Sergiu Toader project manager pe tot grupul Realitatea-Cațavencu, care grup face o TV în Moldova

Poziţia lui Sergiu Toader, după revenirea din ţară, e de project manager pe întregul grup Realitatea-Caţavencu, iar contractul semnat se întinde pe o perioadă de cinci ani. Printre planurile Realitatea-Caţavencu se numără o televiziune în Moldova (ailaltă). Emil Hurezeanu rămâne preşedintele grupului, dar implicarea lui Sergiu e mai masivă decât se vorbea anterior.

Sursa.

Anunţul oficial: {Mai mult…}

Scăderi: 24% la telefoane, 50% la LCD-uri, 59% la laptopuri pe trimestrul al doilea

Un studiu GfK despre piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată cuprinde câteva date interesante despre telefoane, televizoare şi calculatoare:

- piaţa totală de bunuri electrice a fost de 208 milioane de euro în trimestrul al doilea din 2009, cu 46,8% mai mică decât în aceeaşi perioadă a lui 2008
- pe telecom scăderea în trimestrul al II-lea 2009 faţă de trimestrul al II-lea 2008 este de (numai) 24,8%. S-au cumpărat destul de multe smart phones, ca număr de unităţi, datorită scăderii preţului
- la produse electronice de folosinţă îndelungată (televizoare LCD şi plasme) scăderea a fost de aproximativ 50%, până la 52 de milioane de euro în trim. II 2009
- la IT scăderea a fost de 59,2%, raportat la aceleaşi trimestre; piaţa a fost de 87 de milioane, iar o parte din diferenţă poate fi dată de distribuţia pe scară largă a netbook-urilor, mult mai ieftine decât laptopurile tradiţionale (până în 1500 RON).

O sinteză mai completă puteţi descărca de aici (document Word). Stau şi mă gândesc cum ar fi arătat cifrele de mai sus în absenţa crizei. Cred că a existat şi o anumită saturare a pieţei în diferite segmente. Să-ţi schimbi laptopul şi telefonul în fiecare an a cam devenit o gogoriţă, dacă nu cumva {Mai mult…}

Cum se face o copertă (de Macworld)

Explicaţii text de la Peter Belanger.

Andrei Pleșu și înjurăturile de pe net

Vineri, “Adevărul” a publicat un interviu extins cu Andrei Pleşu, cu întrebări bine puse de George Rădulescu. La aproape 61 de ani, filozoful are ceva apropiat de înţelepciune şi cred că multe din zicerile lui la timpul viitor au şanse să se adeverească. Interviul a avut peste 12 mii de afişări, deci lucrurile ar părea că sunt în regulă. Avem prin urmare un om-reper, cu un discurs pertinent şi o doză de bonomie şi umor care ar părea că îl aşază sus de tot în percepţia publică. Aşa este, probabil. Cum stăm cu comentariile la material?

e si el manjit, compromis

dupa stilul emfatic, arogant si agresiv – poate ca e chiar mai bine ca influenta sa a fost limitata la promovarea Ro la pachet cu Rro. Aprecierile la adresa lui Puric sunt dezgustatoare

PLESULE DE CE NE-AI VANDUT RUSILOR ?
PLESULE EU AM O SINGURA INTREBARE LA TINE NEPRIHANITULE: DE CE AI DAT PE DEGEABA INSULA SERPILOR UCRAINIENILOR

Culturistu asta trist e la fel de vinovat de dezastru ca si politrucii sau serviciile

SA NU FI IN STARE SA REUSESTI A-TI AUTO-EVALUA ATITUDINEA “ESEISTICA”, INAINTE DE A DA TIPARULUI DE LA “ADEVARUL”, PRODUCTII INCERTE DE “MEDITATIE” EDULCORATA ASUPRA FENOMENOLOGIE…

Aş mai putea continua până vi se apleacă. Asta se numeşte libertate de expresie, user generated content, comunitate inteligenţă colectivă a Webului şi multe altele? Cei mai mulţi din cei 12 mii de cititori au luat interviul aşa cum e, dar uite că printre cele 45 de reacţii sunt destule care arată aşa. Cine dă unor oameni de felul ăsta dreptul de a terfeli un om ca Andrei Pleşu? Şi de ce ar trebui un site de ziar să valideze astfel de lucruri?

Ştiu, Andrei Pleşu a scris în trecut lucruri destul de puţin măgulitoare la adresa comentatorilor de net. Dar mormolocii de mai sus îi validează judecăţile tocmai prin genul de reacţie citat.

P.S.: Nu, nu e vreo problemă specială cu site-ul “Adevărul”. Aşa e mai peste tot.

Pentru oldtimeri: se închide Geocities - o poveste cu mărire și decădere, în care nu contează traficul

www.GeoCities.com/TelevisionCity/7568. Asta e adresa primului site de Web pe care l-am creat, prin martie 1997, în HTML 3.2. La vremea respectivă, nu râdeţi, arăta cam aşa:

Zilele trecute, uitându-mă prin mail-ul de Yahoo, ca să văd dacă vreun zăpăcit nu mi-a trimis vreun mesaj interesant în adresa pe care n-o folosesc, am dat peste un anunţ al Yahoo din iunie, care spune că din 26 octombrie Geocities se închide. Pare o chestiune de nostalgie personală, de ce vă spun asta? Pentru că istoria Geocities e destul de relevantă despre felul cum vin şi pleacă diferite fad-uri de internet.

Wikipedia ne dă câteva date utile. GeoCities a fost fondat pe la sfârşitul lui 1994 sub numele de Beverly Hills Internet (BHI) de David Bohnett şi John Rezner, ca serviciu de free hosting. Cei doi au încercat – şi au reuşit – să {Mai mult…}

Campanie împotriva nesimțirii pe stradă

Auto.ro a pornit o campanie împotriva nesimţirii în trafic. Au vorbit despre asta: Dragoş Bucurenci, Liviu Mihaiu, Robert Turcescu, Lucian Mîndruţă, Titi Aur, Raed Arafat, Gianina Corondan, Adrian Despot şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, subsemnatul.

Dincolo de mine, ca să zic aşa, numele strânse de Auto.ro arată că problema este una importantă, resimţită ca atare. Interesant e că autorităţile şi partidele nu consideră că au ceva de spus/de făcut în toată povestea. Politica ar trebui să se facă şi pe astfel de teme, nu doar pe nu ştiu ce chestiune tehnică din bugetul Ministerului Transporturilor.

Kevin Spacey îi explică Twitterul lui David Letterman

Dacă treci dincolo de cuvinte, dialogul spune foarte multe.

Kevin Spacey pe Twitter. (Da, e şi “Dave says hi”.) Pe Letterman nu l-am găsit.

Sursa.

Dacă aveți chef să mă vedeți la TV, dați pe Zig-Zag a lui Ion Cristoiu

S-a întors lumea cu susu-n jos: Ion Cristoiu întreabă, eu răspund la Zig-Zag, pe Antena 3, de la ora 19.00. Discuţia se leagă de Cum să devii un Nimeni. Plec încolo, mă întreb cum o să-i fac faţă bătrânului vrăjitor

UPDATE: Puteţi vedea emisiunea aici.

Free de Chris Anderson, free pe Scribd

FREE (full book) by Chris Anderson

Chris Anderson e tipul cu Long Tail, redactor-şef la Wired. Blog, evident, la Longtail.com.

Interesant e că legat de Free a apărut un scandal de plagiat chiar înainte de lansarea lui “Free”. Cineva a găsit în carte pasaje din Wikipedia, care permite preluarea, dar cere menţionarea sursei. Anderson şi editura au replicat că pasajele erau atribuite prin note care au căzut în versiunea finală şi că vor îndrepta situaţia la următoarele ediţii.

Stirileprotv.ro versus Realitatea.net: din nou despre cele cinci tipuri de conținut

Stirileprotv.ro au preluat leadershipul în topul pe online din iunie, prilej pentru Dragoş Stanca să vină cu o analiză de poziţionare interesantă. E drept că analiza lui Stanca poate fi considerată pro domo, în luna în care Realitatea.net a trecut sub Stirileprotv.ro, dar argumentele stau în picioare.

Eu am dat un răspuns la toată această problemă în “Cum să devii un Nimeni“: conţinutul din piaţa media românească se împarte în cinci zone, mai puţin pe radio, unde lucrurile arată deocamdată altfel. Motivul: convergenţa media. Dar mai întâi să vedem ce spune Stanca.

În esenţă, teoria omului de la F 5 e următoarea: există o diferenţă substanţială între Realitatea.net şi Stirileprotv.ro, al doilea ar trebui încadrat la categoria “tabloid” şi nu la “ştiri generale”, aşa cum s-au încadrat Libertatea.ro sau Cancan.ro. Diferenţa vine din tipul de public (categorii Esomar, vârstă), iar lucrurile tind să arate pe internet aşa cum arată şi în presa scrisă, unde există o categorie quality şi una de tabloide, cu un mid-market destul de bine reprezentat, evident între ele.

În linii mari aşa e. La observaţiile lui Stanca se poate obiecta că Realitatea.net e o reţea şi are un public eterogen. E de studiat care e targetul Ziare.ro, alias Ziarero.realitatea.net, raportat la www.realitatea.net. Dar, în rest, “ştiri generale” e un catch-all care nu prea are corespondent în poziţionările din piaţa românească şi domnii mari de la SATI ar fi bine să aibă treaba asta în vedere.

Tipuri de poziţionare

Discuţia despre categorii Esomar e puţin alta decât cea cu “ştiri cu Băsescu versus sâni”. Motivul e că există trei tipuri de poziţionare, în linii mari:

1. Poziţionarea prin conţinut/sumar Este vorba de un anumit gen de marfă, care caută un anumit gen de cititori/telespectatori/ascultători/utilizatori. E destul de clar cum funcţionează lucrurile: “dacă dăm informaţii despre vedete, o să avem un public larg, nu foarte educat şi bogat” sau: “dacă dăm ştiri despre business, o să avem un target de manageri şi patroni”. Sumarul determină, în intenţia celor care fac ziarul, radioul, site-ul, un anumit tip de public.

2. Poziţionarea prin statement Este mai curând treaba marketingului decât a redacţiei. De multe ori lucrurile nu corespund. Vă amintiţi că “Jurnalul naţional” a defilat ani de zile cu “ziarul de calitate nr. 1 din România” când, de fapt, publicul lui se află undeva între “Cotidianul” şi “Libertatea”, e, cu alte cuvinte, un mid market, aşa cum o arată rezultatele SNA în forma prezentată de Dragoş Stanca:

Cu alte cuvinte, poziţionarea prin statement poate fi identică cu cea prin conţinut, poate fi wishful thinking sau, pur şi simplu, o gogoaşă.

3. Poziţionarea prin target Aici ajungem la discuţia despre categoriile Esomar, cele care dau statusul social şi altele. E vorba oarecum de rezultatul primelor două tipuri de poziţionare. După ce ai stabilit o direcţie de conţinut şi un statement de poziţionare (care ar trebui să fie ceva din categoria Unique Selling Proposition, avantaj competitiv, dar uneori nu e), trebuie să şi găseşti publicul respectiv. Uneori o faci, alteori nu.

Răspunsul din “Cum să devii un nimeni”: cele cinci tipuri de conţinut

Un copy-paste din carte, fiindcă toată povestea, despre care am mai scris, e explicată acolo cât am putut mai bine:

Din 2006, marile grupuri de media clasică au început să investească şi pe internet. Dincolo de tabloidizare, tendinţă care se remarcă mai ales la presa cotidiană, asistăm şi la fenomenul de dată recentă numit convergenţă media. Acesta se referă la diseminarea aceluiaşi mesaj pe mai multe platforme media (prin mai multe vehicule), pornind de la o stocare „universală”, digitală, a mesajului. Fenomenul se leagă mai ales de internet şi alte tipuri de new media (mobile sau CD-Rom, de pildă), dar porneşte dinspre aşa-numita old media sau classic media. {Mai mult…}