in posturile mele am sustinut citeva ideii simple:
- crestinismul nu a pornit razboaie pentru a cuceri si converti teritorii si populatii de la un ocean la altul.
- esenta lui iisus este iubirea, iar crestinismul nu mentioneaza nicaieri convertirea sub sabie.
- dreptul la toleranta se apara uneori si cu arma.
- in razboaiele asimetrice, si nu numai, este mult mai bine ca bataliile sa fie duse pe teritoriul inamic.
- lumea crestina are cea mai mare contributie la dezvoltarea civilizatiei umane (stiinta, tehnica, literatura, muzica etc) in ultima mie de ani.

stefan cel mare primise titlul de atlet al crestinatatii.
daca l-am primi azi ar naste proteste de strada nu doar in tari musulmane ci si in romania.

Ţin pe de altă parte la piaţa liberă, dar ştiu că cele două idealuri – libertatea economică şi cea civilă, nu se mai prea pot concilia în Est, în 2007. Problema e tocmai surplusul apărut pe baze dubioase etic, pe care generaţia tânără l-ar vrea redistribuit. Asta înseamnă în ultimă instanţă o specie de etatism.

Manifestul la care mi-ai dat link mi se pare scris pe poziţii la fel de ireductibile ca ale tale, doar că la celălalt capăt al spectrului. Faţă de tine sunt la stânga, faţă de el sunt la dreapta. Oricum, radicalismul mi s-a părut dintotdeauna caraghios şi nu mi se întâmplă asta doar de când încep să îmbătrânesc.

Ceea ce ai spus cu Sarkozy, că a scos Franţa din complexul “trebuie să facem altă politică decât americanii”, mi se pare foarte interesant. E o concesie pe care sunt gata să i-o fac, altminteri pentru mine omul nostru e un Schwarzenneger famelic şi coruptibil. Asta la nivel de impresie artistică…

Mathias: aş adăuga faptul că 1492 este şi anul când ultimul bastion arab, Granada, a fost cucerit, iar Fenando de Aragon şi Isabel de Castilia s-au consacrat ca “reyes catolicos”. Probabil că în secolul al XVI-lea Spania a dus o politică de creştinare agresivă, bazată pe resursele imense pe care le obţinea din Americi.

Mercenar: chestia cu contractorii civili e într-adevăr importantă şi marchează un stadiu nou al conflictului. Recunosc că nu mă pricep suficient la Orientul Apropiat şi mersi de informaţii, am citit doar nişte cărţi şi mi-am dat seama că problema e cu totul altfel decât o vedem.

Doctrina Jandarmului mondial nu mi se pare chiar atât de ok în teorie. Fiindcă ea ascunde o prezumţie de excelenţă. Cine se crede nevinovat să ridice piatra, cu alte cuvinte. S-a numit “excepţionalism american”, dacă nu mă înşel. Ce te faci când exponentul vizibil al jandarmului e un tip cu lipsa de carismă şi carenţele intelectuale ale lui Bush jr.? Chiar îi dai omului ăstuia pe mână trupele?

Cruciati s-au dus in tara sfanta sub pretextul eliberarii unui pamant care nu a fost niciodata crestin si si au facut regate si alte, spaniolii si portughezii au macelarit zeci de mii de evrei si de musulmani in scopul “recuceririi” teritorii asa zice crstine, ca sa nu mai vorbim de inchizitia. In Europa civilizata razboaiele de religie au facut in secolele XVI si XVII milioane de morti. Asa ca sa nu ma vorbesti Andreic de crestinismul umanist fata de islamism fara inima. Orice religia include in sinea ei dorinta de a cuceri pentru a converti. Pur si simplu. Pe de alta parte dl Bush reprezinta exact aceasta tendinta traditionalista a crestinilmul ca sa zicem asa. Contractul lui Colomb nu are de a face cu asta ca el s-a dus inainte ca sa pregateasca drumul pentru cucerire. Stii cate popoare amerindiene au fost macelariti de crestini, fie catolici sau protestanti intre 1500 si 1900? Sub pretextul convertirii la crestinism, bineinteles!!!!
Si de ce anume un razboi dus de occidentali ar fi mai drept decat alt declansat de alti? Pentru democratia? Care? Aia din Irakul actual sau aia din Kosovo in care oamenii nu se macelaresc decat pentru faptul ca sunt mii de trupe NATO acolo? Hai sa fim seriosi, cand vrei democratia o faci, mai ales cand te cheama SUA, daca nu o faci inseamna pur si simplu ca nu ai vrut asta din primul moment si Bush inseamna doar asta, un curent caqre prefera o stare conflictuala si unde democratia e un cuvant gol dar in care anumite interese sunt protejate.

Pace

În privinţa lui Bush şi-a lui Sarkozy – ţie chiar îţi plac, ca să te revendici de la ei? Până la ei doi, m-am considerat de dreapta. Dar când văd ce-i aia dreapta în State şi Franţa, zău, m-apucă stânga.