Category Archives: Print

Layouturi pentru Șapte Seri

Dacă sunteți prietenii noștri, poate știți că la 1 martie Ana-Maria Caia a preluat Șapte Seri, ca redactor-șef. Dată fiind experiența mea matusalemică în materie de glossy și altele am făcut diverse lucruri pentru revistă, care e în momentul de față din ce în ce mai bine primită și face din ce în ce mai mulți bani. În caseta redacției sunt “consultant”, lucru pe care l-am anunțat și la portofoliu, dar în ultima vreme am produs o serie de layout-uri. Cu excepția rubricii din Dilema, e singura chestie legată de presă pe care o mai fac în momentul de față.

De ce fac layout mai nou? Cred că în 2015 trebuie să înveți să te exprimi și prin imagini. Pe lângă că-mi place. Continue reading

, ,

(P) DoR și NN România lansează a doua ediție a burselor pentru jurnalism „Viitor la purtător”

DoR împreună cu NN România organizează a doua ediție a programului de burse pentru jurnalism pe teme sociale „Viitor la purtător”.

Jurnaliștii – angajați sau nu ai unei instituții media sau colaboratori – sunt invitați să aplice pentru una dintre cele cinci burse care vor fi acordate cu proiecte editoriale care să exploreze relația românilor cu viitorul personal: Sunt fataliști? Pasivi? Dependenți de alții? Dimpotrivă? Suma alocată realizării fiecărui proiect este de 1.250 euro (brut, echivalent în lei). Înscrierile în concurs se realizează în intervalul 19 mai – 7 iunie, proiectele câștigătoare urmând a fi anunțate pe 15 iunie 2015. Continue reading

, ,

Scandal! Umberto Eco se uită la Sinteza zilei!

Numărul zero: Umberto Eco în aceeași vervă furioasă din Cimitirul din Praga, aceeași demonstrație de inventivitate juvenilă, ludică, dacă putem spune așa – aceleași descărcări de adrenalină intelectuală, greu de conceput la un autor de 83 de ani. Dar, de data asta, Eco nu ne mai oferă un bestiar al nebunilor ticăloși, conspiraționiști, ai secolului al XIX-lea, ci un inventar al mizeriei jurnalistice contemporane. Lectura îți provoacă o senzație contradictorie, de uluire și în același timp déjà vu, fiindcă diagnosticele formulate de italian se aplică la fix și presei românești – fie ea din aripa Gâdea sau din aripa Turcescu.  Continue reading

,

Fonfleul științific

Față de alte tipuri de gogorițe publicate de presă, fonfleul științific nu e o intoxicare, ci o tentativă de a stârni atenția sau mirarea cu pseudo-descoperiri. De regulă, dar nu totdeauna, el se bazează pe „specialiști”.

Poate cel mai insistent, dacă îi putem spune așa, fonfleu științific din presa românească a fost cel din 2008, referitor la acceleratorul de particule de la CERN. Vă amintiți, probabil, că în toamna acelui an, oamenii de știință au pus în funcțiune un accelerator uriaș, cu diametrul de 27 de kilometri, în căutarea Bosonului Higgs, așa-numita Particulă a lui Dumnezeu. Știrea nu s-a scris totuși așa: televiziunile, și nu numai ele, au bătut câmpii zile-n șir cu privire la sfârșitul lumii, care ar fi putut veni de la o gaură neagră creată în reactor. Continue reading

, ,

Posesia și înregistrarea

Dezvăluirile și investigațiile abundă prin presa românească. Cum facem să știm care sunt „pe bune” și care nu sunt? Primul criteriu ar fi că cutare sau cutare dovadă – înregistrare, document – e ceva ce-a găsit redacția prăvăliei media cu pricina sau, dimpotrivă, un lucru care i s-a oferit. Varianta câștigătoare, dragi cititori, e prima, în care redacția scotocește după subiect. Ei bine, asta nu se întâmplă chiar atât de des în 2015. O situație care naște suspiciuni e aia în care dezvăluirile vin la redacție, în loc ca redacția să se ducă la ele, iar în ziua de azi asta înseamnă că primești o înregistrare în care se întâmplă diferite lucruri. Ca urmare, am dat de curiozitate o căutare pe Google cu „a intrat în posesia unei înregistrări” și am obținut lucruri de felul: Continue reading

, , ,

Bolile imaginare ale președinților reali

Klaus Iohannis are sindromul Asperger, e sigur-sigur. La fel cum Traian Băsescu posedă, mai presus de orice dubiu, boala lui Parkinson, iar Adrian Năstase s-a împușcat rău de tot cu glonțul acela, de era să moară. Dacă nu știți de unde vin toate aceste certitudini gogonate, aflați că la originea lor sunt niște specialiști, de regulă anonimi. Dar mai ales o presă disfuncțională.  Continue reading

, ,

Cartea lui Ghibuțiu

După ce și-a tocit vreme de 20 de ani degetele de tastele calculatoarelor din diferite redacții ca Viva!, TV mania, Evenimentul zilei sau Adevărul, Horia Ghibuțiu își lansează azi pe Issuu o culegere de articole pe nume Aici era cândva un titlu. E o carte gratuită, la propriu și la figurat, iar motivul pentru care vă îndemn să dați click la linkul anterior e gratuitatea figurată a întreprinderii lui Horia, care a avut în cap un fel de ironie atunci când și-a strâns textele în volum. Titlul care nu e titlu e chiar al primei bucăți din volum, care ar fi trebuit să se cheme, inițial, Condiția mizeră a unui jurnalist tradițional în evul digital. Ghibuțiu a băgat treaba asta într-o mașinărie de Net, care te învață să optimizezi enunțurile ca pentru online, și vedeți în articol ce i-a ieșit din treaba asta. Suportul – online și nu hârtie – e un adaos la abordarea asta-poantă. Continue reading