Piața de media în 2012: show-uri globale, concentrări și fragmentări

Pe site-ul The Industry puteţi găsi articolele din care am compus cover story-ul referitor la piaţa de media în 2012. Ideea generală e că piaţa de publicitate va fi într-o scădere de câteva procente faţă de 2011 (adică undeva sub 300 de milioane în total), deci nu va influenţa decisiv evoluţia segmentelor mass media. Am vorbit mai ales despre televiziune (grosul business-ului), print (scădere mare în anii trecuţi, dar lucruri interesante de spus) şi digital (creştere care nu propulsează neapărat business-ul, veţi vedea de ce). Mai exact:

• TELEVIZIUNE. Dinamica e dată de show-urile mari în care PRO şi Antena continuă să investească. Primii anunţaseră deja cu câteva luni în urmă MasterChef, Intactul a dezvăluit mai recent achiziţia So You Think You Can Dance. Sunt veşti bune, fiindcă după ce X Factor a performat sub filmele de la PRO TV, iar Vocea României a fost de două ori sub Dan Negru, puteam rămâne fără acest gen de formate. La televiziuni de ştiri, am numărat şapte la data scrierii articolului, între timp a apărut şi Naşul TV. Nu mai comenetez.
• PRINT. Jalea e pe terminate, deşi punctul unde se va opri căderea Adevărului e imprevizibil. Piaţa de publicitate e undeva între 25 şi 30 de milioane, ceva mai puţin decât anul trecut, dar nu vorbim de o înjumătăţire sau ceea ce s-a întâmplat din 2008 încoace. Stau în picioare două tabloide şi două ziare serioase. Cătălin Tolontan spune că {Mai mult…}

Bani din online. Ăia ai mei

“Kamikaze” mi-a pus o întrebare măgulitoare şi dificilă despre felul cum se fac bani din online, magazine virtuale şi alte “afaceri din tastatură”. Ştiţi că internetul abundă în raportări glorioase despre cum te poţi îmbogăţi din el, din internet, într-un asemenea grad încât e clar că trăncăneala despre metode de îmbogăţire e una din cele mai bune metode de îmbogăţire. Aşa că am vrut să evit acest gen de deja-vu şi am preferat să scriu un textuleţ despre banii pe care i-am făcut eu din internet.

Ce mai pot adăuga e că din punctul meu de vedere online-ul n-a fost niciodată o miză în sine. A mers la pachet împreună cu alte lucruri pe care le fac. În unele domenii (brandingul personal) e mai bun decât alte suporturi, la alte capitole (prestigiu) stă mai prost. Asta se leagă desigur de ideea că virtualul nu e o oglindire, ci mai degrabă o prelungire a offline-ului. Dar de asta am început să ne convingem tot mai tare în ultimii ani.

Media în campanie: primele mutări

“Dilema veche” mi-a cerut un text legat, desigur, de media. Mi s-a părut un subiect fierbite ceea ce o să ne pască în campania sau campaniile din 2012.

O să vină campania, o să se umple iar tejghelele de ziare prost tipărite, cu frontispicii strâmbe, a căror cerneală ți se ia pe degete și care strigă isteric, din titluri, contra lui Băsescu, Ponta, Antonescu, nu-i așa? Că doar așa a fost la fiecare alegeri.

Ei bine, nu. Ceva o să se întâmple. Dar nu ca la fiecare alegeri.

Problema e serioasă, fiindcă istoria presei de după 1989 e condiționată de cicluri electorale; am mai scris asta acum câțiva ani. În 1992, de primele alegeri, a apărut „Evenimentul zilei”, ziarul care a revoluționat presa. În decembrie 1995, foarte puțin înainte de venirea Convenției la putere, s-au ivit PRO TV și, mai puțin știut, „Avantaje”, revista care înseamnă apariția presei glossy de tip occidental. 2000-2001 e începutul regresului, când o presă vocală și deprimată se transformă parțial în clientelă a guvernului Năstase, dar și momentul de explozie al formulei de tabloid, prin „Libertatea” repoziționată, care începea să crească. În fine, 2004-2005 înseamnă începutul euforiei investitorilor români în media, iar 2008-2009 e un fel de 2000-2001, o perioadă de aliniere și polarizare a unor branduri oricum sărăcite de criză și lipsite de prestigiu.

Deci: istoria se repetă? {Mai mult…}

Care realitate?

Dilema veche mi-a cerut un text despre mass media şi modificarea percepţiei realităţii. Mie mi se pare mai degrabă că media pe stil nou prelungeşte realitatea cu un domeniu virtual, în loc să dubleze/reflecteze mai mult sau mai puţin fidel/modifice realitatea offline. Am scris în consecinţă, aşa cum se poate vedea mai jos.

În paranteză fie spus, apropo de scindarea Realităţii TV, de care m-au tot întrebat diverşi amici, nu prea am ce spune mai mult decât ce e la vale. Motivul? Nu mă interesează. Singura chestie pe care aş putea s-o adaug e că dacă tai o râmă în două, se regenerează în loc să moară.

“Noi facem realitatea!” scria, triumfător, după scindarea Realităţii TV din seara de 23 octombrie, sub noua siglă a noii RTV, cea care emite din vechiul sediu al Realităţii, cu vechea echipă, dar cu noul patron Sebastian Ghiţă. Simplă frustrare legată de foştii colegi, rămaşi sub sigla veche, dar în sediul nou?

Nu tocmai. Sau nu numai. Sloganul inventat pe genunchi – pe care autorii au neglijat să-l scrie cu majuscule, jocul de cuvinte ar fi fost perfect… – face parte dintr-o succesiune de mantre superstiţioase, cam cum sunt strigătele de luptă din arena politică. De talismane verbale, descântece confundate de proprietarul afacerii cu sloganele bine alese şi eficiente. Ceva ce poate fi analizat. Ca să ne ducă, desigur, la ideea de realitate. {Mai mult…}

La revedere

M-a frapat faptul că lumea îl plânge mai tare decât pe orice şef de stat. Asta înseamnă că ea, lumea, se schimbă şi depinde de alte tipuri de putere.

Vedeţi pe coloana neagră o colecţie de linkuri, printre care asta mai merită dată odată. Tipic pentru Steve Jobs e faptul că a trebuit să încadrez ştirea morţii la vreo enşpe din categoriile aflate tot în dreapta.

Cum te poți promova cu Web 2.0?

Vineri am fost la Piaţa FMCG Forum, unde organizatorii mi-au pus şase întrebări despre eficienţa internetului/a Web 2.0 în campanii. Am încercat să le răspund cât mai clar şi limpede, fără brizbrizuri gen grafice sau poze şi fără să mă abat de la ele:

6 întrebări despre Web 2.0

Spot video în revistă

Aşa arată povestea din Entertainment Weekly. Detalii (text ) aici.

Proiect special

Cum se promovează pe net un anume gadget binecunoscut şi în România. Atenţie, e cu bau-bau.

Sergiu Toader project manager pe tot grupul Realitatea-Cațavencu, care grup face o TV în Moldova

Poziţia lui Sergiu Toader, după revenirea din ţară, e de project manager pe întregul grup Realitatea-Caţavencu, iar contractul semnat se întinde pe o perioadă de cinci ani. Printre planurile Realitatea-Caţavencu se numără o televiziune în Moldova (ailaltă). Emil Hurezeanu rămâne preşedintele grupului, dar implicarea lui Sergiu e mai masivă decât se vorbea anterior.

Sursa.

Anunţul oficial: {Mai mult…}

Scăderi: 24% la telefoane, 50% la LCD-uri, 59% la laptopuri pe trimestrul al doilea

Un studiu GfK despre piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată cuprinde câteva date interesante despre telefoane, televizoare şi calculatoare:

- piaţa totală de bunuri electrice a fost de 208 milioane de euro în trimestrul al doilea din 2009, cu 46,8% mai mică decât în aceeaşi perioadă a lui 2008
- pe telecom scăderea în trimestrul al II-lea 2009 faţă de trimestrul al II-lea 2008 este de (numai) 24,8%. S-au cumpărat destul de multe smart phones, ca număr de unităţi, datorită scăderii preţului
- la produse electronice de folosinţă îndelungată (televizoare LCD şi plasme) scăderea a fost de aproximativ 50%, până la 52 de milioane de euro în trim. II 2009
- la IT scăderea a fost de 59,2%, raportat la aceleaşi trimestre; piaţa a fost de 87 de milioane, iar o parte din diferenţă poate fi dată de distribuţia pe scară largă a netbook-urilor, mult mai ieftine decât laptopurile tradiţionale (până în 1500 RON).

O sinteză mai completă puteţi descărca de aici (document Word). Stau şi mă gândesc cum ar fi arătat cifrele de mai sus în absenţa crizei. Cred că a existat şi o anumită saturare a pieţei în diferite segmente. Să-ţi schimbi laptopul şi telefonul în fiecare an a cam devenit o gogoriţă, dacă nu cumva {Mai mult…}