Sigur, ai putea fi tentat să zici că ştirea care se poate extrage din interviul dat de Adrian Sârbu cehilor de la “Hospodářské noviny”, cotidian de business fondat în 1957, e că angajaţii din Praga l-au poreclit pe român Dracula. Dar asta-i doar o bârfă, cine vrea detalii le găseşte în coada discuţiei postate chiar pe site-ul CME la linkul de mai sus. După mine, ştirea e mai degrabă cea din titlu, dincolo de zicerile românului despre piaţa cehească, competitorul numit acolo Prima (deţinut de MTG, spre deosebire de Prima noastră) şi criză. După ştirea mea, în România, Adrian Sârbu nu a oferit mai mult de trei interviuri: unu la un an de PRO TV, un altul la 10 ani şi un al treilea rămas nepublicat, la o jurnalistă care a lucrat în zona de print. Ceea ce înseamnă că asistăm la o schimbare de strategie de comunicare, iar la capitolul “cauze” mă pot gândi la rigorile pe care le implică noua situaţie din CME, companie cu un acţionariat consistent Time-Warner. Sârbu era oricum citat cu unu-două paragrafe în comunicatele de presă legate de raportările trimestriale, dar acum vorbim de comunicarea pe care GM-ul unei companii cu AGA şi acţionari trebuie să o aibă cu aceiaşi acţionari, virtual vorbind mulţi şi mărunţi.
Oricum, planurile pe care le anunţă Sârbu în interviu sugerează că zvonurile despre debarcarea lui din fruntea CME sunt {Mai mult…}
În lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz să mă ocup de politică aici, dar şi dacă m-aş ocupa, tot nu le-aş avea), ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii, Piaţa Unirii şi celelalte locuri în ultimele zile e un soi de repetiţie generală pentru modul cum va funcţiona media în acest an electoral şi, probabil, şi după el. Câteva simptome şi concluzii le ştim de pe acum:
Media tradiţională se comportă pur şi simplu dezgustător. Vizibil dezgustător, dincolo de analize şi alte evaluări mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligenţă normal, nepolarizat politic, nu poate fi decât scârbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecăruia pe care le vedem în aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut e montajul cu telecomanda: {Mai mult…}
Atunci când a inventat televiziunea comercială în România, Adrian Sârbu a făcut-o cu ajutorul unui birou în care se afla un perete cu cel puţin o duzină de monitoare, deschise pe toate posturile posibile şi imposibile. Ca şi formatele şi filozofia, biroul lui Sârbu a fost copiat pe la diferite alte televiziuni româneşti, cu mai mult sau mai puţin succes.
Fatih Salis
Fatih Salis, turcul care răspunde de strategia de conţinut a Kanal D, vine din altă tradiţie. N-are în birou decât cinci ecrane: postul propriu, PRO TV, Antena 1, Realitatea TV şi Prima TV. Iar unul din lucrurile pe care le-am făcut cu mare plăcere pentru numărul din decembrie din The Industry a fost interviul cu el. Salis dă câteva detalii referitoare la strategia postului şi ideile lui despre piaţa TV din România, care cred că interesează orice profesionist, cum ar fi:
Pe site-ul The Industry puteţi găsi articolele din care am compus cover story-ul referitor la piaţa de media în 2012. Ideea generală e că piaţa de publicitate va fi într-o scădere de câteva procente faţă de 2011 (adică undeva sub 300 de milioane în total), deci nu va influenţa decisiv evoluţia segmentelor mass media. Am vorbit mai ales despre televiziune (grosul business-ului), print (scădere mare în anii trecuţi, dar lucruri interesante de spus) şi digital (creştere care nu propulsează neapărat business-ul, veţi vedea de ce). Mai exact:
TELEVIZIUNE. Dinamica e dată de show-urile mari în care PRO şi Antena continuă să investească. Primii anunţaseră deja cu câteva luni în urmă MasterChef, Intactul a dezvăluit mai recent achiziţia So You Think You Can Dance. Sunt veşti bune, fiindcă după ce X Factor a performat sub filmele de la PRO TV, iar Vocea României a fost de două ori sub Dan Negru, puteam rămâne fără acest gen de formate. La televiziuni de ştiri, am numărat şapte la data scrierii articolului, între timp a apărut şi Naşul TV. Nu mai comenetez.
PRINT. Jalea e pe terminate, deşi punctul unde se va opri căderea Adevărului e imprevizibil. Piaţa de publicitate e undeva între 25 şi 30 de milioane, ceva mai puţin decât anul trecut, dar nu vorbim de o înjumătăţire sau ceea ce s-a întâmplat din 2008 încoace. Stau în picioare două tabloide şi două ziare serioase. Cătălin Tolontan spune că {Mai mult…}
Profitând de schimbarea de logo, Comedy Central a pus în circulaţie filmuleţul de mai jos:
Dincolo de felul special cum e făcut, vi-l arăt deoarece Comedy Central înseamnă:
o injecţie de hipness în spectaculoasa, dar în ultima vreme necăjita zonă de late night (vezi războiul Leno-O’Brien de pe NBC, 2009), prin Jon Stewart, host-ul care înşiră premiile Emmy ca pe mărgele, şi Stephen Colbert
Southpark, care nu are nevoie de prezentare, lansat în 1997
Rebrandingul e puţin mai vechi (decembrie 2010), dar începe să se vadă în Germania şi Olanda de la 1 octombrie, spune Broadband TV News, unde am găsit şi filmul.
Responsabil cu schimbarea: Stephen Royle, Creative Director, Discovery Networks CEEMEA. E vorba de elemente grafice care curg într-un mod asemănător cu mişcarea imaginilor pe ecranul unui iPod sau iPhone. Target: bărbaţi, 25-39 de ani.
Pe o jumătate din doamnele şi domnii ăştia – mai precis jumătatea aia de sus, care de regulă se vede pe ecran – îi am la training în zilele astea la Jurnal TV, la Chişinău. Ce pot să-i mai învăţ? Ziceţi voi. Încă un motiv ca să nu scriu aici pe blog, dar clipul mi se pare prea adevărat ca să nu vi-l pun.
Un upgrade pe care l-am făcut acum câteva zile la Dolce Interactiv mi-a confirmat o impresie pe care o aveam de câţiva ani: noţiunea de grilă de 24 de ore începe să nu mai aibă sens în cazul canalelor specializate. Televiziunea, aşa cum o ştim, cu prime-time şi breaking news, va supravieţui mai degrabă în zona câtorva posturi de mainstream. Iar noii gatekeeperi sunt nu proprietarii televiziunilor, ci furnizorii de semnal (cablu analog sau digital, DTH şi iată, IP TV).
Câteva explicaţii tehnice, foarte sumare: IP TV e televiziune care vine prin internet şi oferă semnal digital HD şi Video on Demand. E vorba de un cablu de reţea care iese din router şi intră într-un set top box, precum cel de la DTH, de unde un cablu HDMI te duce în televizor.
EPG-ul din Dolce Interactiv
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific cum se văd PRO TV HD, National Geographic HD şi Discovery HD Showcase. Foarte bine, într-adevăr, deşi televizorul meu are câţiva ani şi e doar HD Ready, adică nu are 1080 de pixeli pe latura verticală, ci mai puţini. Mai e şi avantajul emisiei 16:9, faţă de 4:3-ul care m-a lăsat cu două dungi pe LCD. În fine, un upgrade la televizor e în condiţiile astea tentant, dar distracţia la Dolce Interactiv exact de-aici începe şi nu se leagă neapărat de HD. {Mai mult…}
McCann Erickson a distribuit presei invitaţii la o conferinţă de presă care va avea loc joi şi e referitoare la o noutate legată de Kanal D. Invitaţia are titlul “Vreau să fiu…” şi vine la pachet cu următorul teaser:
La cum arată lucrurile şi bătaia pentru talent show-uri care a început între PRO TV şi Antena 1, m-aş mira să nu fie un format asemănător. Sigur că în rest totul depinde de investiţie, execuţie şi aşa mai departe. Talent show e şi “Steaua fără nume” de pe vremea lui Ceauşescu (apropo, beton titlu, i se datorează lui Mihail Sebastian, probabil că nimeni nu s-a deranjat să-i plătească la vremea respectivă copyright…).
UPDATE: Nu e talent show, e quiz show: Vrei să fii milionar?, desigur cu Virgil Ianţu.
Postul ăsta e pe primul sau al doilea loc în studiile de notorietate/audienţă pe care le-am văzut, la concurenţă cu Radio Moldova (public):
Moldovenii au alergie la manele, pe care le consideră pe alocuri o degradare culturală caracteristică sudului; în locul lor, există o muzică uşoară cu flavor local, influenţată de folclor, de la “Zdob şi zdub” la cântăcioase din cu totul altă categorie, gen Natalia Barbu. Radio Noroc e oarecum expresia acestui gen de mainstream. Postul are şi o extensie TV, de câtăva vreme, nu din cale-afară de convingătoare.
