Brandul de ţară: pe lângă frunză, un font obosit, gen Myriad

Pe lângă frunza, probabil cumpărată pe nimic dintr-o bancă de imagini, brandul turistic al României mai are în compoziţie un font “aproape gratis”, de care art directorii nu ştiu cum să se descotorosească în mileniul III: Myriad sau ceva foarte apropiat de el. Myriad e o literă inventată în anii ’90, care vine la pachet cu Photoshop şi a fost folosită şi de Apple în logo, deci un “cal mort” pentru oricine ar face un logo în ziua de azi. Brandul e mizerabil, dar modul cum presa a tăvălit întreaga problemă azi e mai rău. Câteva explicaţii elementare sunt necesare.

Penultima oară când m-am întâlnit cu Myriad a fost pe la începutul mileniului III, când Stephane Carpentier l-a aruncat la gunoi de la TV mania. 2002 era? Ultima oară, atunci când am deschis un Photoshop pe calculatorul altuia şi am încercat să scriu ceva în el, Myriad tot venea în chip de default. De ce explică Wikipedia, care spune cum şi în ce fel a apărut fontul. Ştiam că îl ştiu de undeva şi am dat ca temă unui prieten art director să-l caute; Andrei Crişan, cel pe care îl certam pentru poza de pe Facebook, altfel independent ca şi mine, mi-a dat numele fontului.

Am făcut o probă la mine în calculator şi rezultatul e ăsta:

Brandul României, Myriad

Brandul României, Myriad

Am scris pe o poză pescuită de pe internet, nu mai ştiu de unde, cu Myriad italic 11, al doilea rând de “Explore the Carpathian garden”.

Anterior, vânjosul Piticu a dezvăluit că frunza din logo e posibil cumpărată pe ceva mărunţiş dintr-o bancă de imagine bine cunoscută oricui a avut treabă vreodată cu vreo ilustraţie de catalog, o revistă glossy sau alte întreprinderi asemănătoare.

Acestea fiind zise, brandul turistic al României arată din punctul meu de vedere mai curând ca o propunere de logo, pentru care un art excesiv de leneş n-ar fi apăsat pe drop down list-ul de fonturi din Photoshop. Frunza de bancă de imagini e scuzabilă pentru o propunere. În privinţa fontului, arţi care să împingă mizerii de felul ăsta în pitch-uri n-am folosit în viaţa mea, oricât de companie mică sunt. Cred că orice “pictor” acceptabil ar fi schimbat litera, nu de alta, dar art directorii sunt idiosincratici la lucruri gen MS Comic Sans Serif, Helvetica sau Arial. Şi, da, Myriad.

Problema Myriadului fiind tranşată, trebuie să mă întorc la circul care s-a făcut azi, cu câteva precizări de bun simţ/anul I la orice şcoală de imagine. Publicul care nu lucrează cu fonturi şi cliparturi are dreptul să ştie că:

  • Nu cred că s-a “furat” nimic, contrar tămbălăului de pe televiziuni. Probabil, au fost doar folosite lucruri neînchipuit de ieftine raportat la valoarea contractului – asta presupunând că spaniolii au toate-acasă şi au cumpărat frunza cu pricina, ceea ce ar fi extrem de greu de negat. De bun simţ e să plăteşti câteva sute (sau mii, într-o ţară supercalifragilistică) de euro un grafician care să deseneze o frunză conformă brief-ului şi să cumperi un font mai “de-acum”. Şi mai cu personalitate. În caz contrar, identitatea ta de ţară începe să aibă un iz de oricine a folosit vreodată Myriad şi să se lege de autobuze ecologice în mintea publicului, deşi el, publicul, nu va şti să-ţi spună de ce şi cum.
  • Frunza nu e brand/logo, cum titrau televiziunile şi susţineau vreo două bloguri de la care mă aşteptam mai mult. Dacă nu e rea-voinţă e analfabetism de comunicare: brandul e compus din logo, nume şi slogan. Logo-ul e ansamblul grafic. Altfel zis, dacă frunza ar fi logo, Coca-Cola n-ar avea logo, că e numai scris. Nici IBM, şi nici BBC. Elena Udrea nu a dat câteva zeci de milioane pe o frunză care a costat 20 de euro într-o bancă de imagini, ci pe un ansamblu pe care unii dintre noi îl consideră precar şi neconvingător; pe mine, atâta cât am făcut diferite chestii vizuale, m-a atacat mai ales Myriad-ul, fontul de slogan, precum scrie mai sus
  • Nu caftiţi belgianul care a desenat frunza, n-a făcut nimic rău
  • Doamna Elena Udrea ar fi putut să comunice – sau poate a comunicat, dar presa nu a preluat de la Shanghai – rationale-ul din spatele chestiei ăsteia care a ajuns la Bucureşti ca fiind brandul turistic al României. De ce Carpaţi şi nu Delta Dunării? De ce frunză şi nu Dracula? Astea-s lucruri pentru care în principiu au luat bani spaniolii. Oricât de urât şi fuşărit pare ceea ce am primit, s-ar putea să fie nişte argumente în spate.

Scuzele mele, pentru nivelul la care facem precizări aici, se duc către amicii şi concurenţii care se ocupă cu imagine, brand, logo, fonturi şi altele asemenea. Discuţia de la TV – şi de pe unele bloguri – mi s-a părut azi cu totul imbecilă, aşa că am considerat necesar să vin cu o serie de consideraţii şcolăreşti, în afară de “bomba” Myriad.

UPDATE: Tot datorită lui Crişan descoperim că nu e chiar Myriad, ci doar o clonă foarte apropiată – vezi p-ul. De-abia aştept să aflu cum am subminat ţara…

UPDATE 2: Ba avem şi un rationale. Brăduţ Florescu, un tip cu în măsură să vorbească, a citit şi prezentarea şi are concluziile aici.

  1. Alin Zăinescu Reply

    Iulian sunt la ora asta 191 de articole în presă pe tema asta. Aproape nimeni nu a cerut și părerea specialiștilor în branding. Cred că spune mult despre starea în care este presa noastră.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Alin: Mersi frumos de link. Am scrollat prin prezentare, n-are rost să mai zicem că şi tu, şi eu livram mai bine decât un clipart şi-un (fel de) Myriad în banii ăştia…Oricum, rămân la părerea că halul reacţiilor e mai hal ca halul brandului.

Post your thoughts