Campania media pentru Daniel Răduţă, campania pentru viaţa ta

Eu sunt zâna Mika Pană. Detaliile sunt nesemnificative. Sunt dependentă de Internet. Viaţa mea se produce şi se reproduce online. Nu vreau să vă fac legătura la blog sau la conturile mele din reţelele sociale pentru că scopul prezenţei aici este altul. Vreau să vă povestesc despre planul zânelor de a face să se împlinească o minune. Cu alte cuvinte, vă vorbesc despre campania media on şi off-line pentru Daniel Răduţă şi cum va deveni ea campanie la nivel naţional în lupta cu leucemia.

Comanescu UPDATE: Mika Pană are blog aici – e un detaliu necesar, pe care îl pun aici în ciuda protestelor zânei.

Alături de prietenele mele: Diana, Ruxa, Anca D., Anca B., Oana şi Irina #zanarim pe Twitter pentru #draduta. Ideea zânăritului a plecat dintr-o joacă. De o săptămână însă am început să facem bani pentru cauza prietenului nostru Daniel.

Pe scurt: Daniel este colegul Dianei. Are 29 de ani, lucrează în domeniul IT, iar în luna martie va deveni tată. Anul trecut în octombrie a fost diagnosticat cu leucemie şi medicii i-au recomandat de curând un costisitor transplant de măduvă.

Fiecare dintre zâne a găsit în ea motive personale pentru a se implica în acest zânărit. Pe 29 ianuarie, Diana dădea semnalul: “Am aşteptat confirmările. @draduta va avea nevoie de transplant de măduva. E prietenul şi colegul meu, îl vreau sănătos!”. Şi de atunci RT-urile au făcut valuri pe Twitter. Ne-am întâlnit prima dată pe 31 ianuarie, în Lăptărie, pentru a pune pe hârtie primele idei care l-ar putea ajuta pe Daniel să strângă cei 150.000 de euro necesari întregului proces al transplantului. Toate ideile venite pe adresa comună de Gmail – zanarim@gmail.com – au fost centralizate în acest Google Docs. Ne-am rugat de toţi prietenii, am şantajat sentimental toţi bărbaţii sensibili, am utilizat la maximum toată resursa umană din noi şi din jurul nostru.

Bloggerii de succes ai patriei ne-au ajutat, ne-au dăruit spaţiul de publicitate de pe blogul lor, obiecte de suflet, talentele lor şi chiar pe ei înşişi pentru licitaţie. În fiecare oră avem destule motive pentru a spune WOW atunci când se adună veştile bune. Implicit Comănescu, domnul cu media, mi-a făcut cont pe blogul pe care-l citiţi acum pentru a scrie ce vreau eu despre campania pe care o susţin. Mie mi se pare WOW! Sprijinul comunităţii online i-a crescut imunitatea lui Daniel. După ce ne-am întâlnit miercuri, primul nostru scop fusese atins. În trei zile reuşisem să-i demonstrăm lui Daniel că nu e singur.

Într-o săptămână am reuşit să strângem aproape 40.000 de euro. Dacă ne uităm în urmă, nouă ni se pare măreaţă performanţa de a face aceşti bani doar în urma ecoului pe care l-am avut în sufletele multor oameni frumoşi care ni s-au aliat. Dacă privim înainte, ne lovim de o sumă încă imensă: acum 110.000 de euro.

DAR! Prietenii noştri ne amintesc în fiecare moment că suntem de-abia la început. Urmează licitaţia cadourilor primite, o serie de concerte caritabile la Bucureşti, o petrecere umanitară la Cluj, o cină de binefacere gătită de Adi Hădean şi nici eu nu mai ştiu acum toate câte sunt pe listă. Urmează să colectăm cei 20% din impozitul pe profit al companiilor binevoitoare, bani care ar putea merge direct în conturile lui Daniel. Urmează să obţinem cât de curând un număr de SMS pentru donaţii. Există pârghii pentru o campanie de PR la nivel internaţional. În fiecare moment simţim că urmează ceva frumos, o veste bună. Zânele trăiesc de-o săptămână sub tensiunea faptelor frumoase care se întâmplă. Multe dintre noi suferim plăcut la trezirea spiritului din amorţeală prin tot ceea ce facem pentru Daniel. Este pur şi simplu o stare de bine dacă ne înţelegeţi pe undeva. Ne vin idei şi le punem în practică cu o eficienţă uimitoare.

Dincolo de cazul lui Daniel, noi zânele am mai descoperit ceva ce vom putea repara: România nu are o bază de date decentă cu donatori de măduvă osoasă.

Transplantul de măduvă osoasă pentru Daniel, ca şi în multe alte cazuri, nu se poate face în România pentru că nu se ştie în primul rând de existenţa unui donator perfect compatibil. România nu are o bază de date decentă cu donatori de măduvă osoasă. Registrul există în România abia din septembrie 2009. În decembrie, reprezentaţii registrului au anunţat că vor implementa un sistem de îndosariere şi căutare compatibil cu cel internaţional până în luna februarie 2010. Suntem aproximativ în perioada în care ar trebui să fie finalizată implementarea softului respectiv. Dar Daniel nu are nici o noutate în acest sens.

Practic, la noi în ţară avem acum 754 de donatori neînrudiţi. Nici nu îndrăznesc să emit un termen de comparaţie faţă de cei 48.000 de donatori recrutaţi de un ONG din Singapore, care vă reamintim că este doar o insulă cu puţin peste 4 milioane de locuitori.

Doamne fereşte să vă pice din cer vestea că aveţi leucemie! În România anului 2010, puteţi muri cu zile! Cred că stă în puterea noastră, a zânelor, să putem schimba puţin lucrurile, nu credeţi? Pentru că zânele sunt doar dovada că mai putem fi oameni.

  1. Diana Stoleru Reply

    Iulian, ne-am cunoscut doar asa, intr-o intersectare la un atelier de paine al Violetei (daca iti mai amintesti de asta:http://no-ordinary-tune.blogspot.com/2009/06/butterflyli-la-atelierul-de-paine-2.html). Stiam eu ca Mika are prieteni de exceptie, dar gestul asta chiar ne-a impresionat mult.
    Iti multumesc pentru ca esti gazda la scrierile noastre. Cred ca tocmai se demonstreaza ca online-ul, din care nu prea se fac bani ca blogger, poate strange o suma imensa pentru a salva o viata. Zic si eu…

  2. Iulian Comanescu Reply

    Da, mi-aduc aminte, mă bucur că spaţiul ăsta vă tentează. Îmi pare rău că n-am timp să mă ocup chiar eu. Sărutări de mâini.

Post your thoughts