De ce vrem Legea presei de Ziua presei?

Alergia jurnaliştilor şi a comentatorilor media independenţi faţă de o lege a presei românească e cunoscută, pentru oricine a urmărit fenomenul. Totuşi, iată că azi, societatea civilă a decis să înainteze un asemenea proiect Parlamentului. De ce?

Dacă vă uitaţi pe proiect, o să vedeţi că stipulează tocmai faptul că libertatea de expresie nu e îngrădită. Cel puţin, nu suplimentar faţă de reglementările existente:

Legea presei – proiect CJI şi ActiveWatch

Prin contrast, pe piaţă există proiecte ca al lui Ioan Ghişe, care cere examene psihologice pentru ziarişti, şi multe altele de alte nuanţe, care merg până la tentativa absurdă de a monitoriza internetul pentru limbaj obscen. Par toate acestea prostii? Experienţa maghiară arată că nu e aşa. Acolo, foştii reformişti ai lui Viktor Orban au reuşit să impună o lege care dotează presa în ansamblu cu un fel de super-CNA (acesta operează doar în materie de TV în România şi alte ţări democratice) şi un fel de “ţar al presei”. La modul cum trec prostiile prin Parlamentul României, nu m-ar mira să ne trezim fără să vrem cu o lege.

Descărcaţi tot setul [zip] de documente înaintat de CJI şi ActiveWatch Parlamentului.

Cum ar arăta o lume fără ziare? Păi uite-o!

De fapt, ştirea de media a zilei de azi – care a trecut neanunţată – e că vineri au fost concediaţi în jur de 40 de angajaţi de la “Jurnalul naţional”. Asta, cât timp preluarea Realităţii TV de către Elan Schwartzenberg fusese anunţată de Impact News sâmbătă, iar la conferinţa de azi omul de afaceri n-a spus decât lucruri previzibile, de genul că vede Realitatea TV ca pe o afacere şi că “nu tolerează” nu mai contează ce.

De ce e important? Fiindcă ceea ce se întâmplă la “Jurnalul naţional”, pus în contextul pieţei cotidienelor, începe să răspundă la întrebarea care circula acum câţiva ani, la începutul crizei, pe blogurile de media: Cum ar arăta o lume fără ziare?

Uite-aşa, cum o vedeţi Ştirea referitoare la “Jurnalul” întregeşte peisajul unei prese serioase pe punctul de a se face ţăndări, pauperizate şi reduse nu la tăcere, ci la scâncet de criza economică. Dar nu numai de ea, de criză.

E drept, de la criză nu mai sunt bani din reclamă şi, în plus, politicul presează probabil mai rău decât la începutul mandatului Năstase. Astea sunt, însă, numai un dat: de remarcat şi sancţionat e zelul sinucigaş cu care presa, prin ai săi “factori de decizie”, şi-a vârât capul în laţul creat de politicieni. {Mai mult…}

Kate + William reloaded: reflecții de nuntolog

Dat fiind tot că m-am plimbat de dimineaţă pe la Realitatea şi B1 pentru nunta lui Kate cu Prinţul William, dea-mi-se voie să împărtăşesc şi-aici câteva lucruri care m-au interesat în orele cât mi-am făcut lecţiile pentru transmisii şi în transmisiile propriu-zise. Aflaţi, deci, de la un nuntolog omologat că:

• Steguleţele britanice au ajuns la preţul de 5 lire/bucată (vreo 25 RON) înaintea nunţii, de pe la 1 liră-1,5 lire. Ce crezi că ni s-ar întâmpla, userule, dacă tu şi cu mine am ieşi pe Calea Victoriei cu nişte steguleţe tricolore şi am încerca să le vindem nu cu 5 lire, ci cu 5 lei?
• Primarul Londrei, Boris Johnson, e fan bicicletă (ca şi mine, mai nou), merge la serviciu cu ea şi le-a făcut cadou lui Kate şi William un tandem (bicicletă cu două locuri). Mutatis mutandis, cum ar fi ca Sorin Oprescu să le dea un atare velociped lui Traian Băsescu şi Emil Boc? Şi cine credeţi c-ar sta pe locul din faţă?
• Presa britanică a remarcat absenţa unor foşti primi-miniştri de pe lista cu invitaţi, ca şi pe a lui Barack Obama sau Nicolas Sarkozy. E o nedumerire benefică pentru Casa Regală britanică: cum era ca tabloidele să se-ntrebe ce caută atâţia politicieni la nuntă? Aşa, Regina Elisabeta şi organizatorii au dat intimitatea lui Kate şi a lui William pe un moment de intimitate al Casei Regale cu poporul.


Kate Middleton şi Prinţul William

• Ştiţi poza de mai sus? Cu siguranţă că da. E făcută de Mario Testino, probabil cel mai cunoscut fotograf glamour din lume, face parte din kitul de presă şi pân-aici ar putea fi vorba de imagine executată corect. Însă Testino a fost şi {Mai mult…}

Avem nevoie de reglementări pe lobby?

Hai că asta-i ziua când am scris pe blog ca pe vremuri, deşi mi-am propus să nu mai fac asta. Încă o chestie interesantă, care se întâmplă mâine, e o discuţie pe tema reglementării lobby-ului, cu un cetăţean avizat pe nume Radu Nicoşevici; cum are legătură cu PR-ul şi comunicarea, vă invit pe Euractiv cu întrebări.

Cimitirul din Praga și începutul istoriei

Ştim, Ministerul Adevărului al lui Orwell există. Dar minciunile cu care se ocupă sunt nu numai crezute, ci se şi leagă într-un şirag hegelian, care duce istoria înainte: asta ar putea fi morala unei cărţi cu un tâlc greu de sesizat, Cimitirul din Praga a lui Umberto Eco. Sau una din morale.

Cartea am citit-o şi discutat-o cu Mihnea Măruţă; cea care m-a făcut să scriu despre “Cimitir” e cronica lui cuminte şi lămuritoare. În “Pendulul lui Foucault”, celălalt roman cu templieri şi alte aiureli al lui Eco, “diabolicii” şi teoriile conspiraţiei se păstrau într-o anumită marginalitate. Le lipseau vigoarea, amplitudinea socială, persuasiunea. În “Cimitirul din Praga”, cele mai idioate invenţii despre masoni, iezuiţi sau evrei învârt – invenţiile şi nu evreii sau masonii – lumea ca un mecanism de ceas, cu toată relativa lor discreţie (sau, din nou, marginalitate) raportat la spaţiul public.

Aşa arătau copertele broşurilor despre care vorbeşte Eco. Imagine de pe Wikipedia

De fapt, aşa e şi în 2011. Deschidem cutare sau cutare ziar şi citim editorialul lui X. Plin de imbecilităţi reducţioniste, gnoze din message kit-ul partidului care-l stipendiază, agramatism, răutate, frustrare, neîmplinire personală. Pe seama duşmanului se pun în circulaţie {Mai mult…}

Excelența S@ Slim404

Dacă eşti activ pe internet, poţi ajunge cineva “dincoace”. Ultima dovadă în acest sens e apariţia unui blogger în guvernul tunisian. Se va menţine acesta acolo?

Slim Amamou, consultant, a anunţat pe Twitter fost numit ca Secretar de Stat la Tineret şi Sporturi în guvernul de uniune naţională tunisian, după ce fusese închis în timpul tulburărilor de stradă legate de căderea lui Zine el Abidine Ben Ali. Acum cinci ani poate, orice şef de secţie de la un cotidian i-ar fi dat în cap cu o astfel de ştire redactorului care ar fi venit cu ea la el. Astăzi, e adevărat. @slim404, cum îşi spune Amamou pe Twitter, era până la numirea în guvern {Mai mult…}

Antonescu. Dar Voiculescu?

Antonescu se alege cu o imagine şifonată de pe urma alianţei cu Voiculescu, au spus deja comentatorii politici. Ce se va întâmpla însă cu Dan Voiculescu?

Deşi a câştigat cu Antena 3, de câtăva vreme, prime-time-ul de la Realitatea TV, fondatorul Partidului Conservator şi al Intact Media Group a fost mai scutit de critici decât celălalt mogul foarte implicat în jocurile politice ale ultimilor ani, Sorin Ovidiu Vîntu. Oare de ce? Posibil, pentru că, de câţiva ani, Voiculescu {Mai mult…}

Murdoch, republicanii și jurnalismul de tip Fox

În nişte săpături pe care le fac pentru un articol destinat “Dilemei” am dat peste Outfoxed, un documentar care încearcă să demonteze mecanismele de propagandă de pe Fox News al lui Murdoch. Poate fi văzut pe Google Video:

Documentarul e mai vechi. Dintr-un studiu recent putem afla cum se comportă Fox în administraţia Obama.

Spoturi electorale din Moldova, cu Sergiu Voloc

Pentru Publika TV. Protagonist: Voloc de la Cool Publika. Încă unul:

Pe Voloc s-ar putea să-l ştiţi din {Mai mult…}

Nou! Soluție de curățat România

Există ceva care se poate numi “a treia cale” în România, din punct de vedere politic? Nu la modul structurat şi nici ca parte din sistemul partinic, care se-mparte, precum ştim, în două: PNL+PSD şi PDL. Simptome de acţiune concertată încep însă să apară în societatea civilă şi aici mă refer la ceva pus pe roate de Alina Mungiu-Pippidi, în primul rând, dar cu sprijinul multor nume cunoscute din zona civică: www.romaniacurata.ro.

Nu vă grăbiţi să daţi clic, noul site o să fie sus de mâine, va fi anunţat printr-o conferinţă de presă care se face în Calea Victoriei 120, la GDS, de la 11.30. E însă o iniţiativă pe care o susţin cu toată dragostea din două motive. Primul, că aşa cum o înţeleg eu e în mod egal critică, în intenţie, cu ambele capete ale spectrului politic românesc (că un centru nu părem a mai avea). Al doilea, că site-ul se vrea o platformă de interacţiune a cetăţenilor cu autorităţile, cu medierea şi sprijinul Alianţei pentru o Românie Curată. Ce înseamnă asta? Că o persoană care a avut probleme cu corupţia poate fi susţinută juridic dacă îşi expune cazul pe www.romaniacurata.ro şi aşa mai departe. Ce ştiu eu e că există oameni calificaţi pentru asta. {Mai mult…}