Ray Kurzweil este futurolog și director of engineering la Google. Un muzician pe nume Steve Aoki a avut ideea de a-l folosi într-un video:
Piesa nu e chiar o capodoperă, dar m-a atras faptul că întreaga poveste e undeva la mijloc, între documentar, newscast și videoclip. Poate că așa o să arate știrile viitorului sau ceva echivalent cu ele?
Povestea cu singularitatea, punctul în care mașinile vor depăși oamenii, ca inteligență, e preluată dintr-un tip pe nume Vernor Vinge. E-book-ul gratuit îl aveți pe Manybooks.net.
În ultimii ani, media tradițională sărăcește, iar marile branduri caută soluții diferite de publicitatea clasică (spoturi TV etc.) pentru a ajunge la comsumator. În audiovizual, product placementul e deja o practică frecventă și unanim acceptată, dar următorul pas este ceva numit branded content sau branded entertainment. E vorba de construcția conținutului în jurul valorilor și strategiei brandului, printr-o colaborare între producătorul de conținut și brand care de cele mai multe ori e directă, ne-mediată de agenție.
Un exemplu de așa ceva e pastila de cooking-travel pe care au făcut-o Ana-Maria și Răzvan în Asia de Sud-Est, pastilă care promovează Fairy, de la P&G și care s-a pus pe net acum câteva zile.
Miza unui asemenea format este, desigur, {Mai mult…}
Știrile TV ar fi putut arăta și așa. Sau, poate, o să arate așa. Film de Christopher Morris, pentru Time.
Pozele aceluiași Christopher Morris, care pot fi văzute aici, sunt mai convenționale cu toate că atestă aceeași sensibilitate. The medium is or isn’t the message?
Pe 17 august, un complet de judecată rus a condamnat la câte doi ani de închisoare, pentru huliganism, trei componente ale deja faimosului grup de punk pe nume Pussy Riot. Vestea a stârnit nu numai perplexitate, ci și mișcări de protest, în lumea occidentală. Muzicieni ca Paul McCartney sau Peter Gabriel au dezavuat condamnarea. Cum se face că un aparat de propagandă bine pus la punct, al lui Putin, a provocat un asemenea curent de opinie? {Mai mult…}
Cum se schimbă un titlu de la un ziar la altul? O idee veche, iniţial legată de sfârşitul lumii, dar de data asta făcută video şi foarte amuzant. Vezi mai ales ce se întâmplă la “Huffington Post” şi “Time”.
Am fost foarte prins ultimele două zile cu predarea The Industry, ceea ce a însemnat să urmăresc cam tot ce se-ntâmplă cu Jobs. Până o să vedeţi ce e-n revistă pe tema asta, poftim încă ceva frumos, tot despre Steve Jobs:
M-a frapat faptul că lumea îl plânge mai tare decât pe orice şef de stat. Asta înseamnă că ea, lumea, se schimbă şi depinde de alte tipuri de putere.
Vedeţi pe coloana neagră o colecţie de linkuri, printre care asta mai merită dată odată. Tipic pentru Steve Jobs e faptul că a trebuit să încadrez ştirea morţii la vreo enşpe din categoriile aflate tot în dreapta.
