Ştiu, e o întrebare la care a răspuns deja Marius Tucă cu acea serie din 2009, dar acolo abordarea era “Ce ar fi scris Scânteia în 1989 dacă era un ziar conform cu realitatea”. Eu am un răspuns la întrebarea “Ce ar scrie Scânteia dacă în România ar fi comunism şi azi”, care arată aşa:
Granma, ziarul Partidului Comunist Cubanez
Da, într-adevăr, PCC înseamnă Partidul Comunist Cubanez. Să vă traduc titlurile:
Printre copertele cu Nicoleta Luciu pe care le-a pus TV mania pe site, am dat cu plăcere peste una la care am contribuit, dar pe care n-o mai văzusem de vreo opt ani: Luciu îngropată (vine vorba) în globuri. Globurile alea funcţionează pentru mine ca o supradoză de madlene proustiene, aşa că o să vă spun aici cum şi ce-am făcut cu ele, în speranţa că o să vă placă şi o să găsiţi învăţăminte.
Nicoleta Luciu, TV mania, decembrie 2003
A fost una din copertele acelea care riscă să nu iasă la un moment dat, dar care până la urmă au ieşit foarte bine, chiar mai bine decât fuseseră programate. {Mai mult…}
Ştiu că astfel de chestii aşezate şi calofile sunt mai puţin interesante acum, în vâltoarea evenimentelor, dar tocmai s-a tipărit a cincea copertă The Industry (dacă nu socotim şi dummy-ul):
The Industry # 5
Daţi clic pe el ca se mărească; mai multe vă zic în zilele următoare.
O amică mă trage de mânecă asupra zgomotului pe care a început să-l facă Doru Buşcu despre tirajul zice el artificial umflat al “României libere”. Povestea am aflat-o dintr-un interviu realizat de Anca Nicoleanu pe Jurnalul.ro, care trimite la un material din “Caţavencii”. Materialul originar nu l-am găsit pe net, dar, oricum, într-un fel sau altul Buşcu mă acuză de părtinire în privinţa “României libere”, pe motiv că sunt colaboratorul ziarului. Răspunsul meu e, desigur: Bullshit. Şi de aceea îi propun lui Buşcu următorul pariu:
În ziua când se dovedeşte că tirajul “României libere” e cu totul altul decât cel care se vede în momentul respectiv în cifrele Biroului Român de Audit al Tirajelor (vreo 40 de mii de exemplare), şi anume din motive de “falsificări” BRAT, eu renunţ la calitatea, destul de puţin importantă pentru mine, de colaborator al “României libere”
Dacă “România liberă” rămâne în BRAT aşa cum este, fără sancţiuni şi altele, până la 31 martie 2012, Buşcu scrie un textuleţ de scuze în revista pe care o conduce, acolo unde ar fi oricum obligat să-l scrie chiar de pe acum, fiindcă mi-a făcut un proces de intenţie. Ar fi probabil pentru prima oară când cineva de la Caţavencu şi-ar cere scuze public pentru ceva, cred Buşcu, în orice caz.
De ce am tupeul să propun toate astea: fiindcă în cei “trei ani” de care vorbeşte Buşcu în contextul “falsificărilor”, Biroul Român de Audit al Tirajelor, alias BRAT, la care şi Buşcu are acces ca şef de gazetă, le-a publicat pe ele, pe “falsificări”, iar eu nu am avut decât să iau act de ele, aşa, în afara BRAT cum mă situez.
Cu alte cuvinte, dacă toată lumea crede că “România liberă” vinde 40.000 de exemplare şi nu e adevărat, poate ar fi cazul să vedem şi cine pune în circulaţie aceste cifre şi cine buşcu’ meu e lăcusta care le-a girat ani de zile, ca director a diferite gazete membre ale organizaţiei şi participant tacit la “falsificare”, nu?
În lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz să mă ocup de politică aici, dar şi dacă m-aş ocupa, tot nu le-aş avea), ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii, Piaţa Unirii şi celelalte locuri în ultimele zile e un soi de repetiţie generală pentru modul cum va funcţiona media în acest an electoral şi, probabil, şi după el. Câteva simptome şi concluzii le ştim de pe acum:
Media tradiţională se comportă pur şi simplu dezgustător. Vizibil dezgustător, dincolo de analize şi alte evaluări mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligenţă normal, nepolarizat politic, nu poate fi decât scârbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecăruia pe care le vedem în aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut e montajul cu telecomanda: {Mai mult…}
Pe site-ul The Industry puteţi găsi articolele din care am compus cover story-ul referitor la piaţa de media în 2012. Ideea generală e că piaţa de publicitate va fi într-o scădere de câteva procente faţă de 2011 (adică undeva sub 300 de milioane în total), deci nu va influenţa decisiv evoluţia segmentelor mass media. Am vorbit mai ales despre televiziune (grosul business-ului), print (scădere mare în anii trecuţi, dar lucruri interesante de spus) şi digital (creştere care nu propulsează neapărat business-ul, veţi vedea de ce). Mai exact:
TELEVIZIUNE. Dinamica e dată de show-urile mari în care PRO şi Antena continuă să investească. Primii anunţaseră deja cu câteva luni în urmă MasterChef, Intactul a dezvăluit mai recent achiziţia So You Think You Can Dance. Sunt veşti bune, fiindcă după ce X Factor a performat sub filmele de la PRO TV, iar Vocea României a fost de două ori sub Dan Negru, puteam rămâne fără acest gen de formate. La televiziuni de ştiri, am numărat şapte la data scrierii articolului, între timp a apărut şi Naşul TV. Nu mai comenetez.
PRINT. Jalea e pe terminate, deşi punctul unde se va opri căderea Adevărului e imprevizibil. Piaţa de publicitate e undeva între 25 şi 30 de milioane, ceva mai puţin decât anul trecut, dar nu vorbim de o înjumătăţire sau ceea ce s-a întâmplat din 2008 încoace. Stau în picioare două tabloide şi două ziare serioase. Cătălin Tolontan spune că {Mai mult…}
Ieri am început să distribuim nr. 4 din The Industry. Cover story-ul e de data asta o prognoză despre 2012, referitoare la trei domenii interesante: televiziunea (deoarece continuă să domine în topul veniturilor), printul (tinde să se stabilizeze, după toate hecatombele din 2011-2012) şi digitalul (întotdeauna în ascensiune). Am şi discuţii pe cele trei tem cu Dan Negru, Cătălin Tolontan şi Victor Kapra.
O să revin cu trimiteri mai consistente pe măsură ce se pun materiale pe Theindustry.ro.
The Industry, no. 4. Grafica îi aparţine lui Mihai Nadolu/Griffon & Swans
Cam aşa arată numărul 3 din The Industry. Cum faceţi rost de el? Fie îl primiţi în plic dacă sunteţi deja pe lista de distribuţie, fie mergeţi să-l luaţi de la Cărtureşti, fie, în fine, vă lăsaţi adresa fizică aici, în ideea că mai sunt câteva sute de exemplare gratuite disponibile.
Despre sumar: sunt mulţumit de cum au ieşit toate subiectele (un interviu cu Adrian Boţan de la McCann, “Job description-ul” cu fotojurnalişti, ceva despre blogurile faimoase afară şi ce mai fac oamenii care le-au dat naştere, un kit de unelte 2.0 pentru jurnalişti etc., etc). Cover story-ul e însă o încercare de a întregi retrospectiva parţială (din motive de neparticipare a unor agenţii importante) de la Ad’Or. Spre bucuria noastră, cei care nu au fost la Ad’Or au acceptat să vină în The Industry, aşa cum a acceptat şi Ad’Or-ul. {Mai mult…}
Cum se schimbă un titlu de la un ziar la altul? O idee veche, iniţial legată de sfârşitul lumii, dar de data asta făcută video şi foarte amuzant. Vezi mai ales ce se întâmplă la “Huffington Post” şi “Time”.
Pentru numărul 2 din “The Industry”, care se distribuie începând de astă seară, am inventat un cuvânt: tabletoidizare. E vorba de ceea ce se întâmplă cu conţinutul atunci când se mută pe tabletă. În jurul acestei noţiuni, care seamănă cu, dar nu e clasica tabloidizare, am construit cover story-ul, care e un dosar de 10 pagini. Include două interviuri cu doi art directori-vedetă, autori de publicaţii native de iPad bazaţi în SUA şi în Vietnam şi 10 atribute pe care le considerăm definitorii pentru organizarea conţinutului pe platformele noi.
Toate lucrurile astea se găsesc de azi în ediţia de print şi, din zilele şi săptămânile viitoare, şi pe Theindustry.ro.
O precizare: chiar când terminam revista, a venit vestea morţii lui Steve Jobs. Am urmărit vreo două zile furtuna media care s-a stârnit şi am ajuns la concluzia că publicul se raportează la el ca la un substitut religios. Puteţi citi deja povestea pe site-ul The Industry.
Într-un fel sau altul, o mare parte din sumarul revistei se leagă de Jobs şi de realizările lui; o să le vedeţi, pe rând, pe site diverse subiecte care nu puteau exista fără inovaţiile Apple.
Buşcu, în orice caz.
