Category Archives: Business

, ,

Cum s-a închis BBC România

Un reportaj de Viorel Ilișoi, în “Cotidianul”. Genul de material de care presa românească ar avea mai multă nevoie.

Motivul pentru care nu apar astfel de materiale suficient de des: board-urile ziarelor și ale televiziunilor sunt racordate la diferite criterii gen “hard news”: cifre, autorități, nume importante, fapte ieșite din comun. Puțini au curajul de a propune și duce la capăt așa-numitele features, în sensul de fapte fără o imensă semnificație, pe care tu, redacția, ești dispusă să pariezi, pentru a face diferența. Viorel Ilișoi nu a făcut decât să spună, simplu și limpede, ceea ce a văzut în ultimele minute de emisie ale BBC România. Un material pe care îl putea scrie și un student la FSJC, fără floricele, limbaj jurnalistic, dezvăluiri, senzaționalism și altele. Dar tocmai de aceea materialul e bun și autorul lui e talentat: a știut să fie acolo unde trebuie, atunci când trebuie și pe deasupra să-și vadă și materialul publicat. Restul e excelență jurnalistică d-aia românească.

,

Supraviețuire romanțată

Azi noapte m-a prins din nou ora 2 noaptea în fața televizorului, pe Discovery, la  “Tehnici esențiale de supraviețuire” cu Bear Grylls. E o serie de documentare amuzante, cu un fost membru al trupelor speciale britanice, parașutat prin diverse pustietăți unde e foarte frig sau foarte cald, care trebuie să ajungă la civilizație numai cu un cuțit, un amnar și o cremene și un bidon la el.

Documentarul începe de fiecare dată cu un anunț de factura “nu încercați asta acasă” și precizarea că unele secvențe au fost filmate “independent”. Motivul: “Born Survivor” a fost difuzat inițial pe Channel Four și a stârnit proteste pentru că unele din secvențele extreme nu erau chiar atât de extreme. Bear Grylls își mai ia câte o pauză la un motel, iar o parte din secvențe sunt regizate. Pe YouTube există tot felul de “dezvăluiri” precum cea de mai jos:

Ceea ce putem vedea noi pe Discovery este remontat, după protestele care au apărut. Nu știu, totuși, cine își închipuia că urmărește jurnalul unui explorator la pol sau ceva de genul ăsta.

RoNewMedia: show me the money!

Al doilea panel RNM e dedicat antreperenoriatului din .ro

Sergiu Biris spune ca bani pentru online exista in Romania dar investitorii sunt atenti la echipa din jurul proiectelor aflate in cautare de finantare. Valoarea echipei ar conta cam 90% in decizia pe care o ia un investitor atunci cand studiaza un astfel de business.

Dragos Novac: Pe .ro nimeni nu vrea sa supravietuiasca. Cu totii vrem sa ne extindem agresiv.

Calin Fusu: creditul nu e chiar cea mai buna solutie pentru finantarea unui business pe online. Cashflow-ul e instabil pe piata asta si se mareste riscul ca afacerea sa dispara sau sa isi schimbe proprietarul. Pe de alta parte un investitor ajuta la calmarea tendintelor “expansioniste” ale antreprenorilor. Investitorul e un pic mai relaxat, are o viziune mai clara

Din flanc, Mihai Seceleanu sustine la randu-i ca multe companii prefera fondurile de investitii atunci cand au nevoie de bani.

Why don’t you come to Macedonia, your NATO is already here!

Gata, am dormit aproape pe săturate, am bifat cele două întâlniri importante, așa că pot să vă povestesc ceea ce vă promisesem că o să vă povestesc (deja) amintiri de la Summit-ul NATO.

Branko Crvenkovski

Domnul din imagine a fost săptămâna trecută la București, la Palatul Parlamentului, unde am fost și eu, cu o televiziune austriacă pe nume ORF, și Bush, și Putin, și Scheffer (scuzați enumerarea) și este unul dintre actorii importanți ai piesei. Dacă habar n-aveți cine e, nu e cazul să vă simțiți inculți în materie de politică externă. De vină suntem noi, ziariștii care am trimis relatări și imagini de acolo. Dar, așa cum se zbate în muțenie și anonimat, poza de mai sus ne spune o poveste. Continue reading

,

Premiile IPRA: Femei în roșu

Client: American Heart Association/SUA. Agenție: Edelmann. Golden World Award al International Public Relations Association, la categoria Sănătate. Obiectiv: conștientizarea riscului de boli cardio-vasculare la femeile între 35 și 54 de ani, principala grupă expusă.

Acțiuni: “National Wear Red Day” – în care adeptele campaniei s-au îmbrăcat în roșu. “Cities Go Red” – peisaje colorate în roșu, printre care și cascada Niagara. “Rhapsody in Red” – la săptămâna modei de la New York, prezentată de Sigourney Weaver. O serie întreagă de apariții și canale media.

Site-ul campaniei (Goredforwomen.org):

grfw.jpg

Campania e on-going, dar până acum a generat 1,8 milioane de “impressions” (afișări de pagini, articole publicate, mențiuni în audiovizual, bănuiesc).

Ce e interesant, după mine: s-a vorbit despre boli de inimă, o problemă oarecum neglijată la segmentul de vârstă și sex menționat, în termeni dezirabili Continue reading

,

Premiile IPRA: reality show din bucătărie, prin webcam-uri

O altă campanie premiată de International Public Relations Association este “Electrolux Kitchenstage” (Golden World Award pentru e-PR/folosirea internetului). Două familii din Sardinia și Finlanda au fost echipate cu webcam-uri și electrocasnice de la compania menționată, după care, în primăvara lui 2006, s-a intrat în emisie pe net. Kitchenstage a durat trei luni. Transmisia a fost monitorizată (pentru conținut necorespunzător), ceea ce a dat un delay de aproximativ două minute.

Așa ceva s-a întâmplat în bucătăria din Italia. Obiectivele au fost: creșterea percepției Electrolux în ca inovator atent la nevoile de zi cu zi și noul rol al bucătăriei ca element central al gospodăriei. Obiectivele au fost traduse în “CPC” – costuri pe contact – și targetul Continue reading

,

Premiile IPRA: Școli fără cafteală

Golden World Award, la categoria corporate social responsibility. Agenția: Profile. Client: Polska Presse. Obiectivul: creșterea percepției de responsabilitate socială și apropiere de comunitate a ziarelor locale. Urmări: cel puțin 10% din școlile poloneze au găsit soluții la problema violenței.

16 ziare regionale din Polonia au publicat un număr de aproximativ 2000 de texte referitoare la violența în școli, aflată în creștere și în țara de origine a lui Ioan-Paul al II-lea. Pe baza unui studiu masiv, a fost stabilit un standard pentru “școli fără violență”, iar apoi 3000 de școli au răspuns apelului ziarelor, declarându-se conforme cu standardul. Primele articole au avut scopul de a informa, următoarele au constatat dacă școlile fără violență sunt chiar fără violență.

Site-ul campaniei (www.szkolabezprzemocy.pl)

fara_violenta_in_scoli.jpg

Desfășurarea de forțe e impresionantă. Pentru comparație, o campanie românească Continue reading

,

Un pic de ordine și povești din care putem învăța ceva. Ce-i aia IPRA?

Dacă sunteți la fel de atenți ca mine ce se întâmplă aici (nu că ar trebui), vedeți poate că am restrâns numărul de categorii. Am asasinat câteva, în care nu mai scrisesem de mult. Cine vrea să găsească “3.think-uri” se poate duce în “La grămadă”, unde se află o serie întreagă de alte lucruri – printre altele, toate postările mele de pe Blog.HotNews.ro, care era interfața unică pentru toate blogurile, până la 1 ianuarie 2007 (nu că ar trebui să vă bateți capul cu asta, din nou…).

Fiindcă sunt foarte bucuros de interesul pe care îl arată pentru ce e aici atât profesioniștii din comunicare, cât și cititorii cu alte joburi, interesați de culise, mă simt dator cu o rubrică nouă, din care sper să putem învăța cu toții ceva. E vorba de povești de succes din media, ATL, PR și alte domenii conexe. Categoria se numește “Studii de necaz“, dat fiind modul cum spumegă și înjură o parte a României (și a internetului de limbă română) la adresa oricui a făcut un lucru, cât de mic, bun. Știu că a zice de alții de bine înseamnă pentru unii că ai fost plătit ș.a.m.d. Dar mai știu că există 1500 de oameni care intră zilnic aici și care cred altfel, iar eu pentru ei (voi) scriu. Cu campaniile astea electorale, dar nu numai, România pare a intra tot mai tare sub zodia înjurăturii, a mizeriei, calomniei, lucrăturii. Eu mă încăpățânez să rezist și pot face asta numai fiindcă se găsește cineva – din nou voi – care să caute un discurs mai rece și pe cât posibil imparțial.

Ca să înțelegeți despre ce e vorba, așa ceva am adus deja de la Discovery Campus (bla, bla). Am pe țeavă o serie de istorii de la premiile International Public Relations Association (IPRA), Continue reading

ymterviu.025 – Sergiu Biriș și Trilulilul lui

Iulian Comanescu (8/7/2007 2:28:22 PM): Ați început primăvara, sunteți, dacă nu mă-nșel, cinci asociați?

Sergiu Biriș (8/7/2007 2:28:51 PM): de fapt suntem 3 firme asociate intr-una noua

Sergiu Biriș (8/7/2007 2:29:02 PM): Trilulilu SRL

Iulian Comanescu (8/7/2007 2:29:06 PM): Așa.

Iulian Comanescu (8/7/2007 2:29:23 PM): Cum ați ales “Trilulilu”?

Sergiu Biriș (8/7/2007 2:29:27 PM): dar da, suntem 5

[Trilulilu.ro este o platformă românească de video sharing care a ajuns la peste 20 de mii de vizitatori unici pe zi. Am putea s-o numim succesul românesc Web 2.0 al lui 2007 și n-am exagera. Omul care se identifică cu Trilulilu e Sergiu Biriș, la care ma gândeam de mai multă vreme pentru un ymterviu. Pretextul s-a ivit prin faptul că l-am botezat “Silviu” în “Adevărul” și am zis că ymterviul e un “miel” gustos. Sper să fie gustos și pentru voi, chit că am dat drumul la conversație imediat ce ne-am găsit pe messenger, fără să sap după mai mult decât ce știam despre Trilulilu.]

Sergiu Biriș (8/7/2007 2:29:57 PM): a fost un proces destul de complex Continue reading