După Office 2010, Microsoft a lansat şi versiunea de Mac, 2011. Aduce ceva esenţial MS Office 2011, pentru un utilizator de Open Office şi iWork ’09? Cel mai important câştig pare a fi Outlook, portat pentru prima oară pe OS X, după ce în suitele Office anterioare existau lucruri ca Entourage. Ăsta e un plus important pentru utilizatorii din categoria “corporatist”, dar cum eu nu am mai utilizat Outlook de vreo şase-şapte ani, o să mă concentrez pe procesorul de text, cu mici comentarii despre Excel şi Powerpoint.
Primul lucru care trebuie spus este că MS Word e un editor solid pentru documente încurcate precum cel de mai jos, un document pe care lucrez efectiv:
Office 2011 for Mac
E adevărat, “track changes” există şi în Open Office, sub numele de “record changes”; Open Office produce în schimb probleme de compatibilitate la bulleted lists (liste cu bumbi). Ar mai fi o serie întreagă de chestiuni legate de aceeaşi compatibilitate, deşi Open Office “ştie” noul format docx. Haide totuşi să o luăm pe rând, mai întâi cu procesoarele de text. {Mai mult…}
Există ceva care se poate numi “a treia cale” în România, din punct de vedere politic? Nu la modul structurat şi nici ca parte din sistemul partinic, care se-mparte, precum ştim, în două: PNL+PSD şi PDL. Simptome de acţiune concertată încep însă să apară în societatea civilă şi aici mă refer la ceva pus pe roate de Alina Mungiu-Pippidi, în primul rând, dar cu sprijinul multor nume cunoscute din zona civică: www.romaniacurata.ro.
Nu vă grăbiţi să daţi clic, noul site o să fie sus de mâine, va fi anunţat printr-o conferinţă de presă care se face în Calea Victoriei 120, la GDS, de la 11.30. E însă o iniţiativă pe care o susţin cu toată dragostea din două motive. Primul, că aşa cum o înţeleg eu e în mod egal critică, în intenţie, cu ambele capete ale spectrului politic românesc (că un centru nu părem a mai avea). Al doilea, că site-ul se vrea o platformă de interacţiune a cetăţenilor cu autorităţile, cu medierea şi sprijinul Alianţei pentru o Românie Curată. Ce înseamnă asta? Că o persoană care a avut probleme cu corupţia poate fi susţinută juridic dacă îşi expune cazul pe www.romaniacurata.ro şi aşa mai departe. Ce ştiu eu e că există oameni calificaţi pentru asta. {Mai mult…}
15:31 Iulian Comanescu: Suntem pe chat cu Sabina Nicolae de la Samusocial, iar acesta e un ymterviu care promovează această iniţiativă, gratuit. Am acceptat propunerea McCann de a-l realiza fiindcă sunt curios să văd ce rezultate dă internetul la campanii sociale, după ce m-am implicat şi eu în vreo două. Deci, dragă Sabina, de ce vreţi să faceţi zgomot pe internet cu Samusocial? Pe scurt, e o iniţiativă cu parfum de Medicins Sans Frontieres, care se ocupă cu persoanele fără adăpost, resocializarea lor şi aşa mai departe. Cu cazuri de oameni care nu se prea conectează la net.
15:32 Sabina Nicolae: Zgomot pe net incercam sa facem pentru ca oamenii trebuie sa constientizeze ca exista amarati ai sortii carora, daca le intindem o mana de ajutor, fie ii salvam de la moarte, fie reusim sa ii reintegram
15:33 Sabina Nicolae: campania noastra nu se adreseaza oamenilor fara adapost, ci celor cu adapost [cărora le expune problema celor fără adăpost...]
15:33 Sabina Nicolae: de-asta am stabilit ca putem folosi si netul
15:33 Iulian Comanescu: Prin net creaţi awareness, strângeţi bani, obţineţi voluntari…? {Mai mult…}
Revista 22 mi-a solicitat un comentariu referitor la scandalul stenogramelor Realitatea TV. Am mers pe ideea că mult din ce a vorbit Sorin Ovidiu Vîntu la telefon cu managerii lui e din categoria… vorbe şi că trebuie văzut cum s-au legat acestea de politica editorială a canalelor media din Realitatea-Caţavencu. Cu alte cuvinte:
Ce e important în scandalul stenogramelor? Dacă tiradele obscen-flamboyante ale lui Sorin Ovidiu Vântu au sau nu au efecte. Astfel de conversaţii au loc şi în alte grupuri media din România. Am asistat cu ochii mei la şuturi în pereţi de rigips, extremităţi băgate şi scoase şi altele asemenea pe oriunde m-am dus – şi aici e cazul să luaţi act de un conflict de interese, în ce mă priveşte: am colaborat şi cu Realitatea-Caţavencu, în chip de consultant independent, din 2006 încoace. A fost unul dintre clienţii mei. Acestea fiind zise, cine ce-a făcut dintre cei care-au vorbit la telefon? {Mai mult…}
Cred că undeva prin 1940, doctorul Mişu Teodorescu s-a înrolat în Armata Română, care se pregătea să o pornească alături de nemţi către Răsărit. Era ofensiva către Est o cauză patriotică? Nu ştiu dacă doctorul Teodorescu o percepea aşa. Fiindcă Mişu era prieten cu bunicul, Aurel Comănescu, iar acesta, tot medic, urma să aibă un copil, pe mama, născută în martie 1941. Doctorul Mişu a supravieţuit: l-am cunoscut în copilărie, cînta romanţe cu o voce dogită, foarte amuzant. Dar bunicul a plecat şi el, la scurtă vreme, pe front, după ce a născut bunica. S-a înrolat voluntar, la rîndul lui, pentru ca familia şi apropiaţii să nu spună că a fost un învîrtit de război. A ajuns pînă la Odessa, de unde a venit decorat, cu două icoane ortodoxe şi o rană ulceroasă de şrapnel la picior, pentru ca să moară în 1973, cînd aveam şase ani.
O astfel de povestioară pare astăzi science fiction, mai ales că nu garantez pentru acurateţea detaliilor, ca în orice istorie de familie. De ce e de spus? Fiindcă prietenia, în România, e un tip de relaţie grevat de felurite impurităţi: interese, cîrdăşii, raporturi ierarhice formale şi mai ales informale. De trădare şi egoism, violenţă, izbucniri de individualism şi voinţă de putere. Cum am ajuns aici? {Mai mult…}
Diseară, de la ora 20.00, la Centrul Ceh (str. Ion Ghica nr. 11, lângă Biserica Rusă): “Migratorii”, un film despre migraţia muncii, cu Adina Vălean, europarlamentar PNL. Scenariul şi regia: Ana-Maria Caia/Indie Studio. Am fost şi eu implicat, ca producător asociat.
Andreea Marinescu de la “Adevărul” m-a pus la treabă acum câteva zile cu mai multe întrebări despre pseudovedete şi tabloide. Ce-a publicat vedeţi aici. Cum discuţia a fost mai lungă şi mi-au plăcut întrebările, puteţi s-o citiţi in extenso mai la vale: {Mai mult…}
Lucrurile pe care le-am pus la cale la Chişinău au ajuns pe sticlă, la Prime, televiziunea lider de piaţă acolo. Sunt curios ce părere aveţi de un fragment din ediţia a doua a lui “Salutare, naţiune!”, cu Andrei Gheorghe, scuze de embed, dar nu pot să-l pun mai bine:
Când am început să caut oportunităţi la Chişinău, aveam în cap {Mai mult…}
Acum vreo două-trei săptămâni, am fost la Chişinău la un seminar OSCE despre new media. Prezentarea pe care am ţinut-o se cheamă “.ro – o istorie scurtă pe scurt”. În ideea că o sinteză de dimensiunile astea (11 slide-uri fără copertă şi contacte) e utilă în România, am pus-o şi aici: {Mai mult…}
Dacă aveţi vreun gând să vă înscrieţi la cursurile de jurnalism non-linear de la Centrul pentru Jurnalism Independent, ne vedem acolo. O să apar şi eu, la solicitarea lui Dean Cox, proful american, ca să spun nişte lucruri despre piaţa autohtonă. Se întâmplă undeva între 20 şi 24 octombrie, iar condiţiile de înscriere le găsiţi aici.
UPDATE: CJI îmi zice că înscrierile sunt pe terminate, dar mai sunt două locuri disponibile în grupă. Eu zic că încăpeţi (dacă nu sunteţi 50:-))
