profesioniste de Fotbal. Desigur, o astfel de idee de finanțare este ciudată, mai ales în contextul în care Mitică Dragomir e un personaj-cheie în afacerea meciurilor din campionatul intern, pentru care RCS-RDS a licitat, cu succes, și în 2008, și în 2011. 

Din punctul de vedere al anchetei, cazul Sorin Alexandrescu este similar, dacă nu chiar mai complicat pentru învinuit, cu un alt caz, care s-a soldat cu condamnare: cel referitor tot la șantaj, dar la Sorin Ovidiu Vîntu și Sebastian Ghiță. În povestea mai recentă, există în plus un martor-cheie, Mitică Dragomir, care a confirmat cu detalii cele discutate în interceptările telefonice, existente și în cealaltă afacere. Probabil, lucrurile sunt foarte complicate pentru Sorin Alexandrescu, mai ales că avocatul lui, Gheorghiță Mateuț, pare a fi ales ca linie de apărare nu negarea conținutului interceptărilor, ci lipsa prejudiciului, deoarece contractul nu s-a mai semnat. Faptul că banii nu s-au dat ar scoate de sub incidența DNA întreaga poveste, fiindcă Direcția Națională Anticorupție se ocupă doar de infracțiuni cu un prejudiciu mai mare de 200 de mii de euro, iar înregistrările, realizate de SRI la cererea DNA, ar fi nule în sens juridic.

Dar nu și în sens public. Chiar dacă Sorin Alexandrescu ar ieși de sub incidența legii în acest caz, faptul că ar fi amenințat un rival de afaceri cu dezvăluirea unor date compromițătoare ar rămâne. Ceea ce ne duce exact la povestea de business despre care vorbeam.

Dacă e s-o spunem de la coadă la cap, cum se spun lucrurile în presă, ea se rezumă la: “Managerul unui mare grup media nu găsește altă sursă mai bună de venit, decât să preseze un cablist (telecom, pe stil mai nou) să-i ofere mai mulți bani pentru difuzare, din abonamentele pe care acesta le colectează.”

Sună destul de trist și spune multe despre felul cum se fac afacerile în România. Să mai facem însă un pas înapoi. Alexandrescu avea la mână RCS-RDS cu contractul referitor la finanțarea firmei lui Mitică Dragomir, Bodu SRL. Președintele Ligii Profesioniste de Fotbal a luat bani de la unul din cei mai activi participanți la licitațiile pentru meciurile din Ligă. RCS-RDS a achiziționat o mare parte dintre acestea în 2008, în consorțiu cu Antenele, contra a peste 100 de milioane de euro. Alexandru Oprea, CEO-ul companiei de telecomunicații, a suflat atunci cele mai bune pachete de meciuri de sub nasul Realitatea-Cațavencu. Dacă meciurile s-ar fi dovedit rentabile, ar fi fost un balon serios de oxigen pentru o piață media care începea să scadă, din punctul de vedere al cheltuielilor de publicitate. Astăzi, televiziunile se bat pe aproximativ 200 de milioane de dolari din totalul ceva mai mic de 300 al cheltuielilor cu reclama. Meciurile ar fi trebuit difuzate pe canale specializate, la care telespectatorii-microbiști ar fi urmat să se aboneze. Un calcul simplu spunea, la vremea respectivă, că un pachet de fotbal, vândut de cabliști cu 1-2 euro, ar fi dus la un profit serios.

Lucrurile n-au ieșit însă ca pe hârtie. Motivul a fost unul simplu: Mitică Dragomir și Liga lui au programat, săptămânal, mai multe meciuri în aceeași zi și la aceeași oră, drept pentru care Antenele, responsabile cu împachetarea și darea lor pe post, a trebuit să își imagineze nu mai puțin de patru GSP TV-uri. Neînțelegerile dintre RCS-RDS și Antene au apărut ulterior și s-au referit la banii care trebuiau plătiți către Ligă. Cele două grupuri s-au dat reciproc în judecată și a urmat ceea ce s-a văzut zilele trecute la DNA.

Care DNA, apropo, nu s-a oprit la Sorin Alexandrescu, ci a luat la verificat și contractul dintre RCS-RDS și firma lui Mitică Dragomir. Dar, din nou, despre vinovați, în acest sens, e treaba justiției să vorbească. Întrebarea e ce l-a făcut pe Mitică Dragomir să încurce socotelile RCS-RDS și Antena Group, în 2008.

La vremea respectivă, pe piață circulau diferite zvonuri. Nu le vom mai pomeni, fiindcă toată povestea e prea gravă. Cert e că, după ce a încasat (pe hârtie) peste 100 de milioane de euro, în 2011, Mitică Dragomir a purces cu avânt la o nouă licitație pentru meciuri. De astă dată nu s-au vândut decât pachete în valoare de 36 și ceva de milioane. Au achiziționat și Antena Group, și RCS-RDS câte ceva, dar, în principiu, marea afacere numită fotbal contra cost, pe cablu, n-a decolat. Cu excepția televiziunii publice, care e largă la mână în astfel de contexte, piața TV se ferește de meciuri.

După ce a ieșit de la DNA, cu faimoasa șapcă roșie pe cap, Mitică Dragomir a făcut niște declarații cilibii despre elefanții care se află în conflict și modul cum e el prins între cei doi elefanți, adică RCS-RDS și Antena Group.

În ultimă instanță, în toată povestea e vorba de o mulțime de bani, pe care oamenii care fac azi vizite la DNA, sau stau în arest, ar fi putut să-i facă împreună. În orice piață occidentală, microbiștii plătesc pentru fotbal. La noi, afacerile se fac altfel.

Post your thoughts