Cât costă kilu’ de Comanescu

Astăzi am mai primit unul din telefoanele alea ciudate de la o doamnă, aparţinând unei agenţii de PR, care m-a întrebat ce tarife percep pentru “net influence”. Am întrebat ce înseamnă “net influence” şi doamna mi-a răspuns că e “exact ceea ce se înţelege din cele două cuvinte”. Cum pentru mine sensul e destul de vag, mă simt obligat să repet aici nişte precizări pe care le-am făcut deja de mai multe ori:

– nu scriu posturi cu plată, aşa cum doamna respectivă ar fi putut afla uşor de aici, unde scrie că blogul ăsta realizează venituri (nu foarte importante) numai din publicitate/bannere vândute de ARBOmedia. Sunt interesat de celebrele proiecte speciale, dar numai cât timp acestea intră în categoria “publicitate cu P”, adică sunt marcate ca atare şi nu se transformă în inconveniente pentru cititor (overlayere şi alte lucruri care ne enervează).

– sunt deschis (officeATcomanescuDOTro) la orice fel de comunicate de PR, dacă le judec interesante şi dacă e vorba de lucruri despre care scriu în general aici. Cred că informaţia de PR este şi trebuie să fie validă în multe cazuri, dar cei care îmi trimit comunicate nu trebuie să se aştepte să le iau ad litteram – verific, filtrez, nuanţez etc. Sau pur şi simplu le omit, sar, nu le public fiindcă nu mă interesează. Pentru mine, ca om care îmi pun semnătura pe nişte texte, PR-ul nu e şi nu poate fi pe bani. Dacă, cumva, cineva doreşte să îmi trimită un produs spre testare, e bine să se gândească la avantajele materiale care decurg pentru mine din situaţia asta – sunt puţin alergic la ideea de şpagă mascată care se ascunde uneori aici. E posibil să scriu de bine, de rău sau să nu scriu deloc despre produsul respectiv.

– am gândit, participat la, realizat – şi o să mai gândesc şi o să realizez – diferite acţiuni de e-marketing, cum ar fi Spunepebune.ro, Leapsa.UPC.ro, EuroSpeak.ro, viralul pentru IHTIS etc. Nu e vorba de “influenţa” mea ca semnătură şi persoană, atâta câtă e, ci de competenţele mele şi ale companiei mele, pe care le vând ca orice firmă de comunicare.

– da, o să găsiţi aici multe “ştiri pozitive”, vorba lui Ghişe şi Funar. Bloggerii sunt de regulă hipercritici şi personali în consideraţiile lor, eu am ales să fiu pe dos, desigur ca să încerc să-mi creez o identitate distinctă. Caut exemple de evoluţii pozitive în piaţă, modele de succes (“Studii de necaz”) şi multe altele, evit să “editorializez” şi atunci când îmi exprim o opinie încerc să mă bazez pe cifre. Dacă mă căutaţi prin alte locuri, s-ar putea să vă miraţi că pot scrie şi altfel. E o chestiune de orientare editorială, mai bine Zaharia Trahanache decât Rică Venturiano, care e omniprezent în presa din România.

– da, am scris, scriu şi o să scriu de oameni şi companii cu care am avut/sau o să am contracte pe firmă. Eu unul cred că pot să separ cele două lucruri destul de bine, ca dovadă şi apostila de “obiectivitate” pe care mi-a pus-o RoBloggerSurvey parcă. Totuşi, nu are rost să mă laud şi nu pot decât să vă las pe voi să judecaţi cum am rezolvat conflictul de interese, trimiţându-vă, ca şi altădată, la lista de clienţi pe care îi are Comanescu-firma.

– dacă o să mă refer aici la unul din proiectele mele (lucrative sau nu), o să vedeţi întotdeauna postul încadrat la “Autoreclamă”, fie că e vorba de MediaPedia.ro, de articole din “Evenimentul zilei” sau chiar de ceea ce citiţi acum 🙂

– nu neg şi n-am negat că acest blog îmi aduce beneficii de imagine, este unul din motivele pentru care m-am apucat de el (celălalt a fost, la început, să testez un mijloc de comunicare nou). Prin intermediul lui pot deveni cunoscut şi pot ajunge la clienţi.

Îmi pare rău că n-am putut spune toate lucrurile de mai sus mai scurt şi mai simplu. Mi s-a părut totuşi că diferiţi oameni care mă contactează în diferite scopuri pricep destul de puţin care-s regulile mele. Am încercat să mă inspir din ceea ce se face pe blogurile din zona anglo-saxonă. Dacă aveţi întrebări despre cutare sau cutare lucru pe care l-am scris sau prestat pe firmă o să-mi facă plăcere să le răspund.

  1. mihnea Reply

    sefu’, sa-ti traiasca fratzuzoaica, nu se poate si pentru mine, acolo, cateva grame? ca stiti cum e cu criza asta :))

  2. Iulian Comanescu Reply

    Mihnea: Ba da, se poate şi mai mult de câteva grame, dar reiese de mai sus că e ori moka, ori foarte scump şi nu pentru lucruri prestate aici.

  3. mihnea Reply

    “net influence” oricum suna a ceva inventat de un roman. acum cateva luni auzeam si termenul de “activism politic online”, la fel de minunat.

  4. Dacian Reply

    Daca ar exista mai multi asemenea bloggeri poate nu am avea parte de atat de mult scandal si ura.
    A…si imi place leapsa.upc.ro..

  5. Iulian Comanescu Reply

    Mihnea: Sincer – nici google nu ştie mai mult decât mine, dă un search. Mă gândeam că e o noţiune uzuală, dar pare să nu.

    Dacian: eşti unul din oamenii care cred în imparţialitatea mea, din ce spui. Mulţumesc.

  6. spam Reply

    ia uite dom’le cum te scoti singur la mezat 🙂 mai Jules, problema nu este legata de traficul de influenta la care ‘discret’ esti invitat sa participi in schimbul a 2 caltabosi (sic) si o poza retusata sa dea bine pe sticla (ca de ai mai imbatrinit si tu…), ci la modul in care publicitatea a ajuns sa se prostitueze intr-o societate de consum in care bizonul poate inghiti orice are vagi urme de poleiala…

Post your thoughts