Ediţia din “Frăţia vinului” care a fost aseară pe TVR 2 am produs-o eu, ca să mă mai dezmorţesc puţin. Am văzut câteva poveşti interesante, dintre care pe prima am pus-o la Fratiavinului.com. E ceva cu un faimos negustor de demult, care a trăit să vadă bine, cu ochii lui, comunismul. N-a mai apucat şi căderea.
La Conacul Bunescu
Dacă vreţi s-o vedeţi în reluare, e sâmbătă, de la ora 13.00, desigur, tot pe TVR 2.
Un bătrân scânteist, cu care am avut de-a face pe la începuturile mele jurnalistice, pe undeva pe la Mediafax, mi-a tăiat la un moment dat, dintr-un material, nişte informaţii savuroase şi pipărate, dar incerte. M-am revoltat. La care cetăţeanul respectiv a zâmbit şi mi-a zis: ”Ce se taie nu se fluieră.”
Scânteistul era din categoria “bărbos, iubitor de operă”, băiat de treabă şi nu prea comunist de felul lui; principiul pe care îl formula nu avea neapărat iz ideologic şi era unul valabil nu doar la gazetă, ci şi pe alte medii liniare cum ar fi TV-ul. Cine ştie? Poate îl avea de la cineva şi mai bătrân, care prinsese presa interbelică. Dar un lucru e clar: atunci când scrii ceva, e cel mai bine să laşi pe din afară elementele incerte şi conjecturile. Presa anglo-saxonă, cea mai temeinică din lume, face de regulă fix ce făcea şi “Scânteia”, chiar dacă din motive diferite.
Pe internet e fix pe dos. Ce se taie se fluieră. Fără “nu” între “se” şi “taie”. E un lucru pe care bloggerii îl ştiu foarte bine, fiindcă folosesc rss şi linkback, două tehnologii care în ultimă instanţă conectează între ele site-urile, altfel spus lasă urme în locul y cu de ceva ce-ai scris pe site-ul x, chiar dacă – sau mai ales dacă – ai tăiat. Însă acest articol nu lor le este destinat, ci brandurilor care vor să se comunice pe new media. Şi celor preocupaţi de modul cum ele, brandurile, se comunică. Iar ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte de toată treaba cu tăiatul şi fluieratul a fost modul cum s-a legat, de două ori într-o săptămână, numele de Coca-Cola de “tăiat” şi “fluierat”. {Mai mult…}
Asta e prezentarea pe care am făcut-o acum vreo trei ore la PR and the Web. E oarecum specializată, dar dacă aveţi treabă cu comunicarea pentru branduri sau în numele brandurilor, sper să vă intereseze.
Am scris deja aici despre Frăţia vinului, emisiunea produsă de Indie Studio, la care am contribuit şi eu şi începe miercuri, pe TVR 2. Ca toate să fie la locul lor am făcut şi Fratiavinului.com, blogul emisiunii, pe care vom scrie la comun, inclusiv sau mai ales Cătălin Păduraru şi Adrian Păduraru, prezentatorii. Găsiţi acolo cel puţin un material video care vă va interesa.
Pe Emil Stoica, unul din românii care au reuşit la Londra, ca manager de top într-o mare companie, am avut plăcerea să-l atrag spre ideea de blog – şi în general de scris – cândva prin 2007. Emil a stat până acum pe un subdomeniu HotNews, dar mai nou s-a decis să se mute, împreună cu colaboratorii lui, pe Emilstoica.ro.
Pe Emilstoica.ro, alias “Jeopardy”, găsiţi ceea ce v-aţi putea imagina, adică lucruri legate de macroeconomie, politică economică şi risk management. Emil rămâne şi în căsuţa cu bloggeri de pe front page-ul HotNews; mie unuia mi-a făcut mare plăcere să-l ajut la Emilstoica.ro, în chip de pas înainte pentru el. E un proiect cu buget zero sau aproape, pe care vi-l recomand în modul cel mai dezinteresat şi amical. Eu am avut, în toţi aceşti ani, şi privilegiul unor discuţii personale cu Emil şi pot spune că am învăţat mai mult decât dintr-o sută de analize lipsite de sclipire publicate prin săptămânalele noastre economice. Citiţi-l deci, ca şi pe colegii lui!
Acum, când mă apropii de cinci ani de blog, e cazul să mai mulţumesc odată Roblogfest, pentru cel de-al doilea premiu pe care mi l-a dat. Dacă anul trecut eram (plăcut) surprins că luasem Cel mai bun blog de jurnalist, anul ăsta mă simt foarte la locul meu cu Cel mai bun blog de comunicare; când am început eu, nişa asta nu exista şi nu pot decât să mă bucur, fără falsă modestie, că am inventat-o.
Pe lângă Roblogfest, mulţumesc în primul rând anonimului care m-a înscris în concurs, ba chiar, m-a înscris acolo unde îmi era locul. Apoi, mamei şi tatei, pentru biblioteca achiziţionată pe vremuri prin împrumut CAR şi umplută prin eforturile conjugate, inclusiv ale mele, fiindcă fără cărţi nu prea poţi trece de ABC, nici măcar în materie de blog. Lui Tim Berners-Lee că a inventat internetul pe care să pot face eu blogul ăsta şi, în fine, domnului Ion Iliescu, care a concurat la secţiunea Politică, scutindu-mă în acest fel de ruşinea (dar, de fapt, de satisfacţia) de a fi cel mai bătrân blogger din competiţie
Dacă eşti activ pe internet, poţi ajunge cineva “dincoace”. Ultima dovadă în acest sens e apariţia unui blogger în guvernul tunisian. Se va menţine acesta acolo?
Slim Amamou, consultant, a anunţat pe Twitter fost numit ca Secretar de Stat la Tineret şi Sporturi în guvernul de uniune naţională tunisian, după ce fusese închis în timpul tulburărilor de stradă legate de căderea lui Zine el Abidine Ben Ali. Acum cinci ani poate, orice şef de secţie de la un cotidian i-ar fi dat în cap cu o astfel de ştire redactorului care ar fi venit cu ea la el. Astăzi, e adevărat. @slim404, cum îşi spune Amamou pe Twitter, era până la numirea în guvern {Mai mult…}
Ce e un analist? Un cetăţean suspectat că vorbeşte la telefon cu patronul televiziunii, care-i spune ce să spună, când, aiurea!, e plătit tocmai pentru că ştie ce trebuie să spună fără să-l piseze pe patron. Dar un poet naţional? De când a murit Păunescu, sintagma nu mai desemnează un singur exemplar al speciei. Şi aşa mai departe: ”Dilema” mi-a cerut un articol despre cum s-ar vedea lucrurile din presa lui 2011 din 2061 şi am făcut un fel de dicţionar. Fiindcă la noi, noţiunile consacrate au nişte sensuri cu totul diferite de cele de bază, aşa cum ne-a avertizat Maiorescu atunci când vorbea de forme fără fond. De fapt, fondul există, dar e cel diferit…
ANALIST – vietate itinerantă de la o emisiune la alta, însă foarte rar de la un post TV la altul. Se pricepea la orice, dar nu la orice fel de „orice“, ci numai la cel care era pe placul unei anumite televiziuni. Treaba lui era să suplinească lipsa de informaţie cu palavre bine ţintite împotriva unuia sau altuia din blocurile politice. Ştiinţa lui – să miroasă ce i-ar plăcea patronului să spună despre cutare sau cutare chestie, conform intereselor de moment, şi s-o facă. Reporterii din „cealaltă“ presă încercau cu înverşunare să-l prindă vorbind la telefon cu patronul lui, mogulul. Aiurea! Analistul era bine plătit, tocmai fiindcă nu trebuia să-şi pisălogească la telefon patronul, ca să ştie ce are de zis.
BLOGGER – termen-umbrelă pentru o persoană care {Mai mult…}
Săptămâna trecută, am ţinut o prelegere la SNSPA, la invitaţia doamnei profesoare Mădălina Boţan. Am detaliat lucruri despre care vorbisem în carte; una din temele pe care le-am abordat e ceea ce eu numesc Lanţuri de comunicare, adică lucrul în care se transformă modelele bipolare de comunicare gen Shannon-Weaver. Adică:
