Câștigătorii de la “Inovația în media românească după 1989”: Gabi

Al treilea om care primește o invitație la “Ziarele și new media în dialog cu viitorul” (joi, 11 octombrie, Howard Johnson) este Gabi. Gabi nu are site și nume de familie, dar a știut să-și centreze argumentația pe povestea Pro-ului și a lui Adrian Sârbu. Cred că a te centra pe biografia acestuia atunci când vorbești despre inovație e concludent. Gabi vine cu câteva lucruri demult îngropate în trecutul vrăjitorului din Pache.

Oricum, Gabi e singurul din cei trei câștigători care a întrunit trei opțiuni ale juriului. Alex și Olivian au avut câte două. Au mai fost nominalizați, câte o dată, ceea ce înseamnă că au rămas sub linie: Simina Mistreanu și În România.

UPDATE: “Gabi” e Gabriel Dobre, analist la Agenția de Monitorizare a Presei, unde combate cu spor de câțiva ani. Se ferește să-și dea numele complet din motive de coincidență cu cel al lui Gabriel Dobre, cunoscutul jurnalist de la TVR dispărut în 2005 – ar putea părea o glumă proastă. Dincolo de asta, felicitări încă o dată.

Gabi al nostru ar putea scrie cu regularitate, în viitorul apropiat, într-un anumit loc. O să vedeți despre ce e vorba, dacă se va întâmpla 🙂

Textul lui Gabi:

POVESTEA PRO-ULUI: ADAPTAREA CA INOVAȚIE

Rating istoric
Scânteia care stă la baza universului mediatic românesc poate fi găsită prin arhivele video sub eticheta “Decembrie 89. Revoluție”. După ani de zile de frimituri din partea televiziunii unice, românii au putut urmări la finele lui ’89 un veritabil show mediatic: Revoluția în direct. Cei puțini care au ieșit atunci în stradă au primit certificate de revoluționar. La fel de bine, cei mulți, care au stat în fața televizoarelor, ar fi putut primi certificate de telespectator. Dincolo de orice semnificație social-politică, revoluția televizată a avut toate caracteristicile unui format de succes: dramă, suspans, personaje pitorești, focuri de armă și, mai important, se baza pe fapte reale. Entertainment de proporții istorice pentru un public care, în numai câteva ore de stat în fața televizorului, se transformase dintr-un public captiv într-un public captivat. În termeni de bussines: o rară oportunitate.

Operator de oportunitate
Cu siguranță cei ce au întrezărit șansa afacerilor de presă nu au fost puțini. Cei care au reușit să o valorifice însă au fost. Mai toate instituțiile media cu ceva istorie locală își regăsesc originile în acțiunile întreprinse de câțiva „aleși” în zilele acelui sfârșit de decembrie. Cel mai elocvent exemplu este cel al lui actualului „mogul” Adrian Sârbu, la acea vreme operator la Sahia Film. Prezent în sediul Comitetului Central începând cu 22 decembrie acesta s-a plasat în apropierea protagoniștilor revoluției filmând unele dintre cele mai importante scene din acea perioadă. Prezența la momentul potrivit în locul potrivit s-a tradus ulterior prin numirea sa ca șef de cabinet al premierului Petre Roman, iar mai apoi ca secretar de stat pentru Mass media în Ministerul Culturii. Cu un aparat de filmat și câteva scene prinse pe peliculă, Adrian Sârbu făcea deja cunoștință cu beneficiile pe care media le putea aduce într-o societate nou nascută. Astfel, în octombrie ’90 acesta renunța la funcția pe care o avea în aparatul guvernamental și își îndrepta atenția către afacerile de presă, înființând în luna decembrie a aceluiași an compania Media Pro. Nu părăsește însă funcția de secretar de stat din Ministerul Culturii înainte de a-și pune semnătura pe prima lege a audiovizualului românesc, document ce deschidea operatorilor privați piața audiovizuală. Prin comparație, Ungaria avea să adopte o lege similară abia în 1996.

Un loc la masă
Sârbu demarează primele operațiuni în audiovizual în 1993 prin lansarea televiziunii Canal 31. Cu posibilități financiare limitate și fără să aducă neapărat un suflu nou, investiția, după cum el însuși recunoștea într-un interviu din 2005, a avut totuși meritul de a „securiza un segment de piață” necesar dezvoltării ulterioare. Indiferent de ambițiile sale Adrian Sârbu risca să rămână un jucător irelevant pentru piața media din acea vreme. Antena1 și Tele7 abc, alte doua investiții locale, reușeau deja să răspundă fascinației publicului pentru programe de televiziune prin filme vestice, intervale de emisie mai mari și, în general, oferind puțin mai mult decât televiziunea publică. Dacă voia un loc la masa televiziunilor postul lui Sârbu trebuia să vină cu altceva. Probabil că cel mai inovativ lucru pe care Adrian Sarbu l-a făcut pe piața media românească a fost să caute sprijin în afara ei. Banii dar mai ales experiența pentru realizarea unui produs care să conteze cu adevărat într-o piață cu un public avid de televiziune și fascinat de occident, cu siguranță nu erau aici.

Din nou cu revoluția pe sticlă. Acum și cu bussines plan
Pe tot parcursul lui 1994 Adrian Sârbu a căutat investitori. Sprijinul a venit din partea grupului de investiții CME, grup cu experiență în piețe media din țări recent ieșite de sub comunism. Întâlnirea pe care Adrian Sârbu a avut-o în decembrie ’94, la Londra, cu Robert S. Lauder, principalul investitor din cadrul CME, a marcat începutul unui nou capitol pentru Media Pro și, în special, pentru televiziunea patronului român. Lauder s-a lasat convins destul de ușor. „Între timp învățasem bussines development cu bussines plan-uri”, spunea Sârbu în 2005 despre nivelul la care ajunsese în căutarea de parteneri. Cu sau fără planul de afaceri al fostului operator de la Sahia cert e că grupul american avea tot interesul să investească în România după ce în Cehia reușise să dezvolte, cu Nova TV, o rețetă ce cucerise mare parte din public. Rețetă ce putea fi reprodusă.
Un an mai tarziu, în 1995, după investiții consistente în aparatură și personal, Canal 31 se transformă în Pro TV. Lansat cu fast pe 1 decembrie, de Ziua Națională, într-un ambalaj ce țipa a occident, Pro TV-ul nu a putut fi ignorat nici de public nici de concurență. „Era ceva din viitor” spunea Sârbu privind în urmă către momentul lansării. Sau din trecut. Trecutul unora pe care aspiram să îi prindem din urmă.
La cinci luni de la lansare, într-un articol despre investițiile în media ale magnatului american Robert Lauder, New York Times scria despre rețeta din spatele Pro TV-ului: „Ca și Nova TV, prima investiție a domnului Lauder în Europa Centrală, Pro TV-ul produce știri rapide, cu un aspect nou, difuzează filme americane de succes și are un program matinal vioi”. Aliniindu-se la tendințele occidentale, adaptând local rețete verificate de alții, Pro TV-ul lui Sârbu inova în România. În doar câteva luni, mizând pe setea publicului pentru un nou tip de televiziune și pe curiozitatea sa pentru tot ce însemna occident, Pro TV-ul a reușit să revoluționeze piața media locală. Maniera prin care postul se promova, tehnicile de marketing agresiv prin care își atrăgea telespectatorii, „mânuțele lui Călinescu”, campania „Te uiți și câștigi”, „Generația Pro”, evenimentele cu care scotea oamenii în stradă, toate transmiteau semnalul că un jucător din altă categorie s-a așezat la masa.

Rețeta merge mai departe. Inovația?
După 12 ani, modelul, rețetele și „bussines plan-urile” Pro TV sunt încă prezente. Rolul de televiziune avangardistă s-a mai estompat deși postul continuă să fie cea mai de succes televiziune din România. Perioada revoluțiilor s-a dus și ea, Pro TV-ul găsindu-și echilibrul, sub presiunea rating-ului, market share-ului și a GRP-urilor, în zona lui „iți dăm ce vrei”. Acum când mai toate televiziunile „mari” arată la fel, de la știri la programe de divertisment, e greu să crezi că Sârbu și al său Pro TV au inovat ceva în media autohtonă. Și totuși așa s-a întâmplat. E suficient să aprinzi televizorul în orice cameră de hotel din regiune pentru a înțelege că se putea și mai rău.
Până acum inovația televiziunii lui Sârbu a constat în adaptarea cu succes a unor modele de import. Nu e deloc puțin având în vedere câte formate consacrate în afară au dat rateuri în România. Însă odată cu apariția unui public care nu are habar de scenele filmate de Sârbu în decembrie ‘89 dar a văzut deja toate seriile din Prison Break luate de pe internet, Pro TV-ul va trebui să inoveze cu adevărat. Face asta sau, laolaltă cu restul televiziunilor românești, redevine Canal 31.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

3 thoughts on “Câștigătorii de la “Inovația în media românească după 1989”: Gabi”

  1. Da, intr-adevar e cel mai bun articol. Cred ca si Dl.Sârbu al trebui sa-l premieze, caci pune intr-o lumina deosebita Pro TV-ul. 😉
    Asa este, Pro TV a fost ceva extraordinar cand a aparut, mult timp n-am schimbat canalul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *