Ziariști în grevă? Eu sunt de vreo patru ani. Despre respect

Bogdan Ciuclaru de la Radio Guerilla povesteşte pe Blogmeaway despre o discuţie cu Vlad Craioveanu, din care i-a venit ideea unei greve media (a ziariştilor şi a instituţiilor media). Bogdan crede că presa ar putea câştiga respect din partea instituţiilor statului în felul ăsta şi vrea să ştie ce părere au o serie de oameni cu bloguri pe tema asta, printre care şi eu.

Părerea mea e că o acţiune de felul ăsta e deocamdată nejustificată. Pentru a câştiga respectul statului, deci al politicienilor, presa ar trebui în primul rând să renunţe la complicitatea cu politicul în care trăieşte de vreo doi sau trei ani încoace. De fapt, presa, în sensul de ziarişti şi alţi muncitori cu conţinutul, îşi resimte mizeria, în mod nemijlocit, pe filiera {Mai mult…}

Dacă ăsta-i materialul clientului, de unde quality?

Zilele trecute, tot sucind nişte cifre referitoare la piaţa media pentru un studiu Soros, mi-a trecut prin cap o explicaţie pe care n-am văzut-o nicăieri pentru declinul pieţei quality. Prestigiul presei depinde şi de prestigiul subiectelor ei umane, or în degringolada politică în care trăim nu prea putem vorbi despre aşa ceva. Există vreo soluţie ca un ziar sau o televiziune serioasă să depăşească acest handicap? {Mai mult…}

Mogulii noștri, mogulii lor și raportarea la public

“Evenimentul zilei” a făcut o poveste despre ceea ce se întâmplă în aceste zile în Realitatea-Caţavencu şi mi-a cerut şi mie părerea. Puteţi citi despre ce e vorba aici. Dar asta nu înseamnă că am, neapărat, vreo bucurie fiindcă structura media a lui Vîntu se face bucăţi. Stau şi mă gândesc de ce se face, în afara motivelor evidente. Poate că problema cu mogulii români nu e că sunt moguli. Ci, mai curând, că nu prea sunt. Sau în măsura în care nu sunt. Cum vine asta?

O să înţelegeţi ce vreau să spun dacă vă povestesc că anul trecut, un amic din Chişinău, om foarte serios, cu presă occidentală în CV, îmi spunea cu un dram de invidie: “Măi, dar voi nu staţi rău, dacă puteţi vorbi despre EBa aşa cum vorbiţi în media. La noi, numele lui Oleg (Voronin) nu se pronunţa înainte de 7 aprilie nici măcar pe stradă.” Da, e adevărat, la Chişinău sunt lucruri care nu se spun decât metaforic, în timp ce la Bucureşti se vorbeşte uneori prea mult. Dar morala poveştii e clară: unul sau mai mulţi poli de putere financiară, opuşi politicului, care să fundamenteze şi susţină media va să zică un fel de vis al oricărei democraţii. {Mai mult…}

Gustul și poza

Amicul Andrei Crişan, art director şi întreprinzător, mi-a cerut un text despre mâncare şi ziarişti, pentru Foodconnect.ro. A ieşit o poveste care e şi de media, aşa că am s-o teasuiesc aici:

Pozele alea cu mâncare pe care le vedeţi în revistele de femei sunt mai mincinoase decât pozele alea cu femei pe care le vedeţi în reviste de bărbaţi. Nu mă credeţi? Păi uite de ce:

Prima oară când am luat contact cu această realitate crudă (pe alocuri la propriu, o să vedeţi) a fost acum vreo 11 ani, la revista Unica. Era o poză verde, de import, cu ciorbă de burtă, soupe d’entrailles, care nu ştiu ce căuta, dar căuta în revistă. Radu Leonte, art directorul, se uita lung la poză, în monitorul lui cel mai mare din parcare. “Bă, ce dracu’.” Mă uit şi eu. “Da, nu seamănă”, zic. “Nu, nu de asta-i vorba. Nu seamănă niciodată… chestia e – cum să pui morcovii la sfârşit în ciorba de burtă?” Păi nu se poate, zic. Zice, da, rămân cruzi. Hai să-i mutăm la început.

Îi mutăm.

Era o problemă. Nu ştiu dacă vă privesc aceste explicaţii, dar cel mai rău e să greşeşti, în media, chestiile utile. Dacă încurci programul TV sau dai o reţetă care nu se poate face, ai încurcat-o şi cu cititorul sau cititoarea. Dacă zici de Băsescu că are două capete sau de Patriciu că a fost pictor în tinereţe, nu-i nicio problemă, se iartă. Dar morcovii trebuie să fie la locul lor în procesul tehnologic.

De ce erau la sfârşit? {Mai mult…}

"Aveți ce face cu ziarul?..."

Duminică, pe la prânz, la chioşc, după apă. Dau peste un CD “Jurnalul naţional”, cu Dan Andrei Aldea. De fapt, un “Zalmoxe” cu capace de piese solo, plus vreo două bucăţi de pe “Lume albă”, am pe undeva muzica, dar îi zic vânzătorului că-l vreau. Vânzătorul se uită peste umăr, încurcat, după care:

- Aveţi ce face cu ziarul?

Reflectez o secundă.

- Nu. {Mai mult…}

Era mai bine pe dracu'

Fraţilor, chestia asta cu “era mai bine pe vremea lui Ceauşescu” a venit spre mine astă seară (miercuri) pe toate părţile. Ultima ipostază, preluată de Realitatea din Gândul, e de la CTP. La Realitatea mai fost, mai devreme, Hurezeanu, pe aceeaşi temă.

Când enunţuri de felul ăsta fac, brusc, carieră prin media, mie unuia-mi pute. Mesajul repetitiv e marketing. “Campanie la comandă”, vorba aproximativilor lingvistici din CSAT. Căutaţi şi dvs. la angajaţii mai low-profile şi mai prezenţi prin media şi ziceţi-mi ce credeţi.

Moartea și cântăreața

Sinuciderea Mădălinei Manole a fost un test de maturitate pentru presa românească. Majoritatea televiziunilor şi o bună parte dintre ziare l-au picat.

În dimineaţa de 14 iulie, când presa a aflat despre cântăreaţă că a fost găsită moartă, a început să plouă cu speculaţii despre cauzele decesului şi detalii factuale despre circumstanţe. Pare-se că nimeni din posturi care s-au fălit în trecut cu “performanţe jurnalistice”, ca Realitatea TV, nu ştie că a da detaliile crude ale unei infracţiuni, morţi etc. este semnul abordării tabloide. Şi că metodele de sinucidere nu trebuie explicate, în primul rând pentru a nu da idei cuiva.

Au urmat apoi, la rând, {Mai mult…}

O copertă care mi-a plăcut: The Economist și pixelii

Fotografiile cu rezoluţie joasă, pixelate, erau acum câţiva ani coşmarul oricărui art-director de print/detepist. Ultima copertă din The Economist foloseşte creativ această carenţă.

The Economist - Cyberwar

Pentru un tipar gen “Unica” sau asemănătoare, ai nevoie de o rezoluţie de 300 de pixeli pe inch (dpi); ziaristul mofluz descărca adesea poze care arătau bine pe internet, la rezoluţia de ecran (72 dpi), după care se încăiera cu detepistul sau omul de la prepress, ca să folosească acea imagine. Nu trebuie să fii specialist ca să ştii că {Mai mult…}

ymterviu.039.3 - Turturică: Ringier România și B1 + Vox News vor ajunge la altcineva

Aceasta este ultima parte din ymterviul cu Dan Cristian Turturică, redactor-şef la “România liberă”. Dan vorbeşte despre restul pieţei, la instigarea mea, dar şi la modul destul de tranşant, ca să spun aşa. Urmează câteva vorbe despre asemănarea dintre Gandul.info şi Huffington Post şi cea dintre “Jurnalul naţional” şi programele televiziunii sovietice din anii ’80. Mai câştigat e “Jurnalul”, veţi vedea

3:51:22 PM Iulian Comanescu: Cine mai e pe piaţă în 2012 dintre cotidienele quality?

3:51:34 PM Dan Turturică: noi, adevarul si poate jurnalul

3:51:44 PM Iulian Comanescu: N-acorzi şanse “Evenimentului”? De ce?

3:52:45 PM Dan Turturică: nici elvetienii, nici sarbu nu au rabdare. cifre, cifre, cifre. waz nu a vindut si nici nu a inchis vreun ziar in toata existenta trustului. nu cred ca o sa fim noi primii.

3:53:09 PM Iulian Comanescu: “Evenimentul” e la familia Păunescu acum.

3:53:14 PM Dan Turturică: nu e

3:53:30 PM Iulian Comanescu: Nu e, în sensul că e manageriat de Ringier în continuare?

3:54:22 PM Dan Turturică: nu e. ambele sint de vinzare. adica si ringier romania si b1+vox news vor ajunge la altcineva

3:55:07 PM Iulian Comanescu: A. Mă interesează, că tot voiam să deschid o discuţie despre restul pieţei. O să ajungă la Băsescu?

3:55:52 PM Dan Turturică: chiar nu stiu destinatia exacta. stiu insa cert ca {Mai mult…}

ymterviu.039.2. Dan Turturică: Estimarea de 100 de mii onorariu pentru Mario Garcia e exagerată

Cu o oarecare întârziere revin cu partea a doua a ymterviului despre “România liberă”, cu redactorul-şef al acestuia, Dan Cristian Turturică. E vorba în ea de elementele de poziţionare a cotidianului în format Garcia, reputaţia de publicaţie cu un public îmbătrânit şi argumentele din studii ale lui Turturică împotriva acestei reputaţii, ca şi diferenţa dintre art directorii români şi faimosul Garcia. Una de preţ, dar nu numai.

3:20:30 PM Iulian Comanescu: Poţi să-mi spui ceva despre estimarea de 100-150 de mii fee pentru Mario Garcia?

3:20:44 PM Dan Turturică: exagerata, evident

3:21:17 PM Iulian Comanescu: Pentru mine nu-i aşa evident. Habar n-am cât ia Garcia

3:21:20 PM Iulian Comanescu: Cum e cetăţeanul?

3:21:26 PM Dan Turturică: senzational

3:22:04 PM Dan Turturică: ca toti oamenii mari pe care i-am cunoscut in strainatate, pe cit de destept si de succes, pe atit de normal {Mai mult…}