Category Archives: Travel

Travel

Veneția. Copia și originalul

Pictor în Veneția

Veneția nu e orașul gondolelor și al îndrăgostiților. Nu e San Marco și nici Carnavalul. La drept vorbind, e unul din orașele cele mai diferite de propriul stereotip/de ceea ce vinde în prospectele turistice. E un loc plin de ceață și străzi înguste, ascunse între clădiri care zăpăcesc GPS-ul și mână turme de turiști cu mobilele-n mână către fundături care se termină nu într-un zid, ci în apa celui de-al miilea canal cu care te-ai întâlnit azi. Iar. Și e deja noaptea târziu, și nu pricepi ce naiba ai căutat aici, printre magazine cu chinezării turistice și cafenele. Și, mai ales, ce cauți în turma aia. Continue reading

,

Pă ștrand la Divertiland

Când eram eu mic – ăhăăă, o să vă dați seama acum cât timp era -, să ieși din București în jurul Bucureștiului se reducea la Snagov, chestie destul de exclusivisto-securistă, plus locuri din clasa boschetăreală plină de gunoaie, unde puteai face un grătar din zgârciuri dacă aveai butelie bulgărească și alte ustensile, plus zgârciurile care și ele erau o dificultate la procurare. Mi-aduc aminte că am fost odată la râul Argeș, cu părinții unor prieteni, și pentru mine, unul cam nedus în expediții de-astea de agrement, toată treaba avea conotații un pic horror, ceva între Blairwitch Project și Pescuit sportiv al lui Sitaru. Restul era numai “Trei ligheane” din Drumul Taberii și alte chestii gen demolatul ștrand de la Izvor, unde am și fost cel puțin odată, ca să vă dați din nou seama cât de boșorog sunt. Continue reading

English, Travel

My Vernaccia Nera hunt

There’s only one way to really know a wine and that’s going to its birthplace. Or at least that’s what I’ve done during a trip to Marche, Italy, in search of the Vernaccia Nera and all things Fontezoppa. Or Fonte Zoppa, which literally means The Fountain of the Lame.

Continue reading

, , ,

Fotografia ca plici de muște

Vremea bună a venit, vacanțele se apropie, firele de iarbă se înmulțesc și un nou tip de generație spontanee se ivește-n jurul nostru: pozele din vacanță – peisaje, selfie-uri sau selfie-uri în peisaj -, care încep să ne umple telefoanele și camerele, apoi conturile de Google și iCloud ori hard diskurile pe care cei mai conservatori ne păstrăm arhivele. De ce atâtea poze? Nu numai pentru că se poate.  Continue reading

, , ,

Harta și refectoriul

Dacă ați fost în vacanță în Antalya sau ați auzit câte ceva despre dezvoltarea frenetică a zonei din ultimii ani, s-ar putea să fi remarcat un lucru: regiunea este un Disneyland pentru adulți, de dimensiunile unui județ. Iar motivul pentru care turismul de litoral turcesc are atâta succes e un gen de virtualizare fizică, pentru uzul mai puțin amatorilor de Internet.  Continue reading

, ,

Aventuri în tabăra de refugiați palestinieni, cu aparatul foto

La câțiva kilometri de Bethlehem, în tabăra de refugiați de la Dheisheh, zisă și ad Duheisha, patru fetițe gălăgioase se îmbulzesc în fața mea, pentru o poză care celebrează triumful palestinienilor în fața sângelui și a violenței istoriei. E chiar locul în care acum un an și câteva luni un tânăr arab a fost împușcat mortal de soldații israelieni, într-o operațiune în care aceștia încercau să aresteze un alt palestinian. În tabăra de la Dheisheh, viața se luptă cu moartea din 1949, anul când 3.400 de locuitori ai satelor incluse de Israel între granițele proprii s-au refugiat lângă Bethlehem, după Războiul Arabo-Israelian, care a omorât între 7.000 și 20.000 de palestinieni și a pus pe hartă statul Israel.  Continue reading

, , ,

Cum să te răzbuni pe istorie

În mijlocul Nicosiei, în mijlocul zilei, o casă fără acoperiș, tencuială și uși își așteaptă vizitatorii. Casa e distrusă, dar curată. Și goală, nu din lipsa acoperișului: la Nicosia plouă foarte puțin, în ianuarie sunt 17 grade. E însă august, iar la 40 de grade locul e nepracticabil până seara.

După apus, bogații Ciprului, turiștii cu bani și expații împânzesc locul cunoscut sub numele de 74, după anul conflictului cu turcii. Cu excepția igienizării, a meselor, scaunelor și barului, la care se adaugă câteva afișe retro, casa e în starea în care au adus-o bombardamentele de acum 40 de ani. Atunci, în august, armata turcă a invadat Ciprul de nord în urma unei lovituri de stat date de o grupare politică grecească unionistă, lovitură care l-a silit pe președintele în exercițiu, Arhiepiscopul Makarios, să fugă de pe insulă. Continue reading

, ,

Locul unde prezentul se face trecut

La Budapesta, într-o fabrică de textile fondată acum mai bine de 100 de ani de un industriaș pe nume Goldberg sau Goldberger, trecutul recent doarme în bibliorafturi groase pline de orori. Arhivele Societății Civile (OSA Archivum sau Open Society Archives), una din creațiile lui George Soros, conțin informație care începe pe vremea Războiului Rece și se termină în anii ’90. Genul de lucruri care nu au trecut încă prin judecata cvasi-definitivă a istoriei și constituie, implicit, un material de studiu familiar, și totuși revelator. Dar și genul de subterană în care poți scotoci după ororile și cedările din trecutul unor oameni importanți, încă în viață. Continue reading

, ,

Geopolitică la Budapesta

E începutul lui iulie, înainte de finala Campionatului Mondial. Gașca noastră de studenți bătrâni de la Școala de Vară a Universității Central-Europene, a lui George Soros, parchează la unul din barurile acelea imense, în care te rătăcești, alcătuite din diferite încăperi ale caselor din jur, plus curtea interioară. E târziu, sunt obosit și engleza îmi iese pe gură cu purici, plus că nu mai vreau s-o ascult, am mestecat toată săptămâna numai jargon legal, onegistic și de comunicare. Găsim un colț de masă, mai sunt doi bărbați tăcuți care fac un gest politicos, ne lasă să ne așezăm. Sunt față-n față cu Georgia, o fată mititică cu ochii mari, serios-glumeață, tăcem și ne uităm pe pereți. Lângă noi, Brazilia, Serbia, Serbia și America dezbat eternul subiect 7-1, Brazilia trăiește-n UK și ne povestește cum fiu-său n-a vrut să se ducă la școală a doua zi după meci, l-a convins să meargă, dar s-a întors supărat deoarece colegii l-au ținut numai în The Seven-One Guy.

Continue reading