După succesul celor de la Graffiti cu “Pepsi – și ieri, ca și azi”, avem încă o mostră de branding nostalgic. De data asta e vorba de o marcă creată de la zero de Propaganda, anume Mezelurile “1 Mai. Execuțiile sunt, ca să zic așa, în cunoștință de cauză, fiindcă preiau multe din clișeele afișelor din epocă. Din câte am înțeles din comunicatul de presă, cheia vizuală i se datorează lui Vlad Bojan, Head of Design.
Interesant e că vizualele includ și o serie de stickere pentru vitrine și uși, care aduc a nuștiucumsălespunurile acelea care erau pe vremuri prin fabrici – avertismente de protecția muncii și dracu’ mai știe ce:
Probabil că cel mai cunoscut eveniment de la Cannes, după Palme d’Or, e Cannes Lions, festivalul de publicitate. Poveştile care se spun acolo ţin de cele mai noi trenduri, poţi asculta vorbitori străluciţi din prăvălii de anvergură mondială şi aşa mai departe.
Descrierea asta se potriveşte foarte bine cu un premiu dezirabil pentru cineva care lucrează în comunicare şi tocmai de aceea am imaginat, la The Industry, un concurs de sloganuri pentru revistă, la care pot participa cititorii fideli, adică abonaţii. Cel mai reuşit slogan primeşte o înscriere la Lions, destul de costisitoare de felul ei. Mai avem şi un iPad şi un iPhone pentru ocupanţii locurilor II şi III.
Vă mai amintiţi scandalul publicităţii de stat din 2004, cel în care presa anti-PSD acuza guvernul Năstase de tentative (reuşite) de cumpărare a ziarelor cu publicitate de stat? Un raport al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) care se lansează la această oră arată că guvernul Boc a cheltuit sume comparabile. Rămâne să vedem cum. Am beneficiat de un preview al raportului, pe care l-am parcurs în diagonală şi din care pot trage următoarele concluzii provizorii:
[UPDATE: Textul final şi comunicatul CJI se află aici.]
În 22 de luni (iulie-decembrie 2009, iulie-decembrie 2010, ianuarie-octombrie 2011), publicitatea din sistemele e-licitatie.ro şi publicitatepolitica.ro s-a ridicat la vreo 115 milioane de RON. Sunt undeva la vreo 25-30 de milioane de euro (nu trageţi în mine, finanţişti), estimare grosieră fiindcă n-am un cursuri medii pe perioadele respective. În 2005, guvernul Tăriceanu avansa cu privire la guvernul Năstase suma de 60 de milioane de euro, cheltuieli pe patru ani, ca dovadă că lucrurile care se scriseseră prin 2004 în “Evenimentul zilei”, mai ales, erau capete de fir valide. Guvernul Boc a cheltuit în 22 de luni ceva mai puţin de jumătate din cât a cheltuit guvernul Năstase într-un interval mai mult decât dublu. Iar cele 115 miloane de RON sunt doar banii atribuiţi, fiindcă bugetele puse pe masă în licitaţii şi altele au fost mult mai mari.
Cheltuielile s-au făcut în mare parte din fonduri europene. Dar asta nu înseamnă că UE a avut prea multe de spus în privinţa beneficiarilor. Pe vremea lui Năstase, mecanismul a fost descris mai degrabă în felul “PSD a cumpărat bunăvoinţa presei cu bani de la Guvern”, deci tot ai altcuiva. Trezoreria partidelor româneşti e de regulă cam goală, cine ar avea interesul să pună o grămadă de bani acolo?
Cât din aceşti bani s-au dus, de fapt, pe prostii? Problema nu e că Guvernul şi autorităţile locale au cheltuit. Ci dacă aceste cheltuieli au fost direcţionate politic către investiţii stupide. Sau dacă acele canale media către care s-au îndreptat au fost prietenoase cu PDL şi Guvernul. Raportul conţine destule hint-uri cu privire la locurile unde ar trebui căutat. Câţi bani a cheltuit ministerul Elenei Udrea? Dar cel al lui Vasile Blaga? Şi pe ce? Am dat doar două din cele mai notorii nume de miniştri PDL.
În perioada iulie-octombrie 2011 au fost atribuite doar 6,2 milioane RON. Suma totală supusă procedurilor de achiziţie publică (pusă pe masă) a fost de 52 de milioane. Cam 43 de milioane au rămas neceheltuiţi. În alţi ani, bugetele atribuite sunt, procentual, mult mai mari. Ce s-a întâmplat cu banii din semestrul trecut? Se reportează în 2012, când, apropo, e an electoral? Ne-am tâmpit brusc, în iulie-octombrie 2011? Gradul de absorbţie al fondurilor europene şi banilor bugetari e de… 12%. De ce şi cum?
Majoritatea banilor au fost împărţiţi conform criteriului “preţul cel mai mic”. Dacă e vorba de bugete media (pentru campanii), e un criteriu sub care s-au ascuns publicaţii de doi lei, prietenoase cu PSD-ul lui Năstase. Era altfel spus normal ca “Independent” al lui Horia Alexandrescu să fie mult mai ieftin decât “Evenimentul zilei” sau “Jurnalul naţional”, care aveau mult mai mulţi cititori, deci aveau tarife mult mai mari pe pagină.
Modalitatea de atribuire a contractelor
Ar mai fi, sigur, şi altele de discutat. Ceea ce am scris mai sus sunt doar percepţii la prima lectură. Raportul tocmai e lansat la sediul CJI, unde autorii, Ioana Avădani şi Ciprian Nicolae, vor veni cu detalii suplimentare. Apoi, la rând vine presa, dacă avem ceva care să merite acest nume. Ea ar putea detalia problema din mai multe puncte de vedere. {Mai mult…}
Despre modurile în care pot fi folosite aşa-numitele QR codes (Quick Response Codes, vezi explicaţii în Wikipedia) s-a comentat o mulţime. Eu am găsit o idee interesantă de iMercial, adică reclamă TV care trimite de la un film de iPhone, realizată de Duvard Guillaume din Antwerp, pentru aplicaţia de iPhone a Axa, o companie de servicii financiare:
Cu alte cuvinte, dacă aveţi mobil şi un program gen Barcode Scanner pentru Android puteţi citi asta:
“Money Express” mi-a cerut un articol despre tendinţele de pe pieţele de media şi de publicitate, pentru o ediţie specială numită “Lumea în 2011″. Revista a apărut azi, aşa că pot să public mai jos textul:
1. Piaţa media e tot mai condiţionată politic. Prin cercurile jurnalistice circulă percepţia verosimilă conform căreia anumite televiziuni au contat foarte tare în campania pentru prezidenţiale din 2009. Sunt de luat în considerare zvonurile conform cărora un personaj cu probleme de reputaţie dintr-un anume partid vrea să investească într-o televiziune iar o doamnă foarte importantă dintr-un alt partid este în spatele unei ofensive TV plănuite de un operator major de cablu şi DTH. “La vedere” sunt câteva deal-uri care ridică semne de întrebare, de felul investiţiei în 50% din acţiunile B 1 TV a lui Sorin Oancea (o mulţime de bani, cine i-a dat?) sau al asocierii Sebastian Ghiţă-Realitatea TV, unde primul plăteşte sume împovărătoare (75 de milioane pe câţiva ani) în schimbul unui profit pe care postul TV nu l-a avut niciodată.
Toate aceste zvonuri şi schimbări se leagă de un context pe care l-am mai pomenit undeva. {Mai mult…}
