Diaconescu, Schwarzeneggerul tele-democrației românești

Ieri, cred că era pe la 3 și ceva după-amiază, când fugisem de curățenia care se făcea acasă, într-o cafenea unde traforam molcom la laptop, mobilul începe să sune, de pe un număr de fix, ca acelea de pe care te spamează băncile și institutele de sondaj. Era Realitatea TV, care mă voia în direct, fiindcă lui Diaconescu i se retrăsese licența. Pot vorbi despre asta?

Păi pot, dar când?

Păi acum, spune vocea din regia de emisie.

Intru, spun ce-aveam de spus, nici nu mai știu exact ce, închid, mă benoclez în laptop. Sună din nou, un mobil vag cunoscut. Antena 3: Hai și la noi. Hai, de ce nu? Întrebările erau puțin altfel, dar cam aceeași poveste. Pun mobilul jos, dar mobilul n-atinge masa că începe să facă iar ca greierele. Money TV. Numai două întrebări. Nu știu care. Gata, a trecut.

Trebuie să mă adun puțin ca să îmi aduc aminte tot ce-am spus, în decurs de patru minute, la trei posturi TV. Ceva de genul că amenzile trebuie plătite și decizia CNA e, presupun, justificată, mai ales că a fost unanimitate. Că nu existau motive de clemență (clemență a fost destulă, ulterior am aflat că amenzile erau neplătite din 2009). Că nu prea ai ce interes public să invoci în cazul OTV, care are un discurs mutant și, pe de altă parte, a cotit-o politic în diferite direcții, mai ales către PDL acum câțiva ani și către PPDD mai nou. Că, dacă există vreo circumstanță favorabilă lui Diaconescu, e aceea că lui i s-a pus de mult eticheta de om negru al pieței TV și că majoritatea televiziunilor din România au viraje către sau în contra uneia din forțele politice. Nu alunecări, nu, cum li se spune, derapaje. O cotesc cu bună știință, în funcție de interesele unor oameni.

Dan Diaconescu a mai fost în război cu CNA, de pildă în 2008

Cam așa se construiește discursul pe care îl vedeți zilnic la televizor. Iar cei care îl construiesc sunt ceea ce Bourdieu numea fast thinkeri, oameni capabili să vorbească la moment despre orice. Să aibă un răspuns, imediat. Pentru mine, bombardamentul cu telefoane de ieri e oarecum o excepție. Interacționez destul de rar cu TV-ul, iar atunci când o fac, prefer să vorbesc nu despre orice, ci despre comunicare. Media, branduri personale, campanie electorală. Prefer ziarele și site-urile, cărora, din mai multe motive, le răspund pe mail, nu la telefon. E ceva pertinent, de neînlocuit, în ce-am zis la TV despre Dan Diaconescu? {Mai mult…}

De ce a făcut rating Dallas 2012

Primele două episoade din Dallas-2012, difuzate sâmbătă pe Antena 1, au făcut 11-12 puncte pe urban și național, ceea ce înseamnă lider, chiar dacă serialul a pierdut la Evadatul de pe PRO TV pe 18-49. Adevărul mi-a cerut explicații pentru succesul serialului și a scris acest articol. De unde a dedus el, Adevărul, că Dallas a produs “dezamăgire ca niciodată” și Suleyman generează “interes mai mare” habar n-am; în orice caz, citiți mai jos ceea ce-am avut de spus:

Primele două episoade, difuzate de Antena 1, de la 20.30, au avut o audiență maximă de aproximativ 2,3 milioane de telespectatori la nivel național și 1,15 milioane, la nivel urban. Cum justificați succesul acestui serial? 
“Dallas” și mai ales JR sunt un mit în conștiința publicului românesc, pentru că vorbim de unul din puținele seriale americane difuzate pe TVR înainte de 1989. Impactul serialului cu petroliști a fost mai puternic decât cel pe care l-a avut un “Om bogat, om sărac” pentru că “Dallas”-ul genera un soi de fascinație față de capitalismul cinic, materialist și plin de glamour întruchipat de JR. Am scris în “Dilema veche” acum câteva săptămâni despre personajul lui Larry Hagman, care era un fel de anti-Ceaușescu. Cenzura l-a lăsat probabil să treacă fiindcă JR e un erou negativ, dar atributele lui veroase însemnau o baie de cinism sănătos pe vremea unui comunism în care nu mai credea nimeni, de o ipocrizie evidentă, din vremea lui Ceaușescu.
{Mai mult…}

Iurie Darie vs. Șerban Ionescu vs. Sergiu Nicolaescu: reflectarea media

Bun (sau dimpotrivă), am avut trei morţi celebri în ultimele două luni, în ordine cronologică: Iurie Darie (9 noiembrie), Şerban Ionescu (21 noiembrie), Sergiu Nicolaescu (3 ianuarie). De fiecare dată, presa s-a repezit la răposat într-un fel care a doua sau a treia zi a stârnit comentarii dezaprobatoare. Există însă diferenţe cantitative între cele trei înmormântări? Cu tool-urile mediaIQ am obţinut următorul grafic:

Darie vs. Ionescu vs. Nicolaescu. Grafic mediaIQ

{Mai mult…}

Un share de Facebook îți aduce 10-50 de afișări

Pune pe Facebook și o să ai trafic, spune înțelepciunea comună. Dar cât? Am fost curios să aflu asta și am făcut o mini-analiză pe 10 articole postate pe Theindustry.ro. Concluzia e că share-urile funcționează într-adevăr foarte bine, cel puțin pe setul de date pe care am lucrat eu.

Ipoteza de lucru. Am exclus din start like-urile de pe Facebook, fiindcă acestea nu creează un link pe care poți da clic. Like-urile pot crea un halo pozitiv, awareness și altele asemenea, dar traficul este probabil dirijat prin intermediul share-urilor, care duc la afișarea linkului cu pricina pe alte pagini.

Articolele sunt cele mai vizualizate de pe Theindustry.ro, de la 1 iulie până la începutul lui decembrie. În tabelul de mai jos vedeți doar numărul de afișări de pagină care provin de pe Facebook, de regulă peste 50% din totalul afișărilor (Suleyman e o excepție, e un articol care s-a citit și se citește prin Google). Theindustry.ro este, desigur, doar un site dintre multele pe care ar trebui să le testăm dacă ar fi să obținem medii relevante pentru tot online-ul, dar datele pe care le-am obținut sunt relevante ca ordin de mărime și permit multe tipuri de interpretări.

Lasă caragața și bagă cifrele alea odată! Ok, le bag – în formă de poză, fiindcă WordPress-ul e notoriu de împiedicat atunci când vine vorba de tabele:

1. Share-uri de pe Facebook și trafic pe Theindustry.ro

Concluziile care se pot trage sunt vreo trei:  {Mai mult…}

Trendurile pieței TV, așa cum s-au văzut la Premiile TV mania

Înainte de Gală

Conservatoare fiindcă sunt decernate prin vot de cititori, Premiile TV mania indică, la ultimele ediții, o schimbare substanțială a pieței TV. Dacă ne uităm la categorii, reiese că avem mai puține vedete sexy, dar talent show-urile și cooking reality-urile sunt segmente separate. O să încep cu lista câștigătorilor, fiindcă știrea încă nu s-a răcit, pentru ca mai departe să vedem ce a rămas la fel și ce s-a schimbat:

Câștigătorii din 2012

• Cea mai bună emisiune de știri: Știrile Pro TV, PRO TV.
• Cea mai bună emisiune-tabloid: Happy Hour, PRO TV.
• Cea mai bună emisiune de reportaje: România, te iubesc, PRO TV.
• Cel mai bun serial românesc: Pariu cu viața, PRO TV.
• Cea mai bună echipă de comentatori: Digi Sport.
• Cea mai bună emisiune de satiră: Cronica Cârcotașilor, Prima TV.
• Cel mai popular cuplu de prezentatori: Răzvan și Dani, Antena 1.
• Cel mai bun talent show: Vocea României, PRO TV.
• Cea mai bună emisiune de divertisment: Te cunosc de undeva, Antena 1.
• Cel mai bun cooking show: MasterChef, PRO TV.
• Premiul Cristian Țopescu: Alina Alexoi, TVR.
• Premiul special al juriului pentru cea mai spectaculoasă ascensiune: Kanal D.

Două din cele trei mize ale ordonanței care modifică Legea Audiovizualului

De ieri, de la prânz, de când a apărut faimoasa ordonanţă care modifică Legea Audiovizualului, primesc telefoane şi invitaţii de a vorbi pe tema asta din diferite locuri. E clar că piaţa media a luat foc, dar o serie întreagă de stakeholderi tac mocnit, deoarece cartoful fierbinte e în mâna altora. Am făcut o serie întreagă de săpături, mai ales că Oana Dobre m-a chemat la 6, la Money TV, ca să vorbesc chiar despre ordonanţă, şi am câteva concluzii:

{Mai mult…}

De ce se duc vedetele când se duc?

Dacă ne gândim la personalităţi/vedete, România e ca o alee toamna: plină de frunze veştede, de te întrebi de unde au apărut atâtea şi cum au ajuns pe caldarâm. Pe Contributors.ro, Tudor Călin Zarojanu se întreabă şi el Unde se duc vedetele când se duc? şi prezintă o listă destul de lungă şi în orice caz comprehensivă a unor astfel de personalităţi, printre care Petre Roman, Emil Constantinescu, dar şi vedete TV ca Florin Călinescu, Marius Tucă, Teo Trandafir. Zarojanu recapitulează traiectoria fiecăruia cu detalii concludente, dar ne lasă să reflectăm asupra motivelor pentru care nume categoria grea, precum cele de mai sus, sunt mai puţin vizibile azi. Tocmai despre aceste motive îmi propun să vorbesc în textul de faţă, drept pentru care am înlocuit “unde” cu “de ce” în întrebare.

O să încep prin a corecta două inexactităţi din textul lui Zarojanu, nu fiindcă inexactităţile l-ar anula, ci de dragul preciziei. {Mai mult…}

Cristian Mungiu, un subiect ratat. Sau cel puțin nebăgat în seamă

Acum o săptămână, a avut loc premiera de la “După dealuri”. Presa a mai scris câte ceva, dar un grafic care compară “Cristian Mungiu” cu “Cristian Sima” arată că din punct de vedere cantitativ presa nu s-a înghesuit deloc:

Mungiu versus Sima. Tool: mediaIQ

Spike-ul de la începutul lui octombrie se leagă de știrea plecării din țară a lui Sima, despre care am scris mai mult aici. Se poate vedea cum Cristian Mungiu crește în apropierea premierei din 26 octombrie. Dar, sigur, raportul e cam de 1:10.

Subiectele abordate au fost în linii mari:  {Mai mult…}

Despre ierarhii, tabloidizare, Bianca Drăgușanu și Dan Diaconescu

Pornind de la ideea de top al vizibilităţii, pe care am aruncat-o în piaţă împreună cu mediaIQ toamna trecută şi am folosit-o lună de lună în The Industry (vezi rezultatele cercetării pe februarie, de exemplu), Adevărul a făcut un material despre ierarhii şi tabloidizare. Este vorba de explicaţii referitoare la motivele pentru care presa se referă mai des la personaje ca Gigi Becali sau Bianca Drăguşanu.

Am primit nişte întrebări cărora le-am răspuns, pe larg. Cum la linkul din Adevărul găsiţi totul foarte concentrat, postez şi aici discuţia:

De ce in topul brandurilor conduc personaje ca Bianca Dragusanu sau Dan Diaconescu?
Trăim în plină tabloidizare. De câţiva ani, modelul OTV s-a extins la televiziunile mari, iar modelul “Libertatea” s-a duplicat în “Click!” sau “Cancan”. Bianca Drăguşanu şi alţii ca ea sunt {Mai mult…}

Digi24. Oare?

Digi24 este ultima din televiziunile de ştiri care apare în oferta cabliştilor (de astă-dată numai RCS-RDS), după o listă lungă de inovaţii asemănătoare. Televiziunea RCS-ului ar putea fi una interesantă, fie şi numai fiindcă lansările anterioare sunt ciudăţenii din clasa Giga TV şi TV H 2.0. E vorba însă şi de numele asociate cu noul post, care sunt ale unor posesori de CV în materie de televiziune: Adriana Muraru, Sanda Nicola, Luca Niculescu – cărora li se adaugă şi oameni de spate ca George Orbean, care a făcut Jurnal TV la Chişinău (project manager), şi Antoaneta Dohotariu (producător general, înainte de Digi, reporter-vedetă la “România, te iubesc” şi editor general la Poveştirile de Acasă).

E suficient pentru o televiziune de succes? Zilele trecute, Digi a organizat, la Afi, un preview al producţiilor pe care le pregăteşte. S-a vorbit mai mult de emisiunea de filme, probabil prima mai ambiţioasă, dar şi de altele. Digi24 are în grilă inclusiv o emisiune pentru copii, una despre diplomaţie, un cooking show şi o serie întreagă de alte lucruri, pe care le puteţi vedea mai la vale, în comunicatul de presă.

"Jurnal pentru copii", sâmbăta şi duminica, de la 9.30, Digi24

Una peste alta, e o grilă garnisită cu emisiuni tematice, într-o ţară în care televiziunile de ştiri îşi umplu spaţiile dintre ştiri cu felurite fabrici, programe în care politicienii se pot vedea pe ei înşişi la televizor, în compania analiştilor cât mai previzibili, mai înregimentaţi politic şi mai multilateral dezvoltaţi care se caută în aceşti ani electorali.  {Mai mult…}