Acum câteva luni, am publicat în Esquire o poveste despre faimosul Radio Erevan, pe care l-am văzut în 2008 la faţă, nemediat. M-a întrebat cineva de curând de ea, aşa că m-am gândit că s-ar putea să fie un fel de subiect de media 
Ăsta e. Altul nu poate fi. Erevanul era (şi este) în Armenia, Armenia era în Uniunea Sovietică, Uniunea Sovietică era în comunism şi în comunism nu erau decât radiouri de stat. Armenian Public Radio. În spatele faţadei lui de tuf rozaliu s-a pus la cale cel mai cunoscut format de talk radio din lume, întrebările şi răspunsurile de la Radio Erevan. E a doua oară când ajung aici şi de data asta pot să mă uit la el cât vreau.
„Se poate face dragoste cu fereastra deschisă? Depinde de mărimea ferestrei, dar vă sfătuim să încercaţi cu o femeie.” Acestea sunt chiar geamurile pe care s-a testat teoria, înainte de răspunsul dat ascultătorilor. Dacă te uiţi puţin la forma şi dimensiunile lor, înţelegi imediat de ce e preferabilă femeia: Suntem în vara lui 2008 şi toate sunt închise.
Oricum, e ca şi cum te-ai întâlni pe stradă cu Omul de Fier al lui Wajda, cu Pionierul Moruzov sau cu Casa Poporului. Ghici, ciupercă, de ce vor toţi străinii să vadă oribilitatea aia, când vin la Bucureşti… Gluma cu care am început vă e poate cunoscută, ca şi cea cu făcutul copiilor cu Picături Davila, care depinde de vârsta Domnului Davila. Sau: „Ce e şampania? – Radio Erevan are plăcerea de a vă informa că şampania este o băutură delicioasă consumată de clasa muncitoare prin intermediul conducătorilor săi.”
Cu alte cuvinte, nu se poate să nu fi auzit de Radio Erevan, una din cele mai faimoase legende din fostul lagăr socialist. Dar povestea nu s-a spus pe larg. Nici pe Discovery, nici pe National Geographic, pentru care vreau să fac un film din ea, când o să am finanţare. Şi mai ales dacă. „Evenimentul zilei” a ajuns acolo acum câţiva ani, în corpul de presă al unui înalt oficial român, şi a făcut un interviu cu unul din directori. Directorul răspundea cam ce răspunde Iliescu atunci când e întrebat despre activitatea dinainte de 1989. Adică bătea câmpii despre măreţia şi viitorul radioului public şi altele. Diana Evantia Barca, autoarea, îşi aminteşte: „A fost foarte pe fugă, plecasem cu un alt subiect. Dar mă bucur, fiindcă ţineam neapărat să dăm titlul «Evenimentul zilei a pus întrebări la Radio Erevan».” Le-au pus, l-au dat. Bravo, Diana!
Avem, prin urmare, legenda: cândva, în anii ’60, la Radio Erevan a apărut un program cu întrebări şi răspunsuri. Date fiind vremurile grele şi tendinţa spre haz de necaz care nu e a românului, ci a trăitorului în blocul comunist în general, programul a devenit repede subversiv şi, la fel de repede, a fost interzis. Radio Erevan e şi nu e Radio Erevan, nu numai fiindcă e greu să dai de urma lui, ci şi fiindcă era cunoscut sub acest nume doar în fostele ţări-satelit ale URSS. În Uniunea Sovietică i se zicea „Armenskaia radio”, „Radio Armenia”. În armeneşte ar fi „Radio Hai”, de la Hayastan, numele pe care armenii îl dau propriei ţări. De unde şi o glumă nelegată de subiectul nostru, care circulă printre armenii vorbitori de engleză: „Toţi armenii sunt high”.
Cladirea Radio Erevan
Mai avem nevoie şi de iarbă. Dar legenda de mai sus trebuie verificată din surse oficiale. La întrarea în Radio Erevan e o placă pe care scrie Radio Armenia. {Mai mult…}
