Brandul de țară: pe lângă frunză, un font obosit, gen Myriad

Pe lângă frunza, probabil cumpărată pe nimic dintr-o bancă de imagini, brandul turistic al României mai are în compoziție un font “aproape gratis”, de care art directorii nu știu cum să se descotorosească în mileniul III: Myriad sau ceva foarte apropiat de el. Myriad e o literă inventată în anii ’90, care vine la pachet cu Photoshop și a fost folosită și de Apple în logo, deci un “cal mort” pentru oricine ar face un logo în ziua de azi. Brandul e mizerabil, dar modul cum presa a tăvălit întreaga problemă azi e mai rău. Câteva explicații elementare sunt necesare.

Penultima oară când m-am întâlnit cu Myriad a fost pe la începutul mileniului III, când Stephane Carpentier l-a aruncat la gunoi de la TV mania. 2002 era? Ultima oară, atunci când am deschis un Photoshop pe calculatorul altuia și am încercat să scriu ceva în el, Myriad tot venea în chip de default. De ce explică Wikipedia, care spune cum și în ce fel a apărut fontul. Știam că îl știu de undeva și am dat ca temă unui prieten art director să-l caute; Andrei Crișan, cel pe care îl certam pentru poza de pe Facebook, altfel independent ca și mine, mi-a dat numele fontului.

Am făcut o probă la mine în calculator și rezultatul e ăsta:

Brandul României, Myriad

Brandul României, Myriad

Am scris pe o poză pescuită de pe internet, nu mai știu de unde, cu Myriad italic 11, al doilea rând de “Explore the Carpathian garden”.

Anterior, vânjosul Piticu a dezvăluit că frunza din logo e posibil cumpărată pe ceva mărunțiș dintr-o bancă de imagine bine cunoscută oricui a avut treabă vreodată cu vreo ilustrație de catalog, o revistă glossy sau alte întreprinderi asemănătoare.

Acestea fiind zise, brandul turistic al României arată din punctul meu de vedere mai curând ca o propunere de logo, pentru care un art excesiv de leneș n-ar fi apăsat pe drop down list-ul de fonturi din Photoshop. Frunza de bancă de imagini e scuzabilă pentru o propunere. În privința fontului, arți care să împingă mizerii de felul ăsta în pitch-uri n-am folosit în viața mea, oricât de companie mică sunt. Cred că orice “pictor” acceptabil ar fi schimbat litera, nu de alta, dar art directorii sunt idiosincratici la lucruri gen MS Comic Sans Serif, Helvetica sau Arial. Și, da, Myriad.

Problema Myriadului fiind tranșată, trebuie să mă întorc la circul care s-a făcut azi, cu câteva precizări de bun simț/anul I la orice școală de imagine. Publicul care nu lucrează cu fonturi și cliparturi are dreptul să știe că:

  • Nu cred că s-a “furat” nimic, contrar tămbălăului de pe televiziuni. Probabil, au fost doar folosite lucruri neînchipuit de ieftine raportat la valoarea contractului – asta presupunând că spaniolii au toate-acasă și au cumpărat frunza cu pricina, ceea ce ar fi extrem de greu de negat. De bun simț e să plătești câteva sute (sau mii, într-o țară supercalifragilistică) de euro un grafician care să deseneze o frunză conformă brief-ului și să cumperi un font mai “de-acum”. Și mai cu personalitate. În caz contrar, identitatea ta de țară începe să aibă un iz de oricine a folosit vreodată Myriad și să se lege de autobuze ecologice în mintea publicului, deși el, publicul, nu va ști să-ți spună de ce și cum.
  • Frunza nu e brand/logo, cum titrau televiziunile și susțineau vreo două bloguri de la care mă așteptam mai mult. Dacă nu e rea-voință e analfabetism de comunicare: brandul e compus din logo, nume și slogan. Logo-ul e ansamblul grafic. Altfel zis, dacă frunza ar fi logo, Coca-Cola n-ar avea logo, că e numai scris. Nici IBM, și nici BBC. Elena Udrea nu a dat câteva zeci de milioane pe o frunză care a costat 20 de euro într-o bancă de imagini, ci pe un ansamblu pe care unii dintre noi îl consideră precar și neconvingător; pe mine, atâta cât am făcut diferite chestii vizuale, m-a atacat mai ales Myriad-ul, fontul de slogan, precum scrie mai sus
  • Nu caftiți belgianul care a desenat frunza, n-a făcut nimic rău
  • Doamna Elena Udrea ar fi putut să comunice – sau poate a comunicat, dar presa nu a preluat de la Shanghai – rationale-ul din spatele chestiei ăsteia care a ajuns la București ca fiind brandul turistic al României. De ce Carpați și nu Delta Dunării? De ce frunză și nu Dracula? Astea-s lucruri pentru care în principiu au luat bani spaniolii. Oricât de urât și fușărit pare ceea ce am primit, s-ar putea să fie niște argumente în spate.

Scuzele mele, pentru nivelul la care facem precizări aici, se duc către amicii și concurenții care se ocupă cu imagine, brand, logo, fonturi și altele asemenea. Discuția de la TV – și de pe unele bloguri – mi s-a părut azi cu totul imbecilă, așa că am considerat necesar să vin cu o serie de considerații școlărești, în afară de “bomba” Myriad.

UPDATE: Tot datorită lui Crișan descoperim că nu e chiar Myriad, ci doar o clonă foarte apropiată – vezi p-ul. De-abia aștept să aflu cum am subminat țara…

UPDATE 2: Ba avem și un rationale. Brăduț Florescu, un tip cu în măsură să vorbească, a citit și prezentarea și are concluziile aici.

6 thoughts on “Brandul de țară: pe lângă frunză, un font obosit, gen Myriad”

  1. Iulian sunt la ora asta 191 de articole în presă pe tema asta. Aproape nimeni nu a cerut și părerea specialiștilor în branding. Cred că spune mult despre starea în care este presa noastră.

  2. Alin: Mersi frumos de link. Am scrollat prin prezentare, n-are rost să mai zicem că și tu, și eu livram mai bine decât un clipart și-un (fel de) Myriad în banii ăștia…Oricum, rămân la părerea că halul reacțiilor e mai hal ca halul brandului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *