De pe Twitter aflu una greu de crezut: personajul cunoscut pe vremuri sub numele de Grigore Cartianu e convins că eu sunt autorul canibalei porecle “Gregoire L’Ecrivain”, care i s-a iscat în urma vizitei lui Paulo Coelho în redacţia “Evenimentului zilei”, acum vreo câţiva ani. Povesteşte pe “Pagina de media” pe-vremuri-Cartianu cum “eram în redacţie” şi am auzit ce a vorbit el cu Coelho, după care am “speculat” şi “folosit incorect” chestia aia pe care-a vorbit-o el cu Coelho, de s-a transformat el în Gregoire L’Ecrivain.
Cum ex-Cartianul nu s-a obosit să-mi dea vreodată vreun telefon, să-mi ceară explicaţii sau lucruri de felul ăsta, ci preferă să bată câmpii prin târg, îi explic şi eu tot public cum stă treaba: În octombrie 2005, când a venit Coelho, nu “eram în redacţie”, ci ieşisem din schemă ca să-mi fac o firmă, pe care am şi făcut-o, pentru ca ulterior să se întâmple ce mai vedeţi aici, la Despre, cu ea şi cu mine. Mai trimiteam nişte comentarii sâmbăta pe mail, aşa cum fac şi azi la “România liberă”. Prin urmare, n-aveam cum să aud ce-şi spun el şi Coelho, să “folosesc incorect” şi tot ce mai pretinde The Formerly Known pe-acolo.
Altfel, scuze nu pretind, fiindcă rebrandingul căruia i-a fost victimă Fostul El Însuşi mi se pare apodictic. De ce spun asta: fiindcă scrisul face victime, printre care uneori se numără şi autorul. Doar că nu voiam să-mi arog merite care nu-mi aparţin.
M-a frapat faptul că lumea îl plânge mai tare decât pe orice şef de stat. Asta înseamnă că ea, lumea, se schimbă şi depinde de alte tipuri de putere.
Vedeţi pe coloana neagră o colecţie de linkuri, printre care asta mai merită dată odată. Tipic pentru Steve Jobs e faptul că a trebuit să încadrez ştirea morţii la vreo enşpe din categoriile aflate tot în dreapta.
Profitând de schimbarea de logo, Comedy Central a pus în circulaţie filmuleţul de mai jos:
Dincolo de felul special cum e făcut, vi-l arăt deoarece Comedy Central înseamnă:
o injecţie de hipness în spectaculoasa, dar în ultima vreme necăjita zonă de late night (vezi războiul Leno-O’Brien de pe NBC, 2009), prin Jon Stewart, host-ul care înşiră premiile Emmy ca pe mărgele, şi Stephen Colbert
Southpark, care nu are nevoie de prezentare, lansat în 1997
Rebrandingul e puţin mai vechi (decembrie 2010), dar începe să se vadă în Germania şi Olanda de la 1 octombrie, spune Broadband TV News, unde am găsit şi filmul.
Implicarea Guvernului României, prin Elena Udrea, în organizarea meciului dintre Lucian Bute şi Jean Paul Mendy, a fost deja criticată de – şi pe – diferite voci. Imaginea României nu poate fi promovată printr-o gală de box profesionist, pe deasupra legată şi de lumea interlopă, s-a spus. Dar cui serveşte, atunci, spectacolul de sâmbătă?
La prima vedere, Elena Udrea, cea care a disponibilizat 2,5 milioane de euro din fondurile Ministerului pe care îl conduce pentru gală, pare a fi perdanta întregii poveşti, fiindcă numele ei a fost huiduit. Totuşi, ea se pune în astfel de contexte de ani de zile şi continuă să fie o figură de primă mărime pe scena noastră politică. De ce oare? {Mai mult…}
Vineri am fost la PiaţaFMCG Forum, unde organizatorii mi-au pus şase întrebări despre eficienţa internetului/a Web 2.0 în campanii. Am încercat să le răspund cât mai clar şi limpede, fără brizbrizuri gen grafice sau poze şi fără să mă abat de la ele:
Dat fiind tot că m-am plimbat de dimineaţă pe la Realitatea şi B1 pentru nunta lui Kate cu Prinţul William, dea-mi-se voie să împărtăşesc şi-aici câteva lucruri care m-au interesat în orele cât mi-am făcut lecţiile pentru transmisii şi în transmisiile propriu-zise. Aflaţi, deci, de la un nuntolog omologat că:
Steguleţele britanice au ajuns la preţul de 5 lire/bucată (vreo 25 RON) înaintea nunţii, de pe la 1 liră-1,5 lire. Ce crezi că ni s-ar întâmpla, userule, dacă tu şi cu mine am ieşi pe Calea Victoriei cu nişte steguleţe tricolore şi am încerca să le vindem nu cu 5 lire, ci cu 5 lei?
Primarul Londrei, Boris Johnson, e fan bicicletă (ca şi mine, mai nou), merge la serviciu cu ea şi le-a făcut cadou lui Kate şi William un tandem (bicicletă cu două locuri). Mutatis mutandis, cum ar fi ca Sorin Oprescu să le dea un atare velociped lui Traian Băsescu şi Emil Boc? Şi cine credeţi c-ar sta pe locul din faţă?
Presa britanică a remarcat absenţa unor foşti primi-miniştri de pe lista cu invitaţi, ca şi pe a lui Barack Obama sau Nicolas Sarkozy. E o nedumerire benefică pentru Casa Regală britanică: cum era ca tabloidele să se-ntrebe ce caută atâţia politicieni la nuntă? Aşa, Regina Elisabeta şi organizatorii au dat intimitatea lui Kate şi a lui William pe un moment de intimitate al Casei Regale cu poporul.
Kate Middleton şi Prinţul William
Ştiţi poza de mai sus? Cu siguranţă că da. E făcută de Mario Testino, probabil cel mai cunoscut fotograf glamour din lume, face parte din kitul de presă şi pân-aici ar putea fi vorba de imagine executată corect. Însă Testino a fost şi {Mai mult…}
Atunci când te pricepi la toate, începe să te cunoască toată lumea. Dacă vindeci mai ales boli mortale de pe o zi pe alta cu tot felul de şmacuri, ai toate şansele să se afle de tine hăt până la la Târgu Neamţ într-o vitrină.
Reţeta Tatoiu
Admiraţi felul cum se pupă, prin subconştientul vânzătorului, “Avem produse pentru Reţeta Tatoiu”, strigarea din geam, cu {Mai mult…}
Asta e prezentarea pe care am făcut-o acum vreo trei ore la PR and the Web. E oarecum specializată, dar dacă aveţi treabă cu comunicarea pentru branduri sau în numele brandurilor, sper să vă intereseze.
Acum vreo doi-trei ani, am pierdut poate o după-amiază ca să-mi completez frumos profilul de LinkedIn. Ideea de reţea profesională, în care poţi da şi primi recomandări şi te conectezi numai cu foştii colegi de serviciu/oamenii cu care lucrezi mi se părea atractivă şi aproape de o utilizare serioasă a internetului.
Comanescu pe LinkedIn
Acum, intru pe LinkedIn cel mult odată la câteva săptămâni, ca să mai dau clic pe ce s-a strâns. Am vreo 400 şi ceva de contacte, fiindcă am procedat exact pe dos decât pe Facebook, adică foarte selectiv, şi nu pot spune că în toţi anii care au trecut LinkedIn mi-a folosit la altceva decât la {Mai mult…}
O mutare interesantă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI): curs de iniţiere în dicţie profesională. Cum adică? Adică numărul profesiilor care implică vorbirea în public e din ce în ce mai mare şi nu se rezumă la zona de vedete TV, actori sau top management. Poate fi vorba şi de relaţii publice, de exemplu, atât la companii private cât şi în stufosul sistem public.
CJI foloseşte pentru acest stagiu un trainer cunoscut cui a avut treabă cu voci: Carmen Ivanov, director de ştiri la City FM, Dictie.ro.
Teoria spune că brandul personal are şi o componentă sonoră şi că o voce educată şi distinctă ajută din multe puncte de vedere. Narcis Ianău are un atribut din aceeaşi clasă, iar Andreea Esca avea un stil de lectură distinct la începuturi. Nu că şi l-ar fi schimbat de atunci, dar intonaţia PRO a fost copiată ulterior de toată lumea.
