Andrei Gheorghe face o emisiune la Prime, la Chișinău

Dacă vă întrebaţi ce-am tot căutat în ultimele luni la Chişinău, e vorba mai ales (sau printre altele) de un deal cu care pot să mă laud: o emisiune a lui Andrei Gheorghe la Chişinău. Pe Prime, televiziunea lider de piaţă, unde evoluează şi Dan Negru.

Emisiunea e un talk-show de week-end, pe nume “Salutare, naţiune!”. Deal-ul a fost unul destul de complex, în care Gheorghe are toate resursele la dispoziţie, printre altele prin Indie Studio, compania de producţie din România.

Sincer, mă bucur şi pentru el, şi pentru mine, fiindcă mai durează puţin până impostorii din piaţa TV românească să dispară din peisaj, motiv pentru care am căutat – şi am găsit – de treabă prin alte părţi

Comunicatul de presă: {Mai mult…}

Problema știrilor de la Antenă nu e prezentatorul

“Adevărul” m-a întrebat ce cred despre intrarea Andreei Berecleanu la Observator. Articolul se află aici, iar mai jos vă propun răspunsul integral:

Noua schimbare de la Observator, în care Alina Petrescu pleacă după ce a făcut mai puţin decât Alessandra Stoicescu şi Lucian Mândruţă, dovedeşte ceea ce spuneam încă din februarie 2010, când Alina a intrat pe post: problemele ştirilor de la Antena 1 nu ţin de prezentator, ci de alegerea subiectelor, editarea textelor şi packaging. Am văzut că la Observator se face mişto de victime, {Mai mult…}

Gustul și poza

Amicul Andrei Crişan, art director şi întreprinzător, mi-a cerut un text despre mâncare şi ziarişti, pentru Foodconnect.ro. A ieşit o poveste care e şi de media, aşa că am s-o teasuiesc aici:

Pozele alea cu mâncare pe care le vedeţi în revistele de femei sunt mai mincinoase decât pozele alea cu femei pe care le vedeţi în reviste de bărbaţi. Nu mă credeţi? Păi uite de ce:

Prima oară când am luat contact cu această realitate crudă (pe alocuri la propriu, o să vedeţi) a fost acum vreo 11 ani, la revista Unica. Era o poză verde, de import, cu ciorbă de burtă, soupe d’entrailles, care nu ştiu ce căuta, dar căuta în revistă. Radu Leonte, art directorul, se uita lung la poză, în monitorul lui cel mai mare din parcare. “Bă, ce dracu’.” Mă uit şi eu. “Da, nu seamănă”, zic. “Nu, nu de asta-i vorba. Nu seamănă niciodată… chestia e – cum să pui morcovii la sfârşit în ciorba de burtă?” Păi nu se poate, zic. Zice, da, rămân cruzi. Hai să-i mutăm la început.

Îi mutăm.

Era o problemă. Nu ştiu dacă vă privesc aceste explicaţii, dar cel mai rău e să greşeşti, în media, chestiile utile. Dacă încurci programul TV sau dai o reţetă care nu se poate face, ai încurcat-o şi cu cititorul sau cititoarea. Dacă zici de Băsescu că are două capete sau de Patriciu că a fost pictor în tinereţe, nu-i nicio problemă, se iartă. Dar morcovii trebuie să fie la locul lor în procesul tehnologic.

De ce erau la sfârşit? {Mai mult…}

Miercuri, de la ora 14.00, pe Comanescu.ro: Mihai Iordache

Cui nu-i place jazzul nu-i plac oamenii, zicea Richard Burton într-un film vechi, al cărui nume şi scenarist faimos gen Tennessee Williams le-am uitat, iar cui îi place jazz-ul îi place Mihai Iordache. Pe Mihai l-am chemat aici, pe Comanescu.ro, miercuri, de la ora 14.00, pentru o discuţie on-line la care puteţi participa şi voi.

Iordache e unul din oamenii care foloseşte cu uşurinţă online-ul ca tool promoţional şi, mai nou, şi de distribuţie a propriilor albume. Vreau să ştiu de la el cum te poţi vinde, la propriu şi la figurat, pe net atunci când ceea ce faci intră într-un gen de nişă (cel puţin la noi). Cam care-i relaţia dintre faima lui de muzician de rock (Sarmalele Reci, Kumm) şi “matca” de saxofonist de jazz şi alte lucruri asemănătoare.

Mă rog, dacă o să neglijez ceva, aveţi ocazia chiar voi să-l întrebaţi; puteţi participa la discuţie dacă vă faceţi un cont pe Comanescu.ro, care poate fi cerut pe mail la officeATcomanescuDOTro.

Mihai Iordache

Cum e să zbori cu un simulator "adevărat"

Acum vreo săptămână şi ceva, am primit pe mail o invitaţie de la Pi2.ro, din partea Carpatair: n-aş vrea să merg până la Timişoara, unde să testez simulatorul de zbor al şcolii de piloţi? Ăăă… păi nu m-am mai dat cu simulatorul de pe vremea legendarului F 18/A-Hornet, care se juca pe “biscuiţii” Macintosh cu procesor Motorola 68040 (o impresie artistică de ce era, aici). Blogul ăsta nu prea are legătură cu simulatoarele şi companiile aeriene, iar eu am niscai treburi prin Bucureşti. Aşa că… de ce nu?… {Mai mult…}

Ce-am vorbit la Realitatea.net despre Dan Diaconescu

Azi, de la ora 16.00, la videochatul Realitatea.net/Vox Publica, cu Christian Mititelu, la invitaţia lui Costi Rogozanu.

Doi colegi de platou inteligenţi şi de mare bun simţ, sper ca discuţia să vă intereseze în aceeaşi măsură în care mie, unuia, mi s-a părut că am făcut ceva bun. Pe la jumătate aflaţi şi ce e cu metoda rusească de presă lia lia, bum bum şi cum o aplică Dan Diaconescu.

Office 2010, păreri proprii și personale

De la Marius Pahomi aflu că ultima versiune de Microsoft Office e disponibilă şi în România, pentru clienţii persoană fizică. Ca unul care am primit cadou un kit acum câteva vreme şi m-am jucat destul de mult cu el, am câteva lucruri de spus:

• Ribbon-ul, dunga cu tot felul de lucruri care înlocuieşte meniurile clasice de la Office 2007 încoace, e generalizat la toate aplicaţiile suitei (inclusiv Outlook, de exemplu).
• Aşa-numitul “buton Office”, chestia aceea din stânga sus, e ceva mai mică în 2010 decât în 2007 şi duce la nişte lucruri la început misterioase, apoi interesante şi comode, numite backstage view. Poţi seta, de pildă, limba documentului, presupunând că ai instalat un language pack pe care eu nu l-am găsit pe internet decât în versiune beta, deci incompatibilă cu Office-ul final pe care îl aveam.
• Există şi ceva numit “paste preview”, cu care poţi afla precis cum urmează să lipeşti textul şi pozele în documentul în care lucrezi.
• Dacă modificările din Word şi Excel sunt “pentru cunoscători”, la Outlook s-a lucrat destul de substanţial. N-o să insist, fiindcă folosesc în general webmail şi nu mă simt în măsură să mă pronunţ.
• Powerpoint are facilităţi de inserturi video, n-am testat, dar sună tentant.
• Integrarea cu Live.com, “save online” şi tot restul: funcţionează foarte bine, e mai simplu decât Google Docs, dar nu atât de “snappy” (nu reacţionează atât de rapid la clicuri)


Open Office 2010: Word prin Web

ACESTEA FIIND ZISE, LA CAPITOLUL “NOUTĂŢI” E CAZUL SĂ ADAUG DOAR CĂ OFFICE PROFESSIONAL PLUS 2010 RULEAZĂ FOARTE BINE PE UN NETBOOK cu configuraţia obişnuită, Intel Atom 1,6 GHz şi 1 GB de RAM, sub Windows XP. O descriere mai completă găsiţi, de pildă, pe Lifehacker. Eu, unul, am să enumăr doar lucrurile care mi se par tentante de pe la Office 2003 încoace (cam la versiunea asta am abandonat suita Microsoft): {Mai mult…}

#tweetIE8 - cartea e gata

Cum am intrat prima oară pe net

După lupte seculare care au durat vreo lună şi-un pic, volumaşul despre prima experienţă on-line e gata. Se cheamă “Cum am intrat prima oară pe net. O carte scrisă pe Twitter de 127 autori” şi poate fi citit aici. Daţi click pe “fullscreen” ca să vă lăfăiţi.

Pentru cine mai are nevoie de explicaţii, cartea e un efort colectiv care s-a construit în jurul hashtag-ului #tweetIE8, la instigarea Microsoft România şi McCann PR. Eu am editat întreaga poveste şi am garnisit-o cu vreo două capitolaşe şi un glosar.

O să vedeţi cele mai diferite grafii în documentul respectiv (cu şi fără diacritice, cu literă mică sau mare după punct etc., etc.), fiindcă am vrut să păstrăm impresia de net-like şi autenticitate. Din acelaşi motiv nu am evitat nici vreo câteva cuvinte din categoria “adulţi”, pe care le-am reprodus aşa cum le-am găsit pe Twitter. În sistemul ăsta, cu câţi useri atâtea grafii, corectura a fost mult mai dificilă. Dacă, cumva, am comis-o în vreun loc, aşteptăm un semn la officeATcomanescuDOTro şi remediem. Mulţumesc, în numele Microsoft, al McCann PR şi al meu personal pentru participarea copioasă.

UPDATE: Şi cu embed: {Mai mult…}

De ce aici și de ce acum?

După o vreme în care am lăsat-o mai moale cu blogul, revin aici, pe Comanescu.ro, cu lucrurile pe care le ştiţi, dar puţin altfel. Nu e vorba numai de faptul că stăteam pe o temă datată 2006, cu o poză bine descrisă de un amic ca fiind “de raket”, ci şi de lucruri legate de conţinut. Sunt prea bătrân ca să mă laud la timpul viitor, dar totuşi e bine să ştiţi că:

• Veţi găsi aici mult mai multe lucruri despre online, branduri personale, direct marketing decât până acum, pentru că banii mei sunt mai curând prin aceste locuri decât în marile grupuri de media despre care am tot scris pe Comanescu.HotNews. Cât timp consider blogul ca pe o unealtă de brand personal, e normal să arăt că mă pricep la lucrurile care îmi aduc bani
• Media clasică, criza presei şi alte lucruri asemenea mă interesează mai puţin. Cred că Petrişor Obae face bine să tindă spre exhaustiv cu această zonă şi îi doresc succes în încercarea de a face un site propriu-zis de media şi de a obţine venituri consistente din el. Eu rămân, cum spuneam, la ideea de blog ca tool de reputaţie
• Pe Comanescu.HotNews.ro vindeam bannere prin ARBOInteractive, {Mai mult…}

#tweetIE8: rezultatele

1105 tweet-uri şi 216 autori care au vorbit pe Twitter despre modul cum au intrat pentru prima oară pe net – ăsta e rezultatul acţiunii #tweetIE8. Acum ceva mai puţin de două săptămâni, vă invitam pe toţi să povestiţi pe Twitter despre primul contact cu internetul şi, cu ajutorul a opt twitterişti cunoscuţi, ale căror nick-uri le aflaţi aici, prăjitura s-a copt foarte bine.

Vă mulţumesc pentru contribuţie, în numele meu şi al Microsoft România/McCann PR, la instigarea cărora această idee a prins contur. Tot ceea ce e relevant din povestirile voastre – adică marea majoritate – va fi inclus într-un e-book, care va fi gata în câteva zile, Pot să vă spun în avanpremieră că titlul e următorul: {Mai mult…}