Publicitatea de stat în epoca Boc: cam ca pe vremea lui Năstase

Vă mai amintiţi scandalul publicităţii de stat din 2004, cel în care presa anti-PSD acuza guvernul Năstase de tentative (reuşite) de cumpărare a ziarelor cu publicitate de stat? Un raport al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) care se lansează la această oră arată că guvernul Boc a cheltuit sume comparabile. Rămâne să vedem cum. Am beneficiat de un preview al raportului, pe care l-am parcurs în diagonală şi din care pot trage următoarele concluzii provizorii:

[UPDATE: Textul final şi comunicatul CJI se află aici.]

• În 22 de luni (iulie-decembrie 2009, iulie-decembrie 2010, ianuarie-octombrie 2011), publicitatea din sistemele e-licitatie.ro şi publicitatepolitica.ro s-a ridicat la vreo 115 milioane de RON. Sunt undeva la vreo 25-30 de milioane de euro (nu trageţi în mine, finanţişti), estimare grosieră fiindcă n-am un cursuri medii pe perioadele respective. În 2005, guvernul Tăriceanu avansa cu privire la guvernul Năstase suma de 60 de milioane de euro, cheltuieli pe patru ani, ca dovadă că lucrurile care se scriseseră prin 2004 în “Evenimentul zilei”, mai ales, erau capete de fir valide. Guvernul Boc a cheltuit în 22 de luni ceva mai puţin de jumătate din cât a cheltuit guvernul Năstase într-un interval mai mult decât dublu. Iar cele 115 miloane de RON sunt doar banii atribuiţi, fiindcă bugetele puse pe masă în licitaţii şi altele au fost mult mai mari.
• Cheltuielile s-au făcut în mare parte din fonduri europene. Dar asta nu înseamnă că UE a avut prea multe de spus în privinţa beneficiarilor. Pe vremea lui Năstase, mecanismul a fost descris mai degrabă în felul “PSD a cumpărat bunăvoinţa presei cu bani de la Guvern”, deci tot ai altcuiva. Trezoreria partidelor româneşti e de regulă cam goală, cine ar avea interesul să pună o grămadă de bani acolo?
• Cât din aceşti bani s-au dus, de fapt, pe prostii? Problema nu e că Guvernul şi autorităţile locale au cheltuit. Ci dacă aceste cheltuieli au fost direcţionate politic către investiţii stupide. Sau dacă acele canale media către care s-au îndreptat au fost prietenoase cu PDL şi Guvernul. Raportul conţine destule hint-uri cu privire la locurile unde ar trebui căutat. Câţi bani a cheltuit ministerul Elenei Udrea? Dar cel al lui Vasile Blaga? Şi pe ce? Am dat doar două din cele mai notorii nume de miniştri PDL.
• În perioada iulie-octombrie 2011 au fost atribuite doar 6,2 milioane RON. Suma totală supusă procedurilor de achiziţie publică (pusă pe masă) a fost de 52 de milioane. Cam 43 de milioane au rămas neceheltuiţi. În alţi ani, bugetele atribuite sunt, procentual, mult mai mari. Ce s-a întâmplat cu banii din semestrul trecut? Se reportează în 2012, când, apropo, e an electoral? Ne-am tâmpit brusc, în iulie-octombrie 2011? Gradul de absorbţie al fondurilor europene şi banilor bugetari e de… 12%. De ce şi cum?
• Majoritatea banilor au fost împărţiţi conform criteriului “preţul cel mai mic”. Dacă e vorba de bugete media (pentru campanii), e un criteriu sub care s-au ascuns publicaţii de doi lei, prietenoase cu PSD-ul lui Năstase. Era altfel spus normal ca “Independent” al lui Horia Alexandrescu să fie mult mai ieftin decât “Evenimentul zilei” sau “Jurnalul naţional”, care aveau mult mai mulţi cititori, deci aveau tarife mult mai mari pe pagină.

Modalitatea de atribuire a contractelor

Ar mai fi, sigur, şi altele de discutat. Ceea ce am scris mai sus sunt doar percepţii la prima lectură. Raportul tocmai e lansat la sediul CJI, unde autorii, Ioana Avădani şi Ciprian Nicolae, vor veni cu detalii suplimentare. Apoi, la rând vine presa, dacă avem ceva care să merite acest nume. Ea ar putea detalia problema din mai multe puncte de vedere. {Mai mult…}

Manifestațiile n-au fost nici pașnice, nici violente. Au fost repetiție generală

În lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz să mă ocup de politică aici, dar şi dacă m-aş ocupa, tot nu le-aş avea), ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii, Piaţa Unirii şi celelalte locuri în ultimele zile e un soi de repetiţie generală pentru modul cum va funcţiona media în acest an electoral şi, probabil, şi după el. Câteva simptome şi concluzii le ştim de pe acum:

Media tradiţională se comportă pur şi simplu dezgustător. Vizibil dezgustător, dincolo de analize şi alte evaluări mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligenţă normal, nepolarizat politic, nu poate fi decât scârbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecăruia pe care le vedem în aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut e montajul cu telecomanda: {Mai mult…}

Piața de media în 2012: show-uri globale, concentrări și fragmentări

Pe site-ul The Industry puteţi găsi articolele din care am compus cover story-ul referitor la piaţa de media în 2012. Ideea generală e că piaţa de publicitate va fi într-o scădere de câteva procente faţă de 2011 (adică undeva sub 300 de milioane în total), deci nu va influenţa decisiv evoluţia segmentelor mass media. Am vorbit mai ales despre televiziune (grosul business-ului), print (scădere mare în anii trecuţi, dar lucruri interesante de spus) şi digital (creştere care nu propulsează neapărat business-ul, veţi vedea de ce). Mai exact:

• TELEVIZIUNE. Dinamica e dată de show-urile mari în care PRO şi Antena continuă să investească. Primii anunţaseră deja cu câteva luni în urmă MasterChef, Intactul a dezvăluit mai recent achiziţia So You Think You Can Dance. Sunt veşti bune, fiindcă după ce X Factor a performat sub filmele de la PRO TV, iar Vocea României a fost de două ori sub Dan Negru, puteam rămâne fără acest gen de formate. La televiziuni de ştiri, am numărat şapte la data scrierii articolului, între timp a apărut şi Naşul TV. Nu mai comenetez.
• PRINT. Jalea e pe terminate, deşi punctul unde se va opri căderea Adevărului e imprevizibil. Piaţa de publicitate e undeva între 25 şi 30 de milioane, ceva mai puţin decât anul trecut, dar nu vorbim de o înjumătăţire sau ceea ce s-a întâmplat din 2008 încoace. Stau în picioare două tabloide şi două ziare serioase. Cătălin Tolontan spune că {Mai mult…}

Media în campanie: primele mutări

“Dilema veche” mi-a cerut un text legat, desigur, de media. Mi s-a părut un subiect fierbite ceea ce o să ne pască în campania sau campaniile din 2012.

O să vină campania, o să se umple iar tejghelele de ziare prost tipărite, cu frontispicii strâmbe, a căror cerneală ți se ia pe degete și care strigă isteric, din titluri, contra lui Băsescu, Ponta, Antonescu, nu-i așa? Că doar așa a fost la fiecare alegeri.

Ei bine, nu. Ceva o să se întâmple. Dar nu ca la fiecare alegeri.

Problema e serioasă, fiindcă istoria presei de după 1989 e condiționată de cicluri electorale; am mai scris asta acum câțiva ani. În 1992, de primele alegeri, a apărut „Evenimentul zilei”, ziarul care a revoluționat presa. În decembrie 1995, foarte puțin înainte de venirea Convenției la putere, s-au ivit PRO TV și, mai puțin știut, „Avantaje”, revista care înseamnă apariția presei glossy de tip occidental. 2000-2001 e începutul regresului, când o presă vocală și deprimată se transformă parțial în clientelă a guvernului Năstase, dar și momentul de explozie al formulei de tabloid, prin „Libertatea” repoziționată, care începea să crească. În fine, 2004-2005 înseamnă începutul euforiei investitorilor români în media, iar 2008-2009 e un fel de 2000-2001, o perioadă de aliniere și polarizare a unor branduri oricum sărăcite de criză și lipsite de prestigiu.

Deci: istoria se repetă? {Mai mult…}

Care realitate?

Dilema veche mi-a cerut un text despre mass media şi modificarea percepţiei realităţii. Mie mi se pare mai degrabă că media pe stil nou prelungeşte realitatea cu un domeniu virtual, în loc să dubleze/reflecteze mai mult sau mai puţin fidel/modifice realitatea offline. Am scris în consecinţă, aşa cum se poate vedea mai jos.

În paranteză fie spus, apropo de scindarea Realităţii TV, de care m-au tot întrebat diverşi amici, nu prea am ce spune mai mult decât ce e la vale. Motivul? Nu mă interesează. Singura chestie pe care aş putea s-o adaug e că dacă tai o râmă în două, se regenerează în loc să moară.

“Noi facem realitatea!” scria, triumfător, după scindarea Realităţii TV din seara de 23 octombrie, sub noua siglă a noii RTV, cea care emite din vechiul sediu al Realităţii, cu vechea echipă, dar cu noul patron Sebastian Ghiţă. Simplă frustrare legată de foştii colegi, rămaşi sub sigla veche, dar în sediul nou?

Nu tocmai. Sau nu numai. Sloganul inventat pe genunchi – pe care autorii au neglijat să-l scrie cu majuscule, jocul de cuvinte ar fi fost perfect… – face parte dintr-o succesiune de mantre superstiţioase, cam cum sunt strigătele de luptă din arena politică. De talismane verbale, descântece confundate de proprietarul afacerii cu sloganele bine alese şi eficiente. Ceva ce poate fi analizat. Ca să ne ducă, desigur, la ideea de realitate. {Mai mult…}

De ce prinde viteză Partidul Piraților: le vol, c'est la propriété

Cele 15 locuri câştigate pe Berlin la alegerile din 18 septembrie de Partidul Piraţilor sunt încă o dovadă cu privire la soliditatea şi viitorul unei formaţiuni care acum câţiva ani părea o glumă numai bună de scos din legalitate, datorită numeroaselor legături (inclusiv nominale) cu underground-ul degrabă descărcător de ce e voie şi ce nu e voie de pe internet. Prin 2009, acelaşi partid, dar din Suedia, câştiga un loc în Parlamentul European. Ciudăţenia nu mai era ciudăţenie încă de pe atunci; cu alte cuvinte, ceea ce scriam la vremea respectivă a început să se adeverească. Ce are atrăgător o formaţiune politică cu rădăcini virtuale, care militează pentru lucruri destul de simţitor diferite faţă de altele?

Un prim răspuns, mai duşmănos, ar fi acela că sub stratul de principii legate de transparenţă, abolirea copyright-ului şi un internet mai bun pentru toţi, se află un soi de consens tacit în privinţa unor catralioane de “giga” descărcaţi de toată lumea (sau aproape) de pe internet. Un proces de intenţie foarte uşor de făcut Partidului Piraţilor e acela că face cu ochiul, complice, atunci când furnizează un program în limitele legalităţii, dar care sugerează că toate cele legate de proprietate nu sunt bune de nimic. Cu alte cuvinte, vorba de pe la 1840 a anarhistului Proudhonpreluată de studenţii din 1968, La propriété, c’est le vol (“Proprietatea e furtul”) se inversează în 2011: Le vol, c’est la propriété, adică Furtul e proprietate.

Pierre-Joseph Proudhon. Imagine de pe Wikipedia

Să mă explic: {Mai mult…}

The end of print media? More like the end of the print crisis...

The Romanian print advertising market has decreased, since the beginning of the crisis, from roughly 80 million to a value estimated between 24 and 27 million in 2011 (Mediaedge:cia and Initiative Media for The Industry). 2011 is the first year when print spendings will go below the Internet budgets. Titles such as “Gândul” have closed their paper edition (April 2011), while “Adevărul” lost more than two thirds of its sold circulation, since the first months of 2010. The crisis stroke badly the print segment of the media market, because economic fragility became an open door for the politicians’ and political parties’ influence and tabloid content got mixed in every publication’s formula.

In other words, things appear as they could not look any worse. Both newspapers journalists and their managers are depressive, quality titles have very little prestige left and even tabloids can complain about sold circulation.

An old logoplate of the "Adevărul" newspaper

Is it the extinction then? Not really. More like the bottom point. Or, in other words, more like the end of the crisis than the end of the print media. Obviously, print will cease to exist in its traditional form. Or it already ceased. But it’s more about a change of a business model. The decrease of the advertising spendings in the segment is only roughly 10%, 2011 versus 2010. So hopefully the market has settled down to 25-30 million euros/year. Sold circulation decrease, which also brings a decrease of the revenues, is more manifest for titles deprived of aggressive marketing (books and DVD’s inserts) such as “Adevărul” than for the rest of the market. It is organic, dealing with the consumers’ interest, to a smaller extent. So these days the issue is more the discovery of a new business model/sustainability recipe than about losing even more speed.  {Mai mult…}

De ce a cumpărat Ringier Edipresse-A.S.?

Daily Business m-a întrebat ce cred despre ultima achiziţie a Ringier România, cea a Edipresse, pentru un articol pe care l-a scris pe această temă. Într-o primă evaluare, ce pot spune e că Ringier e favorizat de o poziţie dominantă într-o piaţă cu doi jucători mari, or acesta va fi raportul lui cu Sanoma România după achiziţia Edipresse. E un subiect foarte important, la care o să revin pe măsură ce o să aflu lucruri. Până atunci, răspunsurile pentru Daily Business, pe larg:

Ce inseamna pentru piata de media din Romania preluarea Edipresse A.S. Romania de catre Ringier Romania?
Este cu siguranţă o tranzacţie care s-a făcut la Zürich, şi nu la Bucureşti. Preluarea are sensul concentrării majorităţii titlurilor glossy în mâinile unui singur proprietar. Dacă ne gândim că A.S. vine de la Axel Springer, iar Ringier este aliat cu Bauer în “Bravo” şi ghidurile TV, avem patru grupuri puternice într-unul singur. Singurul jucător major rămas pe din afară e Sanoma. Sunt curios cum vor arăta cotele de piaţă pe diferite segmente şi dacă nu cumva Consiliul Concurenţei nu va avea ceva de spus. N-am văzut nicio referire la consultarea lui până acum, deşi normal e să se fi făcut. {Mai mult…}

De ce și cum e verdele noul portocaliu

Dilema veche mi-a dat ca temă să analizez felul cum partidele se împodobesc cu diferite culori, pentru un număr dedicat acestora, culorilor. Postez articolul şi mai la vale, cu precizarea că începând de ieri revista e la chioşc:

Ce-au culorile cu partidele? Păi să vedem ce-au ele, culorile, cu noi, în general, pentru ca după aceea să vedem ce iese dacă vopsim în ele formaţiunile politice. Sau, în fine, de ieşit iese fie roşu, fie galben-albastru, fie portocaliu. Dar de ce e aşa?

Orice culoare are, în linii mari, două înţelesuri sau două paliere simbolice. Unul e cel arhetipal, general valabil, şi un al doilea e cultural, dobândit. Roşul înseamnă viaţă, vitalitate, dar şi violenţă, pericol, fiindcă se asociază cu sângele şi focul şi ambivalenţa lor. În schimb, purpura, apropiată de zona roşie, e imperială fiindcă e o culoare foarte rară în natură, proprie doar unor scoici care exclud aproape tot spectrul vizibil din radiaţia reflectată, cu excepţia capetelor roşu şi indigo. Rară înseamnă scumpă şi scumpă înseamnă dorită de conducători. Probabil că împăraţii din stepă nu au avut acces deloc la ea (în ce s-o fi îmbrăcat Gengis Han?), aşa că toate conotaţiile de glorie şi mărire sunt de tip cultural, legate de un anume loc şi timp: Roma, Bizanţul şi altele asemănătoare. {Mai mult…}

Video on Demand: acum, că a venit și în România, cum va schimba forma pieței?

Un upgrade pe care l-am făcut acum câteva zile la Dolce Interactiv mi-a confirmat o impresie pe care o aveam de câţiva ani: noţiunea de grilă de 24 de ore începe să nu mai aibă sens în cazul canalelor specializate. Televiziunea, aşa cum o ştim, cu prime-time şi breaking news, va supravieţui mai degrabă în zona câtorva posturi de mainstream. Iar noii gatekeeperi sunt nu proprietarii televiziunilor, ci furnizorii de semnal (cablu analog sau digital, DTH şi iată, IP TV).

Câteva explicaţii tehnice, foarte sumare: IP TV e televiziune care vine prin internet şi oferă semnal digital HD şi Video on Demand. E vorba de un cablu de reţea care iese din router şi intră într-un set top box, precum cel de la DTH, de unde un cablu HDMI te duce în televizor.

EPG-ul din Dolce Interactiv

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific cum se văd PRO TV HD, National Geographic HD şi Discovery HD Showcase. Foarte bine, într-adevăr, deşi televizorul meu are câţiva ani şi e doar HD Ready, adică nu are 1080 de pixeli pe latura verticală, ci mai puţini. Mai e şi avantajul emisiei 16:9, faţă de 4:3-ul care m-a lăsat cu două dungi pe LCD. În fine, un upgrade la televizor e în condiţiile astea tentant, dar distracţia la Dolce Interactiv exact de-aici începe şi nu se leagă neapărat de HD. {Mai mult…}