Category Archives: Stiri

,

De ce o să merg cu copiii la protest

Prin anii ’50, unchiu-meu, care la vremea respectivă avea 10, 12 sau 13 ani, a plecat într-o bună dimineață la plimbare cu câinele Ciucurică, prin orășelul în care bunicul și familia lui fuseseră ejectați de comunism din București, ca posesori de origine nesănătoasă. De ce ejectați? fiindcă altcineva voia joburile bune, de medic, pe care bunicul le agonisise unul peste altul ca să-și hrănească familia în Bucureștiul în care bunica povestea că foametea generase un covor dens de coji de semințe, atât de dens încât tramvaiul se împotmolea în el. Naiba știe de unde, unchiu-meu aflase că oamenii din alte locuri își plimbă câinele cu o lesă, așa că îl legase pe Ciucurică cu o sfoară de gât și plecase cu el pe străzi lăturalnice, în zig-zag, cum te duce orice câine. Continue reading

Ziua a 8-a: Duminica protestelor, în care mai lucrează și alții, mai precis un tip de la Cotroceni

5.000 de oameni, totuși, ceea ce e destul pentru ca toată povestea să aibă șanse să se transforme într-una permanentă. Din câte-mi amintesc din Piața Universității 1990, numărul oamenilor prezenți fluctua foarte tare de la o zi la alta. De regulă, atunci când nu erau evenimente sau chemări la acțiune, mulțimea se contracta rău de tot. În Piața Victoriei, dacă duminică a fost concentrarea de 250-300 de mii de participanți, odihna duminicală ar putea pica, foarte bine, marți. De aceea m-am dus și eu în Piață: nu trebuie să fii savant ca să știi că urmează zile cu lume puțină.

Continue reading

,

Cine nu votează votează de fapt. Cu PSD

Aceasta nu e o postare pentru oameni foarte informați politic, e o postare pentru voi, cei mulți și mai puțin interesați de politică – cât se poate de justificabil, la felul cum ne-au dezamăgit politicienii până acum. Vouă vă spun un lucru cunoscut printre sociologi, jurnaliști, cei din apropierea partidelor: a nu te duce la vot înseamnă a da, de fapt, un vot, PSD. Toate sondajele de opinie spun că la o participare redusă, partidul care poate forma guvernul e PSD, împreună cu ALDE și, dacă intră în parlament, și PRU. Procentul care se vehiculează e 40% participare la vot, cam simetric cu scorul pe care l-ar putea obține PSD. Sub el, PSD crește, restul lumii scade. N-o să mă pierd în cifre fiindcă nu despre asta e vorba, ci despre o două sentimente sau idei inoperante în conjunctura electorală de mâine. Continue reading

, , ,

Cu ce se mănâncă VICE

Săptămâna trecută, VICE a comunicat decizia de a se extinde în Europa Centrală și de Est, anunț care s-ar putea să-i lase reci pe o jumătate din cititorii Dilemei vechi, cei care nu știu ce e VICE. Ceilalți se vor mira și ei, fiindcă citesc deja VICE, care scrie despre subiecte românești, în limba română, de ceva vreme, drept care din punctul lor de vedere e deja extins. În cele ce urmează, avem de toate, și pentru cititorii, și pentru ne-cititorii VICE, ca să-i convingem că se află în fața unui brand care va prinde viteză. Continue reading

, ,

Video killed the radio star, Vinil învie religia rock

Anunțat de HBO cu surle și trâmbițe (începe la noi astă seară, la 20.00), Vinil al lui Martin Scorsese și Mick Jagger e o producție care poate schimba trendurile în materie de seriale. Ingredientele: amprenta inconfundabilă a lui Scorsese, cu tot ce include ea, de la violență extremă sublimată coregrafic, la tipologie umană bizară și, mai ales, lungi interludii rock (cum sună asta? dar așa e) care te fac să te simți în capul protagonistului și să trăiești împreună cu el un delirul indus nu atât de cocaină, cât de vremuri. Continue reading

Vintilă Mihăilescu despre uitare, fasole, cârnați, speranță și sentimentul național

Acum un an, am avut o discuție cu Vintilă Mihăilescu, despre specificul național și 1 Decembrie așa cum este/a început să fie în ultimii ani. Interviul era pentru Jurnalistan, un site-exasperare, pe care l-am ținut sus doar vreo câteva luni. Cum toată povestea nu mai e pe nicăieri pe Web, dar la vremea respectivă a făcut vreo 700 de like-share-etc., v-o ofer aici.

Iulian Comanescu: Ultima dată când am vorbit eu eram puțin agasat de faptul că România s-a fondat pe un soi de mit sau de ficțiune, cea cu “de la Râm”, care nu e chiar atât de adevărată istoric. De re-latinizarea limbii, dată de Școala Ardeleană, alfabetul latin și de mișcarea națională din secolul al XIX-lea. M-ați consolat atunci, fiindcă mi-ați spus că orice națiune se întemeiază pe un mit, pe o ficțiune istorică. Puteți dezvolta?

Vintilă Mihăilescu: Păi pot să dezvolt. Hai să ne aducem aminte de unde am pornit. Și aici, eu folosesc de foarte multe ori expresie foarte scurtă, dar care-mi place foarte mult, a lui Ion Conea, antropogeograf interbelic, care spunea: “E țara plină de țări.” Or nu poți să faci o țară, când ai multe țări. “Multe țări” însemnând vrânceni, maramureșeni și-așa mai departe. De la asta am pornit. Cu diferențe mult mai mari decât ne imaginăm acum. Cu diferențe inclusiv lingvistice, chiar dacă asta nu înseamnă că nu avem un fond de limbă comun – care face parte din acel “miracol al limbii române”. Dar, de pildă, după ’90, prin ’97-’98, dacă nu mă-nșel, a apărut un Dicționar româno-oltenesc. Să mă bată Dumnezeu dacă știam mai mult de șapte cuvinte din acel dicționar. Sigur, nu înseamnă că nu le puteam, cât de cât, înțelege. Dar diferențele zonale erau mult mai mari. Ca să nu mai vorbim de faptul că în perioada formării ca națiune, eram o societate țărănească, masiv, imens țărănească, iar burghezia era, practic, copleșitor, alogenă. Așa că eram în situația: Avem o populație, cum o facem națiune? Dacă nu ar fi fost acel gen de propagandă națională – nu naționalistă – nu am fi avut națiune. Nu am fi existat. Continue reading

Scuze pentru notificări

Un amic subscriber la Comanescu.ro mi-a spus că i s-a umplut mailbox-ul de notificări la posturi vechi – e vorba de abonații la blog. Îmi pare rău de dandana, probabil că și ceilalți abonați au pățit același lucru, am dezactivat pluginul care le trimitea și o să caut o soluție.

Cei care au cont pot comenta în continuare logându-se.

Dacă se repetă povestea scrieți-mi la officeATcomanescuDOT.ro. Mulțumesc pentru înțelegere.

Valori & peisajul media. Alea ale românilor

În linia săpăturilor mai profunde pe care le facem în ultima vreme pe diferite subiecte cu The Industry, îmi face plăcere să vă invit la o discuție pe tema Valorile românilor și peisajul media, care are loc astăzi, de la ora 16.00, la MȚR (Kiseleff, 3). Totul pornește de la un studiu CCSB, comandat de IMG, pe tema respectivă. Vor vorbi Vintilă Mihăilescu, Mirel Palada, Ioana Avădani, Florin Dumitrescu, subsemnatul.

Valorile românilor și peisajul media

Valorile românilor și peisajul media

Întâlnirea este organizată în parteneriat cu Clubul Țăranului Român și e inclusă în Zilele MȚR, al căror program complet îl puteți vedea aici.

,

Mihnea Măruță la Adevărul: de ce cred că o să meargă, măcar până la un punct

Căderea liberă în care se află de mai multă vreme “Adevărul” avea nevoie de o măsură managerială decisă. Deocamdată, proprietarul și GM-ul Adevărul Holding, Peter Imre, l-au adus de la Cluj pe unul din redactorii-șefi legendă din presa românească, Mihnea Măruță. Legenda, atâta cât e ea, se referă la o perioadă de creștere pe care Măruță a asigurat-o la “Cotidianul” în perioada 2007-2008. Prin aprilie a celui de-al doilea an a părăsit, stupefiant, “Cotidianul” pe o traiectorie ascendentă, ca să-și crească fetele la Cluj și din cauza reorientării managementului de la vremea respectivă: după o perioadă de cheltuieli mari de marketing (inserturi), Realitatea-Cațavencu decisese lucruri ca reducerea numărului de pagini, exact când ziarul avea nevoie să arate mai mult conținut.

În timpul scurs, Măruță s-a ferit să se implice în proiecte majore și, poate, bine a făcut. Am avut plăcerea să îl împing să își facă blog și apoi să îl pun să scrie la Presa.nu și “The Industry”. Pe Oradecluj.ro, a făcut uneori lucruri frumoase cu resurse puține. Dar, sigur, “Adevărul” îl va folosi la parametri maximi și eu cred că Măruță va fi un plus substanțial pentru ziar.

Sigur, presa scrisă e într-o situație aproape fără ieșire, iar “Adevărul” a avut în tot acest timp probleme mari de conținut. E de văzut dacă Dinu Patriciu va decide să susțină financiar redacția așa cum trebuie și dacă neutralitatea politică (măcar relativă) în care s-a păstrat ziarul de la preluarea de petrolist va continua. Dar, în tot ce am făcut împreună și l-am văzut făcând prin alte locuri, am văzut la Măruță două calități esențiale și, se pare, destul de rare în presa de azi din România: un mare bun-simț jurnalistic și știința detaliată de a construi subiecte solide și relevante.

Dacă Mihnea Măruță va reuși să “întoarcă mesele”, cum zice americanul, e greu de știut. Deocamdată e de remarcat curajul unui om care se bagă într-o situație cu puțini sorți de izbândă. De judecat ce se va întâmpla mai departe în funcție de asta.

Comnunicatul de presă: Continue reading