M-a frapat faptul că lumea îl plânge mai tare decât pe orice şef de stat. Asta înseamnă că ea, lumea, se schimbă şi depinde de alte tipuri de putere.
Vedeţi pe coloana neagră o colecţie de linkuri, printre care asta mai merită dată odată. Tipic pentru Steve Jobs e faptul că a trebuit să încadrez ştirea morţii la vreo enşpe din categoriile aflate tot în dreapta.
Îmi face plăcere să vă pot anunţa că volumul pe care l-am scos la Editura “Humanitas” acum doi ani, Cum să devii un Nimeni, e printre primele vreo 40 de titluri ale editurii disponibile în format electronic.
Ştiţi poate că genul ăsta de distribuţie mă preocupă, fiindcă anul ăsta am făcut un test cu o culegere de articole self-published, Dilemele lui Comanescu. Dar, dincolo de asta, “Cum să devii un Nimeni” de hârtie nu se mai găseşte prin librării. Departe de mine gândul că o să mă îmbogăţesc din epub-uri în momentul de faţă, dar dacă doriţi să citiţi, poftiţi linkul din magazinul virtual, de unde puteţi lua un epub şi un pdf.
Dat fiind că v-am supus la oarece chinuri pentru ca să puteţi comenta aici, adică trebuie să cereţi un cont la officeATcomanescuDOTro, mi s-a părut de bun simţ ca de la un punct încolo să vă ofer şi nişte beneficii. Primul dintre ele este o carte electronică, culegere a articolelor pe care le-am scris între 2006 şi 2010 în “Dilema veche”, intitulată, previzibil dar zic eu nimerit, “Dilemele lui Comanescu”.
Am gândit o copertă simplistă, care să spună ceva în chip de thumbnail, cum se vede pe majoritatea platformelor.
Cartea va fi disponibilă pentru download la publicul larg peste câteva săptămâni; beneficiul subscriberilor de pe Comanescu.ro este faptul că o pot citi în premieră şi au acces la adresa mea personală de e-mail, unde îmi pot trimite comentarii sau observaţii. Deocamdată puteţi descărca un fişier demo, format ePUB, de aici.
Formatul ePUB e unul “la liber”, ca şi “Dilemele lui Comanescu”, compatibil cu o gamă largă de device-uri mobile. Ca să citiţi cartea vă recomand: {Mai mult…}
Azi, cu câteva ore mai devreme decât era anunţat (eu l-am accesat pe la ora 16.00, ora României), Apple a lansat Mac App Store, portarea App Store-urilor de iPhone şi iPad pe OS X. Pentru a-l instala trebuie să faci un update la Snow Leopard 10.6.6 (cei cu sisteme mai vechi nu beneficiază de App Store), după care softul îţi apare cuminte sub “Software Update” şi în Dock.
Mac App Store în Dock
Cu privire la Mac App Store ar fi mai multe de spus. Încep cu felul cum merge şi avantajele lui, care îi privesc numai pe posesorii de maşinării Steve Jobs. După care găsiţi puţină filozofie despre întreaga poveste, care are şanse să schimbe peisajul, conform obiceiului Apple.
PRACTICA. Am Mac. La ce-mi trebuie App Store? Primele impresii sunt aşa:
Funcţionează cuminte cu un card VISA trivial, de persoană fizică, emis în România, de o bancă autohtonă
Contul de iTunes, cu care ai încercat eventual să cumperi fără succes muzică, e bun
N-am văzut nimic mai scump de 44,99 USD; aplicaţiile costă de regulă între nimic şi 15 dolari. E mai ieftin decât softul din magazin. Am făcut un update la iPhoto ’11, cu 11,99 dolari. Alternativa clasică ar fi fost să-mi cumpăr iLife ’11 de la iStyle, de exemplu, dar primeam la pachet şi Garage Band şi iMovie 11, cu care nu am ce face, contra a vreo 244 RON, adică vreo 76 USD. Adică mai mult decât dublul triplului sumei de pe Mac App Store (am pus triplu pentru tot setul de trei)
Aşa cum am anunţat, muzicianul Mihai Iordache va fi astăzi, între orele 14.00 şi 16.00, pe Comanescu.ro, pentru a discuta cu voi şi cu mine.
Mihai Iordache
Mihai este cel mai activ saxofonist de jazz român al momentului; se ocupă şi cu rock-ul în Kumm. Are în spate peste 20 de ani de muzică, cu nume precum Harry Tavitian sau Sarmalele Reci. Am vrut să ştiu de la el cât îţi foloseşte internetul pentru marchetarea şi distribuţia unei muzici de nişă (din păcate, la noi) ca jazz-ul. Printre altele, nu demult, Mihai a pus pe net un album live, Start from Scratch, în sistem “name your price”. Puteţi cu alte cuvinte să-l downloadaţi contra unei sume pe care o numiţi voi, inclusiv gratis.
Puteţi începe să puneţi întrebări în subsolul acestui post. Ca să întrebaţi/comentaţi pe Comanescu.ro vă trebuie un cont; solicitaţi-l printr-un mail la office{at}comanescu{dot}ro, unde vă rog să vă trimiteţi numele real. Ne vedem la ora 14.00.
UPDATE: Discuţia s-a încheiat, o puteţi citi mai jos.
Cui nu-i place jazzul nu-i plac oamenii, zicea Richard Burton într-un film vechi, al cărui nume şi scenarist faimos gen Tennessee Williams le-am uitat, iar cui îi place jazz-ul îi place Mihai Iordache. Pe Mihai l-am chemat aici, pe Comanescu.ro, miercuri, de la ora 14.00, pentru o discuţie on-line la care puteţi participa şi voi.
Iordache e unul din oamenii care foloseşte cu uşurinţă online-ul ca tool promoţional şi, mai nou, şi de distribuţie a propriilor albume. Vreau să ştiu de la el cum te poţi vinde, la propriu şi la figurat, pe net atunci când ceea ce faci intră într-un gen de nişă (cel puţin la noi). Cam care-i relaţia dintre faima lui de muzician de rock (Sarmalele Reci, Kumm) şi “matca” de saxofonist de jazz şi alte lucruri asemănătoare.
Mă rog, dacă o să neglijez ceva, aveţi ocazia chiar voi să-l întrebaţi; puteţi participa la discuţie dacă vă faceţi un cont pe Comanescu.ro, care poate fi cerut pe mail la officeATcomanescuDOTro.
Mihai Iordache, cel mai prolific (şi poate singurul în activitate ) saxofonist român al momentului a anunţat acum câteva minute pe Twitter lansarea unui album pe nume Start From Scratch. Ce legătură are asta cu lucrurile despre care discutăm de regulă aici?
Start from Scratch
Păi are, fiindcă după toate probabilităţile e vorba de o înregistrare care {Mai mult…}
Iulian Comanescu (8/7/2007 2:28:22 PM): Aţi început primăvara, sunteţi, dacă nu mă-nşel, cinci asociaţi?
Sergiu Biriş (8/7/2007 2:28:51 PM): de fapt suntem 3 firme asociate intr-una noua
Sergiu Biriş (8/7/2007 2:29:02 PM): Trilulilu SRL
Iulian Comanescu (8/7/2007 2:29:06 PM): Aşa.
Iulian Comanescu (8/7/2007 2:29:23 PM): Cum aţi ales “Trilulilu”?
Sergiu Biriş (8/7/2007 2:29:27 PM): dar da, suntem 5
[Trilulilu.ro este o platformă românească de video sharing care a ajuns la peste 20 de mii de vizitatori unici pe zi. Am putea s-o numim succesul românesc Web 2.0 al lui 2007 şi n-am exagera. Omul care se identifică cu Trilulilu e Sergiu Biriş, la care ma gândeam de mai multă vreme pentru un ymterviu. Pretextul s-a ivit prin faptul că l-am botezat "Silviu" în "Adevărul" şi am zis că ymterviul e un "miel" gustos. Sper să fie gustos şi pentru voi, chit că am dat drumul la conversaţie imediat ce ne-am găsit pe messenger, fără să sap după mai mult decât ce ştiam despre Trilulilu.]
Sergiu Biriş (8/7/2007 2:29:57 PM): a fost un proces destul de complex {Mai mult…}