De ce aici și de ce acum?

După o vreme în care am lăsat-o mai moale cu blogul, revin aici, pe Comanescu.ro, cu lucrurile pe care le ştiţi, dar puţin altfel. Nu e vorba numai de faptul că stăteam pe o temă datată 2006, cu o poză bine descrisă de un amic ca fiind “de raket”, ci şi de lucruri legate de conţinut. Sunt prea bătrân ca să mă laud la timpul viitor, dar totuşi e bine să ştiţi că:

• Veţi găsi aici mult mai multe lucruri despre online, branduri personale, direct marketing decât până acum, pentru că banii mei sunt mai curând prin aceste locuri decât în marile grupuri de media despre care am tot scris pe Comanescu.HotNews. Cât timp consider blogul ca pe o unealtă de brand personal, e normal să arăt că mă pricep la lucrurile care îmi aduc bani
• Media clasică, criza presei şi alte lucruri asemenea mă interesează mai puţin. Cred că Petrişor Obae face bine să tindă spre exhaustiv cu această zonă şi îi doresc succes în încercarea de a face un site propriu-zis de media şi de a obţine venituri consistente din el. Eu rămân, cum spuneam, la ideea de blog ca tool de reputaţie
• Pe Comanescu.HotNews.ro vindeam bannere prin ARBOInteractive, {Mai mult…}

Mersi, Roblogfestule

Deşi nu mai sunt jurnalist, mă bucur de premiul pentru Blog de jurnalist pe care mi l-a dat juriul de la Roblogfest şi mulţumesc.

De ce spun că nu mai sunt jurnalist: fiindcă scrisul nu mai e de vreo trei-patru ani principala mea activitate generatoare de venit (ştiţi probabil de firmă) şi fiindcă am avut clienţi ca PNL sau PSD, care, dacă nu i-aş fi declarat, ar fi dat naştere unor suspiciuni referitoare la conflicte de interese.

Chestia asta m-a tot frământat şi am tot spus-o de câte ori am crezut că era cazul, mai ales că nu ţin să fiu în fotografia de grup cu moderatorii despre care se zice că încheie contracte de consultanţă cu politicienii pe care îi aduc în studio, editorialiştii despre care se spune că figurează pe state de plată de la firme ale politicienilor şi {Mai mult…}

Ce ați vrea să găsiți la mine pe blog?

Dat fiind faptul că mi-am lăsat blogul de izbelişte de ceva vreme, presat de obligaţii, plecat în vacanţe şi altele, stau şi mă gândesc cum s-o iau de la capăt. În momentul ăsta ştiu că:

- tema (designul) de-aici e veche de trei ani, are nevoie stringentă de un face lift
- nu are sens să fiu în două locuri pe net în nume propriu (al doilea e de asemeni perimatul comanescu.ro)
- am consumat etapa în care ofeream ştiri în premieră foştilor colegi din media clasică, un public pe care-l iubesc, dar pe care nu am neapărat cum să-l monetizez. Ei găsesc ce le trebuie pe Paginademedia.ro, un site pe care Petrişor îşi cheltuieşte toată energia şi pentru care îi doresc succes
- măcar până pe la jumătatea lui 2010, o să am destul de puţin timp de blog, care nu e o activitate lucrativă în mod direct
- aici mi-am dezvoltat şi o să continuu să-mi dezvolt brandul personal, un lucru pe care nu l-am ascuns niciodată
- o să fiu plecat din ţară cu diferite obligaţii săptămâni la rând.

Având în vedere şi luând în considerare cele de mai sus, voi ce-aţi face în locul meu? Sau altfel zis: ce-aţi vrea să citiţi, auziţi etc. de la mine?

De ce nu am mai scris aici...

Celor care se aşteptau să găsească postări noi şi ritmice aici, iertăciune. Am avut un decembrie foarte plin de treburi: două studii de ong, presa.nu plus clienţii uzuali. Până la urmă, deşi nu-mi venea să cred că voi răzbi cu munca, am isprăvit-o şi acum sunt pe plecate către aeroport, fug o săptămână în Israel, în ceea ce s-ar putea numi vacanţa mea pe 2009. Ca să compensez cumva lipsa de subiecte de-aici vă propun vreo două lucruri:

- o poveste din Republica Moldova, despre gardul de sârmă ghimpată de la Ungheni, de pe presa.nu.
- în loc de tendinţe, predicţii pentru piaţa media şi nu mai ştiu ce, infamiile astea pe care le-am scris pentru Sutu.ro. Nu cred că se pot spune multe lucruri clare şi previzibile, la modul serios, despre ce va fi în 2010 în zona media. Cred că o să fie mare gălăgie politică în 2010 şi această gălăgie va influenţa fix ce se-ntâmplă în zona televiziunilor de ştiri şi a ziarelor quality. Va câştiga pe termen lung cine ştie să valorifice mai onest şi jurnalistic acest gen de tărăboi, mai ales dacă ne gândim că o să intrăm în campanii electorale odată la doi ani din cauza decalării alegerilor. Judecata e valabilă inclusiv pe net.

Металика - Насинг елс метрс

Da, ştiu, “Nothing else matters”, dar înţelenit aşa cum sunt în presa.nu, am senzaţia că-s politicienii noştri de frunte interpretând partitura marilor noastre curente politice occidentale… лека носци!

Interviu cu Băsescu pe presa.nu

Andrei Gheorghe se pregăteşte să îi ia un interviu lui Traian Băsescu, pe presa.nu. Începe în viitorul apropiat.

UPDATE: Discuţia a avut loc. O scurtă sinteză aici.

Cu ce am fost (foarte) ocupat: www.presa.nu

Bun, deci așa arată:

Presa.nu e a lui Andrei Gheorghe și încearcă să descâlcească vremurile pe care le trăim prin filtrul media. Nu e un site despre media, cum e blogul ăsta, ci despre politică, economie, cultură și altele așa cum se văd în media. I-am dat drumul rapid, o să remediem o serie întreagă de lucruri din mers. Sunt trei oameni care au scris, Gheorghe, Mihnea Măruță și eu, dar se vor adăuga și alții. Vedeți mai multe depre ce se-ntâmplă acolo în textul lui Gheorghe. Dacă aveți sugestii, le aștept cu drag.

Startul lui Băsescu, fotbalismul lui Oprescu, stângismul lui Antonescu. Împreună, bineînțeles, cu Geoană

O invitaţie pe care am primit-o ieri dimineaţă de la Realitatea TV, ca să vorbim despre strategii de campanie şi candidaţi, m-a obligat să-mi fac temele cu privire la prezidenţiale. Fiindcă am făcut oarece săpături, vă propun şi vouă nişte concluzii care mi se par interesante:

1. Startul lui Traian Băsescu e bun. Cum argumentam şi aici, referendumul pentru unicameral e o idee portantă, actualul preşedinte are un program în sens public (şi nu al maculaturii de pe site-uri), cam minimal ce-i drept; unicameralul nu e o idee dezbătută în public serios şi nici nu mi se pare coloana vertebrală a unei campanii valide, dar e mai mult decât nimicul celorlalţi candidaţi. (Din nou, nu mă refer la programele pe puncte ale acestora, ci la lucrurile pentru care militează explicit.) Prin “De ce le e frică, nu scapă”, mesajul care a început să se vadă mai des decât “Băsescu pentru România” pe outdoor-uri, prezidentul pune în defensivă ceilalţi candidaţi şi formulează un enunţ negativ, aşa cum ne-a obişnuit, dar cu conotaţii constructive-pozitive, prin rudimentul de program (referendum).

2. Sloganurile sunt relativ civilizate, dar nu excelează cu nimic, la candidaţii importanţi. Să ne reamintim, în ordine alfabetică:

Antonescu: “România bunului-simţ”
Băsescu: “Băsescu pentru România”
Geoană: “Învingem împreună”
Oprescu: ”Hai, România”

Probabil că al lui Oprescu e cel mai curajos, iar al lui Geoană, cel mai conformist, cam cum zicea şi Şuţu. Al lui Antonescu seamănă cu ce aş fi aşteptat de la liderul PNL, dar, din păcate, {Mai mult…}

De ce și cum o să dispar de la Evenimentul zilei

Că tot a scris Şuţu (felicitări pentru surse) despre darea mea afară de la “Evenimentul zilei”, mă bucur în primul rând că ea s-a petrecut în acelaşi lot cu oameni la care mă uit de jos în sus, ca Nicolae Manolescu sau Christian Mititelu. Explicaţia pe care mi-a dat-o ieri Vlad Macovei, redactorul-şef al ziarului, e lipsa de bani, motiv pentru care ziarul a renunţat la toţi colaboratorii, cu excepţia oamenilor care scriu “editoriale mari”, ca H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu sau Mircea Mihăieş. Nu e chiar “Senat unicameral”, cum zice Cristi Şuţu, fiindcă eu nu făceam parte din niciun Senat, la fel ca şi ceilalţi tăiaţi de pe listă: trimiteam patru sau cinci materiale pe lună şi emiteam o factură pentru o sumă.

Bineînţeles, era mai mult o acţiune de imagine pentru mine, decât o sursă de venit, şi singurul meu regret e că am plecat din paginile unui ziar care nu aparţinea mogulilor, nu fiindcă aş avea ceva cu mogulii, ci fiindcă din considerente de brand a scrie la moguli, presta pentru ei creează o mică problemă. Altfel, despărţirea era normală, dintr-un motiv foarte simplu: cifrele EVZ arată aşa. Probabil că sâmbăta, când aveam rubrică, nu erau mai mult de 20 de mii de exemplare vândute. Astfel încât pierderea e una simbolică, iar regretele mele sunt pe măsură.

Părerea mea e că “Evenimentul zilei” s-a amputat de câteva din cele mai pertinente condeie din presa românească – şi nu mă refer la mine însumi, {Mai mult…}

Unde-am fost de n-am fost aici

Am lipsit câteva zile din ţară, cu treburi care se leagă de televiziune. Am multe să vă povestesc, nu numai despre TV.