Care e misiunea TVR? Să nu mai vorbim de bani

Zilele trecute, un membru al Consiliului de Administrație al TVR a afirmat, public, că numai penalizările pe care le are de plătit la ANAF televiziunea publică depășesc suma de 9 milioane pe an. Situația din TVR este din nou critică, după ce Stelian Tănase a preluat mandatul de președinte-director general. E cazul însă să vorbim doar de bani?

Rezultatul surprinzător al prezidențialelor din 16 noiembrie dă o umbră de speranță în privința faptului că politicienii ar putea fi de acord să decupleze TVR-ul de ciclurile politice și interesele lor de moment. Am spus-o nu numai eu, și nu numai odată: principala problemă a TVR este legea de funcționare, care stipulează controlul politicului prin componența Consiliului de Administrație, ai cărui membri sunt stabiliți preponderent de partidele parlamentare, Cotroceni și Guvern. Președintele-Director General este și el desemnat de Parlament și cumulează funcția executivă cu cea de Chairman, lucru care a dus la un șir de șefi controversați. TVR depinde de Parlament și prin raportul anual, prezentat de regulă la sfârșitul primăverii. Un vot negativ înseamnă demiterea Consiliului de Administrație.

Toate aceste pârghii legale au fost folosite din plin de putere, în trecut. Președintele-director general a fost demis mai totdeauna atunci când puterea politică s-a schimbat, fără ca asta să amelioreze în vreun fel prestația TVR, ci dimpotrivă. Un cunoscut realizator TVR, Mihai Rădulescu, rezumă situația astfel, pe Pagina de media: “Cu datorii împovărătoare și cu un declin constant în audiențe și calitate, cu numeroase decizii manageriale proaste și inconsecvență editorială, cu permanente răfuieli interne și – peste toate – cu nelipsitul reflex de obediență față de puterea politică a zilei, postul public s-a deplasat spre periferia interesului general. A ajuns să piardă și ceea ce altădată părea de neconceput: dezbaterea finală între candidații la Președinție.”

Cifrele care atestă această judecată sunt prea cunoscute pentru ca să le mai reluăm pe larg. E suficient să spunem că TVR nu mai este de mult o televiziune de top 5; în noiembrie, a terminat chiar pe locul 10 ca medii de rating, după posturi ca Prima TV sau Național TV. Iar datoriile de peste 100 de milioane de euro ale instituției duc nu numai la penalități monstruoase, ci și la o grilă pauperă.

Dacă, cumva, vorbim de o schimbare profundă în politica românească, partidele parlamentare, și în primul rând PNL-ul lui Klaus Iohannis, ar trebui să dezgroape proiectul legislativ al societății civile, care rezolvă problema controlului politic. Și vechiul PNL, și PDL-ul care intră în compoziția noului partid și-au făcut, pe rând, o temă de campanie electorală din schimbarea legii TVR, dar inițiativa a fost abandonată, atunci când partidele respective au ajuns la putere. Schimbarea legii TVR este unul din testele minimale de credibilitate pe care le are de trecut orice coaliție politică majoritară, pentru a arăta că lucrurile se schimbă real în politică.

A doua mare problemă a TVR se referă la așteptările exagerate pe care opinia publică le are de la televiziunea publică. Scriam mai sus că penalitățile anuale, de peste 9 milioane, sunt o sumă monstruoasă: pentru comparație, cifra de afaceri a B1 TV este de aproximativ 5,5 milioane de euro, iar pierderile totale ale televiziunilor PRO au fost de 19 milioane, în timp ce Antena Group, celălalt mare jucător de pe piață, a realizată 2 milioane profit. Veniturile totale ale PRO TV sunt oarecum egale cu ale TVR, de aproximativ 120 de milioane.

Cu alte cuvinte, TVR este o instituție-mamut, care primește o mulțime de bani din taxe, dar pierde, de asemeni, o grămadă. Deși în mandatul Săftoiu au fost concediați peste 600 de angajați, televiziunea întreține în continuare peste 2600 de angajați. Raportat la banii care există în piața televiziunilor private, ar putea avea aspirații la o cotă de audiență de 15-20%, dar realizează cel mult o treime.

Banii foarte mulți (comparativ cu televiziunile private) sunt însă destul de puțini din alt punct de vedere. La numirea ca președinte-director general, Stelian Tănase a făcut ceea ce a făcut și în scurta perioadă cât a fost numărul 1 la Realitatea TV: a amintit de modelul BBC, în chip de reper de ceea ce ar putea deveni instituția pe care o conduce. Or astfel de așteptări sunt poetice, dintr-un motiv simplu: cheltuielile operaționale ale BBC au fost, în 2013, de aproximativ 5 miliarde de euro. Adică de vreo 40 de ori mai mult decât disponibilitățile bănești ale unui TVR negrevat de datorii.

Paradoxal, piața românească de televiziune seamănă nu cu piețele europene, ci cu cea americană. Faptul că TVR merge prost de ani de zile a creat o fereastră de oportunitate un numai pentru posturi generaliste comerciale, ca PRO TV și Antena 1, ci și pentru așa-numitele televiziuni de știri. În SUA, televiziunile de top sunt, din motive istorice, așa-numitele rețele private (NBC, CBS, ABC), iar piața televiziunilor politice este vie, ca și aceea din România, cu Fox, MSNBC, CNN și altele. Postul public, PBS, face ratinguri mai reduse decât marile rețele, fiindcă are un buget mai redus (primește în jur de 360 de milioane de euro de la Congres, împreună cu radioul public) și fiindcă a apărut târziu, la sfârșitul anilor ’60. Programele PBS sunt însă de o calitate excepțională și, pe lângă zona news-current affairs, includ documentare de știință, civilizație și altele.

Dacă mai poate fi ceva, TVR nu are cum se transforma în BBC, ARD sau France 2, televiziuni publice care și-au păstrat poziția dominantă și resursele și după apariția posturilor private, ci trebuie să devină mai degrabă ceva asemănător cu PBS. Ceea ce duce cu gândul la o definire detaliată și realistă a misiunii TVR, care nu e numai o problemă de bani. Eternele discuții despre pierderile instituției au dus la austeritatea din mandatul Săftoiu, dar, acum, e clar că tăierile de costuri nu sunt soluția, ci sursa problemei, pe care o pot agrava prin lipsa programelor de calitate.

Articol scris pentru ediția de joi, 11 decembrie, a săptămânalului Dilema veche.

  1. Tiberiu Cazacioc Reply

    Se discuta despre TVR ca despre ceva necesar. Asa cum exista astazi, cu putine exceptii in materie de productii TV, TVR nu isi justifica existenta. Poate demonstra cineva contrariul, cu argumente, nu filosofice, ci specifice, ca isi indeplineste misiunea si ca nu am dreptate ? Corect, care misiune? Ce obiective masurabile SMART ar TVR? Cum anume masuram indeplinirea obiectivelor TVR? Si da, trebuie decuplata de ciclul politic.

  2. Tiberiu Cazacioc Reply

    Apropo de TVR si perfomante, si chia apropo de televiziunile private. In timp ce ne scaldam in productii media bazate pe YouTube si surse terte free, am dat peste un standard care avanseaza cu pasi giganti, HbbTV, televiziunea hibrid. Am dat peste HbbTV cautind un televizor si gasind la Philips specificatia asta. Ce este asta? Televiziune interactiva, hibrida. Un fel de mix intre TV si internet, cu aplicatii internet proprietare. Ce vreau sa spun este ca suntem destul de mult in urma vestului, dar mult, mult de tot. Si discutam despre mize marunte, depasite istoric de alte tari.

Post your thoughts