"Dilema veche" testează paywall-ul

O ştire pe care am făcut-o pentru The Industry: “Dilema veche” introduce plata pe site. Mi se pare ceva care merită urmărit, fiindcă numai un brand premium şi distinct poate ridica astfel de pretenţii. Pe site se vor găsi gratis destule în continuare, iar conţinutul cu plată va fi augmentat faţă de ce e în prezent.

Detalii pe TheIndustry.ro, unde găsiţi un scurt interviu cu Mircea Vasilescu.

Ce se taie se fluieră. Pe net e pe dos decât pe print

Un bătrân scânteist, cu care am avut de-a face pe la începuturile mele jurnalistice, pe undeva pe la Mediafax, mi-a tăiat la un moment dat, dintr-un material, nişte informaţii savuroase şi pipărate, dar incerte. M-am revoltat. La care cetăţeanul respectiv a zâmbit şi mi-a zis: ”Ce se taie nu se fluieră.”

Scânteistul era din categoria “bărbos, iubitor de operă”, băiat de treabă şi nu prea comunist de felul lui; principiul pe care îl formula nu avea neapărat iz ideologic şi era unul valabil nu doar la gazetă, ci şi pe alte medii liniare cum ar fi TV-ul. Cine ştie? Poate îl avea de la cineva şi mai bătrân, care prinsese presa interbelică. Dar un lucru e clar: atunci când scrii ceva, e cel mai bine să laşi pe din afară elementele incerte şi conjecturile. Presa anglo-saxonă, cea mai temeinică din lume, face de regulă fix ce făcea şi “Scânteia”, chiar dacă din motive diferite.

Pe internet e fix pe dos. Ce se taie se fluieră. Fără “nu” între “se” şi “taie”. E un lucru pe care bloggerii îl ştiu foarte bine, fiindcă folosesc rss şi linkback, două tehnologii care în ultimă instanţă conectează între ele site-urile, altfel spus lasă urme în locul y cu de ceva ce-ai scris pe site-ul x, chiar dacă – sau mai ales dacă – ai tăiat. Însă acest articol nu lor le este destinat, ci brandurilor care vor să se comunice pe new media. Şi celor preocupaţi de modul cum ele, brandurile, se comunică. Iar ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte de toată treaba cu tăiatul şi fluieratul a fost modul cum s-a legat, de două ori într-o săptămână, numele de Coca-Cola de “tăiat” şi “fluierat”. {Mai mult…}

FBI vine și el cu Wikileaks-ul lui

Mi se pare mie sau The Vault, micro-site-ul în care FBI a publicat pe 1 aprilie vreo 2000 de documente desecretizate, e o mutare de imagine, cu scopul de a contracara Wikileaks? Limbajul serviciilor secrete americane e foarte asemănător cu cel confidenţial al diplomaţilor, ca şi modalitatea de obţinere a informaţiilor, adesea culese din presă.

Filă din dosarul lui Jimi Hendrix

Oricum, The Vault e o sursă de lecturi dacă nu instructive, cel puţin amuzante. Iată o bogăţie de documente despre Beatleşi, ca şi celebrele dosare secrete cu extratereştri de la Roswell. Ce obţine FBI în felul ăsta? {Mai mult…}

O idee articulată, legată de taxe și impozite

Arsit.org.ro, site-ul asociaţiei

M-a interesat chestia asta, pe nume ARSIT sau Asociaţia pentru Reformarea Sistemului de Impozite şi Taxe, fiindcă încearcă să se constituie într-o soluţie articulată şi raţională faţă de o problemă profundă a societăţii: faptul că eşti retrogradat la un “tovarăş” sau celovek de ani ’80 atunci când te-aşezi la ghişeele astea cu impozite. Printre fondatorii asociaţiei sunt Dan Pascariu, Vlad Păunescu, Valeriu Stoica şi alte VIP-uri din sectorul privat. Sper să nu fi consemnat aici ceva ce o să capete o culoare politică la un moment dat

De ce o fi Cristian Tudor Popescu atât de agresiv?

Acum vreo câteva zile, întrebat de “Reporter virtual” cu privire la trecerea “Gândului” pe online, despre care se nimerise să scriu primul, Cristian Tudor Popescu a dat un răspuns agresiv: „Nu am ce să comentez în legătură cu afirmaţiile acestui individ, acestui «Domn-Ştie Tot» al mass-media. Când vom avea ceva de anunţat, o vom face prin comunicate de presă”. Am stat şi m-am întrebat de ce e Cristian Tudor Popescu atât de agresiv, mai ales că azi, Orlando, stăpânul destinelor Mediafax Group, deci şi al “Gândului” confirmă oficial ştirea.

Sigur că eu, unul, n-am fost un mare admirator al lui CTP niciodată. Însă probabil că omul nu are numai adulatori, deci tot nu văd de ce ar fi izbucnit, în momentul în care a aflat că am scris un lucru despre care ştia bine că e adevărat. Nu-mi rămâne decât să presupun că nervii lui CTP vin de data asta din {Mai mult…}

Gândul exclusiv online?

Dacă ceea ce aud e adevărat, “Gândul” va trece exclusiv pe online, ca parte din restructurările pe care Adrian Sârbu le face la Mediafax Group (surse zic că mai sunt şi altele decât cele de la link). E o mişcare interesantă, şi nu atât din perspectiva portofoliului cu care a mai rămas Adrian Sârbu după vânzările către CME, fiindcă era clar că nici Mediafax, nici publicaţiile tipărite şi, deocamdată, nici online-ul fondatorului PRO nu sunt găini cu ouă de aur, deşi ultimul promite, evident, mult mai mult.

Traiectoria “Gândului” e însă una interesantă. {Mai mult…}

(Cum am folosit) Vimeo ca platformă de business

Aşa cum ştiu câţiva prieteni şi parteneri, în ultima vreme m-am ocupat de diferite proiecte legate de televiziune, prin Indie Studio şi nu numai. Fiindcă avem diferite negocieri în locuri destul de îndepărtate, unde DVD-urile de prezentare nu ajung atât de uşor, o platformă de prezentare video de internet a devenit strict necesară. Cum rezoluţia bună era şi ea la fel de necesară, am folosit Vimeo, cu un cont “plus”.

Aşa arată un cont customizat de Vimeo

După ce am făcut Vimeo.com/indiestudio, ni s-a părut că Indiestudio.ro nu mai prea are obiect de activitate, aşa că l-am pus să forwardeze la Vimeo.

Pentru cunoscători, un proiect lucrat de Indie pentru Realitatea TV prin 2008; ghici cine se-nveleşte în cearşafuri:

Saptămâna de vreme from Indie Studio on Vimeo.

Şi dacă vreţi să vedeţi filmul politic despre migraţia muncii, cu Adina Vălean de la PNL, integral: {Mai mult…}

De unde se informează lumea cu privire la protestele din lumea arabă

Se vede a cui e creşterea aceea abruptă, cu albastru. Grafic Alexa, de unde mai aflăm şi că Aljazeera.net e foarte accesată din ţările arabe (cel mai bine plasată în Yemen, în momentul în care scriu toate acestea). Cred că putem spune că dintre europeni, {Mai mult…}

Presa noastră, așa cum s-ar vedea din 2061

Ce e un analist? Un cetăţean suspectat că vorbeşte la telefon cu patronul televiziunii, care-i spune ce să spună, când, aiurea!, e plătit tocmai pentru că ştie ce trebuie să spună fără să-l piseze pe patron. Dar un poet naţional? De când a murit Păunescu, sintagma nu mai desemnează un singur exemplar al speciei. Şi aşa mai departe: ”Dilema” mi-a cerut un articol despre cum s-ar vedea lucrurile din presa lui 2011 din 2061 şi am făcut un fel de dicţionar. Fiindcă la noi, noţiunile consacrate au nişte sensuri cu totul diferite de cele de bază, aşa cum ne-a avertizat Maiorescu atunci când vorbea de forme fără fond. De fapt, fondul există, dar e cel diferit…

ANALIST – vietate itinerantă de la o emisiune la alta, însă foarte rar de la un post TV la altul. Se pricepea la orice, dar nu la orice fel de „orice“, ci numai la cel care era pe placul unei anumite televiziuni. Treaba lui era să suplinească lipsa de informaţie cu palavre bine ţintite împotriva unuia sau altuia din blocurile politice. Ştiinţa lui – să miroasă ce i-ar plăcea patronului să spună despre cutare sau cutare chestie, conform intereselor de moment, şi s-o facă. Reporterii din „cealaltă“ presă încercau cu înverşunare să-l prindă vorbind la telefon cu patronul lui, mogulul. Aiurea! Analistul era bine plătit, tocmai fiindcă nu trebuia să-şi pisălogească la telefon patronul, ca să ştie ce are de zis.

BLOGGER – termen-umbrelă pentru o persoană care {Mai mult…}

Nouă știri media din 2010, cu impact în 2011

Ştirile cu consecinţe vizibile pe o piaţă cum e cea media au fost în 2010 destul de puţine. Eu am numărat nouă, din care şapte se referă strict la TV. Să vedem despre ce e vorba ca să ne gândim după aceea la semnificaţii.

10 februarie: Ringier România a anunţat oficial că se descotoroseşte de “Evenimentul zilei” şi “Capital”, două titluri cu care nu reuşise să facă nimic în ultimii ani – şi cu această ocazie, a renunţat şi la ambiţiile de jucător de primă mărime în piaţa media din România. Modul cum s-a dus definitiv pe copcă “Evenimentul zilei” e oarecum certificatul de deces al ideii de ziar important/politic în aceşti ani.

30 aprilie: Răzvan Corneţeanu şi-a dat demisia din funcţia de director general la Adevărul Holding. Dincolo de alte plecări ale unor oameni-cheie din grupul media al lui Dinu Patriciu (Adrian Halpert, de exemplu), nu mai e clar încotro se îndreaptă “Adevărul” şi “Click!”, cotidiene care în 2008-2010 au cumpărat cote mari de piaţă cu metode costisitoare de marketing. “Click!” pare un business greu de stricat, care va rivaliza în continuare csu “Libertatea” şi va face (sau nu) profit în funcţie de condiţiile pieţei. În schimb, “Adevărul” pare a începe să se sufoce exact în punctul în care ar fi putut începe să arate calitate editorială. S-ar putea să mai apară şi surprize nu foarte plăcute la capitolul “venituri din publicitate”.

29 iunie: Andi Lăzescu a fost numit preşedinte-director general al TVR. Va reuşi Lăzescu să schimbe lucruri în televiziunea publică? {Mai mult…}