Category Archives: Film

, , , , ,

Gata, am păcătuit cu “Gândul”

De azi, o să mă găsiți în fiecare joi, în Gândul, cu o rubrică de filme, TV, cărți, muzică, evenimente culturale, flori, fete și băieți, cu care vă puteți distra în fiecare week-end. Ceva de genul:

“Ce Halloween scârbos! Mai bine un film bun. Sau o soprană

Petrecerile de Halloween sunt de toată jena. Sau cel puțin anunțurile lor. Totuși, în weekendul ăsta avem o premieră de film românesc (Box, de Florin Șerban) și un Palme d’Or la Mall. Iar o soprană celebră cântă Dowland și Purcell la Palatul Bragadiru. Continue reading

Aferim: alegerile bune au consecințe rele

Aferim! nu este un film alb-negru, ci un film în griuri, o scară glorioasă de griuri, asortată cu ambiguitatea morală a unei lumi de care nu vrem să auzim, dar care constituie însuși substratul nostru istoric. La 1835, un zapciu pe nume Costandin pornește călare prin Țara Românească, împreună cu fiul lui, Ioniță, de profesie dorobanț în devenire, ca să prindă un rob țigan fugit de la boierul Iordache Cândescu. Dacă înlocuim zapciul cu șeriful și robul cu sclavul american, obținem un tagline tipic de western, genul pe care Radu Jude a spus că a vrut să-l omagieze prin imaginea alb-negru la lansarea de presă, dar filmul e mult mai mult de atât. Continue reading

,

Dudeism

În mod normal, dacă autorul acestor rânduri ar fi fost o persoană onestă, acest articol nici n-ar fi existat, fiindcă subiectul lui e moștenirea filozofică și în mod particular umanist-pacifistă a lui Lebowski “The Dude”, personajul lui Jeff Bridges din filmul Fraților Coen. Dar, cum azi se lansează o carte pe tema asta, The Dude și maestrul zen, meditația și tăcerea merită curmate o clipă. Continue reading

,

McCullin, Iadul pe Pământ

Cipru, 1964: Don McCullin fotografiază conflictul dintre greci și turci. Un sat este evacuat sub supravegherea trupelor ONU. O bătrână costelivă, șubredă, încearcă să țină pasul cu ceilalți evacuați sprijinindu-se în două bețe, dar nu are spor, cu toate că un soldat britanic încearcă să o grăbească. McCullin îi face o poză, apoi îi spune unui prieten jurnalist: “E ridicol!” Lasă baltă aparatele foto, se duce și o ridică în brațe pe bătrână și o scoate din zona periculoasă. “Era ca o păpușă de cârpă care căzuse din mâinile unui copil”, își amintește după aproape 50 de ani fotograful.

De pe urma episodului s-a păstrat nu numai poza cu bătrâna, ci și o alta, realizată posibil de prietenul lui McCullin, cu acesta cărând-o în brațe. Întâmplarea e prima din documentarul McCullin (2012, regia Jacqui Morris) care definește dilema etică pe care și-a construit întreaga carieră celebrul fotojurnalist. La 77 de ani (la data filmului – 79, azi), McCullin este nu doar posesorul unei arhive care se întinde de la construcția Zidului Berlinului până la conflictul din Liban din anii ’80, ci și un vorbitor excepțional (și, apropo, dislexic).

Continue reading

#Selfie – noul “Liceenii”

La prima vedere, te sperii: o cocălăreală și o bubuială de club de-ți vine să dai bir cu fugiții. După ce reziști, derutat, câteva minute, îți spui: stai puțin, dar chestiile astea chiar se întâmplă în viața adolescenților de azi. #Selfie, filmul cu liceeni al Cristinei Iacob lansat de Mediapro, începe să curgă în ritmul corect imediat după secvența de deschidere, a balului de absolvire. Filmul e mai mult decât pasabil, cu câteva bonusuri pentru cinefilii pretențioși: secvențe antologice cu Răzvan Vasilescu și Florin Călinescu, hohote de râs (și) de la cei șase (3+3 fete+băieți) foarte tineri distribuiți în rolurile principale. Plus tușe naturaliste/neorealiste care dau pe alocuri profunzime poveștii. Continue reading

,

Banii CNC și regulamentele de finanțare

Săptămâna trecută, Centrul Național al Cinematografiei (CNC) a publicat rezultatele concursului de proiecte de filme depuse în 2013. Am fost în juriu la secțiunea Documentar și cred că o serie de probleme legate de felul cum se desfășoară lucrurile merită aduse în discuție.

La fel ca toți ceilalți membri ai juriului, am semnat un acord de confidențialitate legat de participarea la întreaga operațiune. Chiar dacă nu l-aș fi semnat, n-ar fi fost onest să dau detalii concrete despre modul cum am jurizat. Dar, cum e vorba de finanțări în valoare de 30 de milioane de lei (sau 6,7 milioane de euro) din bani publici, deci de interesul public, cred că o sunt bine venite serie de considerații generale, bazate pe informații – și ele – publice.  Continue reading

,

JR, stafia capitalismului

Blondă, sofisticată, serafică, filolog, o cunoștință de-a mea de la începutul anilor ’90 avea o soră brunetă, la fel de sofisticată și serafică, tot filolog. Fetele stăteau împreună în casa părintească și, ca tot filologul, au rămas neputincioase atunci când li s-a stricat televizorul, Diamant sau naiba știe ce mutant fabricat la sfârșitul Epocii de Aur – plini acei ani de metale și pietre prețioase, nu? Fiindcă rabla nu putea fi resuscitată, surorile au căutat și găsit o soluție de criză: ascultau Dallasul la radio, pe frecvența FM din banda estică unde era pe atunci TVR-ul.


Continue reading