De ce n-o să am timp de concediu vara asta

Spre deosebire de alte veri mai relaxate, anul ăsta am destul de puţină vreme de concediu, date fiind două operaţiuni pe care le-am copt în ultimul timp pe Comanescu. Vara asta o să mă ţin ocupat cu:

• Proiecte legate de social media, cu Grayling; special e faptul că încercăm o asociere pe termen lung, legată de România dar şi de întreaga zonă. În momentul de faţă nu vă pot spune exact despre ce e vorba, dar avem în plan o lansare curând.
• “The Industry”, o revistă de media din care tocmai am terminat un dummy (număr zero) pentru Intact Media Group. Sunt mulţumit de cum a ieşit şi de poziţionare; mai multe detalii se găsesc în interviul pe care “Săptămâna financiară” a avut amabilitatea să mi-l ceară. O să puteţi vedea curând revista.

Dacă Grayling e pentru Comanescu un pas peste graniţă, Intact e singurul mare grup de media românesc cu care nu colaborasem până acum sub o formă sau alta. Sunt mulţumit să-l am şi pe el în portofoliu.

Frăția vinului: de la filmări

Ediţia din “Frăţia vinului” care a fost aseară pe TVR 2 am produs-o eu, ca să mă mai dezmorţesc puţin. Am văzut câteva poveşti interesante, dintre care pe prima am pus-o la Fratiavinului.com. E ceva cu un faimos negustor de demult, care a trăit să vadă bine, cu ochii lui, comunismul. N-a mai apucat şi căderea.

La Conacul Bunescu

Dacă vreţi s-o vedeţi în reluare, e sâmbătă, de la ora 13.00, desigur, tot pe TVR 2.

Ce se taie se fluieră. Pe net e pe dos decât pe print

Un bătrân scânteist, cu care am avut de-a face pe la începuturile mele jurnalistice, pe undeva pe la Mediafax, mi-a tăiat la un moment dat, dintr-un material, nişte informaţii savuroase şi pipărate, dar incerte. M-am revoltat. La care cetăţeanul respectiv a zâmbit şi mi-a zis: ”Ce se taie nu se fluieră.”

Scânteistul era din categoria “bărbos, iubitor de operă”, băiat de treabă şi nu prea comunist de felul lui; principiul pe care îl formula nu avea neapărat iz ideologic şi era unul valabil nu doar la gazetă, ci şi pe alte medii liniare cum ar fi TV-ul. Cine ştie? Poate îl avea de la cineva şi mai bătrân, care prinsese presa interbelică. Dar un lucru e clar: atunci când scrii ceva, e cel mai bine să laşi pe din afară elementele incerte şi conjecturile. Presa anglo-saxonă, cea mai temeinică din lume, face de regulă fix ce făcea şi “Scânteia”, chiar dacă din motive diferite.

Pe internet e fix pe dos. Ce se taie se fluieră. Fără “nu” între “se” şi “taie”. E un lucru pe care bloggerii îl ştiu foarte bine, fiindcă folosesc rss şi linkback, două tehnologii care în ultimă instanţă conectează între ele site-urile, altfel spus lasă urme în locul y cu de ceva ce-ai scris pe site-ul x, chiar dacă – sau mai ales dacă – ai tăiat. Însă acest articol nu lor le este destinat, ci brandurilor care vor să se comunice pe new media. Şi celor preocupaţi de modul cum ele, brandurile, se comunică. Iar ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte de toată treaba cu tăiatul şi fluieratul a fost modul cum s-a legat, de două ori într-o săptămână, numele de Coca-Cola de “tăiat” şi “fluierat”. {Mai mult…}

Brand personal și PR

Asta e prezentarea pe care am făcut-o acum vreo trei ore la PR and the Web. E oarecum specializată, dar dacă aveţi treabă cu comunicarea pentru branduri sau în numele brandurilor, sper să vă intereseze.

PR personal: personalitate, personalităţi, personalizare

Frăția vinului: avem și blog

Am scris deja aici despre Frăţia vinului, emisiunea produsă de Indie Studio, la care am contribuit şi eu şi începe miercuri, pe TVR 2. Ca toate să fie la locul lor am făcut şi Fratiavinului.com, blogul emisiunii, pe care vom scrie la comun, inclusiv sau mai ales Cătălin Păduraru şi Adrian Păduraru, prezentatorii. Găsiţi acolo cel puţin un material video care vă va interesa.

fratiavinului.com

Aştept obiecţii, sugestii etc.

FBI vine și el cu Wikileaks-ul lui

Mi se pare mie sau The Vault, micro-site-ul în care FBI a publicat pe 1 aprilie vreo 2000 de documente desecretizate, e o mutare de imagine, cu scopul de a contracara Wikileaks? Limbajul serviciilor secrete americane e foarte asemănător cu cel confidenţial al diplomaţilor, ca şi modalitatea de obţinere a informaţiilor, adesea culese din presă.

Filă din dosarul lui Jimi Hendrix

Oricum, The Vault e o sursă de lecturi dacă nu instructive, cel puţin amuzante. Iată o bogăţie de documente despre Beatleşi, ca şi celebrele dosare secrete cu extratereştri de la Roswell. Ce obţine FBI în felul ăsta? {Mai mult…}

O idee articulată, legată de taxe și impozite

Arsit.org.ro, site-ul asociaţiei

M-a interesat chestia asta, pe nume ARSIT sau Asociaţia pentru Reformarea Sistemului de Impozite şi Taxe, fiindcă încearcă să se constituie într-o soluţie articulată şi raţională faţă de o problemă profundă a societăţii: faptul că eşti retrogradat la un “tovarăş” sau celovek de ani ’80 atunci când te-aşezi la ghişeele astea cu impozite. Printre fondatorii asociaţiei sunt Dan Pascariu, Vlad Păunescu, Valeriu Stoica şi alte VIP-uri din sectorul privat. Sper să nu fi consemnat aici ceva ce o să capete o culoare politică la un moment dat

Emil Stoica poate fi citit pe Emilstoica.ro

Pe Emil Stoica, unul din românii care au reuşit la Londra, ca manager de top într-o mare companie, am avut plăcerea să-l atrag spre ideea de blog – şi în general de scris – cândva prin 2007. Emil a stat până acum pe un subdomeniu HotNews, dar mai nou s-a decis să se mute, împreună cu colaboratorii lui, pe Emilstoica.ro.

Pe Emilstoica.ro, alias “Jeopardy”, găsiţi ceea ce v-aţi putea imagina, adică lucruri legate de macroeconomie, politică economică şi risk management. Emil rămâne şi în căsuţa cu bloggeri de pe front page-ul HotNews; mie unuia mi-a făcut mare plăcere să-l ajut la Emilstoica.ro, în chip de pas înainte pentru el. E un proiect cu buget zero sau aproape, pe care vi-l recomand în modul cel mai dezinteresat şi amical. Eu am avut, în toţi aceşti ani, şi privilegiul unor discuţii personale cu Emil şi pot spune că am învăţat mai mult decât dintr-o sută de analize lipsite de sclipire publicate prin săptămânalele noastre economice. Citiţi-l deci, ca şi pe colegii lui!

Roblogfest: mulțumesc și pentru premiul ăsta

Acum, când mă apropii de cinci ani de blog, e cazul să mai mulţumesc odată Roblogfest, pentru cel de-al doilea premiu pe care mi l-a dat. Dacă anul trecut eram (plăcut) surprins că luasem Cel mai bun blog de jurnalist, anul ăsta mă simt foarte la locul meu cu Cel mai bun blog de comunicare; când am început eu, nişa asta nu exista şi nu pot decât să mă bucur, fără falsă modestie, că am inventat-o.

Pe lângă Roblogfest, mulţumesc în primul rând anonimului care m-a înscris în concurs, ba chiar, m-a înscris acolo unde îmi era locul. Apoi, mamei şi tatei, pentru biblioteca achiziţionată pe vremuri prin împrumut CAR şi umplută prin eforturile conjugate, inclusiv ale mele, fiindcă fără cărţi nu prea poţi trece de ABC, nici măcar în materie de blog. Lui Tim Berners-Lee că a inventat internetul pe care să pot face eu blogul ăsta şi, în fine, domnului Ion Iliescu, care a concurat la secţiunea Politică, scutindu-mă în acest fel de ruşinea (dar, de fapt, de satisfacţia) de a fi cel mai bătrân blogger din competiţie

Toate premiile se găsesc aici.

De ce o fi Cristian Tudor Popescu atât de agresiv?

Acum vreo câteva zile, întrebat de “Reporter virtual” cu privire la trecerea “Gândului” pe online, despre care se nimerise să scriu primul, Cristian Tudor Popescu a dat un răspuns agresiv: „Nu am ce să comentez în legătură cu afirmaţiile acestui individ, acestui «Domn-Ştie Tot» al mass-media. Când vom avea ceva de anunţat, o vom face prin comunicate de presă”. Am stat şi m-am întrebat de ce e Cristian Tudor Popescu atât de agresiv, mai ales că azi, Orlando, stăpânul destinelor Mediafax Group, deci şi al “Gândului” confirmă oficial ştirea.

Sigur că eu, unul, n-am fost un mare admirator al lui CTP niciodată. Însă probabil că omul nu are numai adulatori, deci tot nu văd de ce ar fi izbucnit, în momentul în care a aflat că am scris un lucru despre care ştia bine că e adevărat. Nu-mi rămâne decât să presupun că nervii lui CTP vin de data asta din {Mai mult…}