Brand-ul de țară – “o prostie”. Dar dacă e invenție românească?

“Ne putem lipsi de banalitati pompoase si inutile, platite din greu de la buget, gen brandul de tara”.

Cam reacționară pare, măcar la prima vedere, poziția lui Sorin Ioniță din “senatorialul” d-sale de azi, Prostia cu brandul de țară; sau cel puțin descurajantă față de tentativele de branding pentru România, aflate deocamdată în stadiu de discuții mai mult sau mai puțin berărești. Societarul academic atenționează cu două exemple de eșec în materie: un oraș american care, în urma intervențiilor de branding/PR, și-a atras, culmea!, disprețul; și ditai Marea Britanie al cărei program de împrospătare a imaginii “Cool Britannia” ar fi adus găuri negre la buget… Autorul e prea sceptic ca să pomenească despre cazurile de succes: Spania, Irlanda, Grecia (al cărei program de face-lift, culminînd cu ultima Olimpiadă, a avut certe rezultate propășitoare) etc.

În schimb, Sorin Ioniță dă contraexemplul unei țări care a știut să profite cu suplețe de faima aparent negativă:

“Uneori vizibilitatea iti vine de unde te astepti mai putin. Dupa ce si-a tot plantat pe CNN reclame pe care nu le baga in seama nimeni, Kazahstanul s-a pomenit asaltat de ziaristi straini si turisti in urma succesului filmului Borat, care de fapt sterge pe jos cu imaginea tarii. Asa ca, dupa o matura chibzuinta, guvernul nu i-a mai dat pe producatori in judecata, cum a vrut la inceput intr-o criza de furie, ci a decis sa lase lucrurile in voia lor.”

Hopa, dar nu este chiar cazul mitului modern al lui Dracula? Nu cumva s-a întîmplat așa și la noi? Nu am abandonat și noi indignarea și dăscăleala ranchiunoasă despre voievodul Vlad cel “drept și iubitor de țară” pînă la (hm…) intransigență? Nu ne-am pliat noi cu atîta abnegație pe trend, încît am introdus noul chip al lui Țepeș în manuale, pentru uzul unor copii care habar n-au cine-s Stoker și Coppola!? Astăzi, cînd castelului Bran i se acceptă valoarea de 60 de milioane EUR – putem aprecia capacitatea de branding a legendei…

Dezbaterile pletorice și nu rareori aberante despre brandingul de țară, de cîțiva ani încoace, pot atrage neîncrederea românilor, fie ei mai simpli sau mai… academici. Sorin Ioniță are dreptate să se îndoiască de justa cheltuire a resurselor bugetare în atari manevre delicate și inevitabil lipsite de transparență. Și merită să acordăm credit unui “civic” care poate că a avut ocazia în timp să măsoare eficiența feluritelor campanii civice cu finanțare de la buget și care demască faptul că “subventiile implicite si explicite sunt, de fapt, miza in acest joc”.

În contraponderea acestui val de difidență, s-ar cuveni spus că România este o pionieră a PR-ului de națiune. La începutul secolului trecut, un guvern luminat și o monarhie cu multiple relații internaționale au decis acest pas revoluționar: prima campanie de PR în favoarea unei țări a fost întreprinsă de România lui Carol I pentru cîștigarea simpatiei opiniei publice occidentale, cu precădere a celei americane. Soarta bună a României se datorează într-o măsură și acestei întreprinderi reușite.

Așadar, departe de a fi maimuțăreli a ceea ce se face pe aiurea, tehnicile de comunicare persuasivă constituie un domeniu în care românii au fost inovatori, pe vremea cînd făceau avangardă și-n aviație, și-n artă.

Un pic de scepticism poate constitui o pază bună în fața unor eventuale greșeli. Dar prea mult defetism nu ne scapă de brand-ul, deja asumat, al Mioriței (apropo: la origini, în engleză, brand e semnul aplicat prin înfierare vițeilor și mieilor).

Mai concret despre Proiectul Branding Romania: Petre Barbu, Brandul România, o iluzie comică, HotNews-biz apud Capital.

Despre capacitatea de branding a castelului Bran: Aneta Bogdan pe AdPlayers reluată pe scurt sub numele Castelul Brand – aici.

Despre campania de PR național-statal a regatului României: Edward Barnays, Cristalizarea opiniei publice, Comunicare.ro, 2003.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

8 thoughts on “Brand-ul de țară – “o prostie”. Dar dacă e invenție românească?”

  1. Brandul de tara nu e o inventie romaneasca.
    Dar incercarea dvs de a o face romaneasca cu orice pret, asta da, are intr-insa ceva foarte romanesc.

    ce povesteati cu Carol I se numeste indeobste diplomatie.

    cred ca inainte sa facem cunoscuta lumii Romania intr-un fel sau altul care sa-i confere identitate si unicitate, trebuie sa ne lamurim noi despre ce vorbim.
    pana una alta, in alta parte sunt problemele, vorba tovarasilor

  2. Eu cred cu tarie in necesitatea unei identitati pentru Romania … chiar am lansat la mine pe blog o asemenea tema … Dar cine trebuie sa se gandeasca la problema asta?

  3. Florin: Eu am o problemă cu brandul României și cu felul cum se face naming în general în România. Aceea că nu știm ce suntem. Toată lumea s-a repezit să spună că trebuie să ne brănduim așa și pe dincolo, dar există vreo investigație cât de cât științifică, cu privire la “Ce naiba e România?”

    Campania “Mari Români” de pe TVR a fost întâmpinată cu un cor de huiduieli, fiindcă Jiji a ieșit pe nu știu ce loc și Nadia Comănesci s-a amestecat cu Ștefan cel Mare. Totuși, vina nu e a TVR-ului, ci a poporului, care a votat într-un fel sau altul. Asta spune destule despre lipsa unei accepțiuni comune a “României”.

    De aici mă deplasez la felul cum se dă nume lucrurilor. Am asistat la o etapă a inventării numelui unei televiziuni, știe ea care. Oameni cu state vechi în publicitate s-au repezit pur și simplu s-o boteze. I-am întrebat: știți grila? Știți conceptul? Habar n-aveau.

    Oamenii ăia nu erau nebuni, totuși. Cam asta ți se cere în România. Ia un produs fără USP, eventual un me-too bădărănesc, și fă ceva cu el. Și-atunci îți imaginezi o ficțiune fără nici o legătură cu calitățile produselor, cred. Uneori acțiunea ta dă roade. Dar numele, brandul și campania sunt prea puțin în continuarea produsului.

    De aceea, nu mă mir prea tare de ceea ce se întâmplă cu brandul de țară. Dacă greșesc, aștept să mă contrazici.

  4. Eu va propun sa-l trimitem pe domnul senator bulinar (asta e cu brandul, tata…tot bulinari ramineti in constiinta mea) pe la niste cursuri cit de cit avizate de BRANDING. Daca va incapea pe mina unor instructori avizati, va afla senatorul Ionita ca brandul nu tine doar de cele citeva aspecte subtirele pe care le-a adus domnia sa ca argumente doar cit sa-i sustina teoria pret de-un zefir de durata unui pirtz decent. Kazahstan? Borat? Branding de branding! Sa pornim, asadar, o campanie in care sa infieram furtul de imagine al fostilor sovietici, sa luptam pentru proprietatea simbolurilor si sa racnim: “Nu e Kazahstan! E Romanesca!” Domnule Ionita, brandingul nu este o chestie “lasata la voia intimplarii”, caci daca ar fi asa, efectele lui ar fi temporare si greu de speculat in favoarea unei constructii durabile.

    Christiansen, pai cum cine? Enoiu, Nicola… Da’ stai, ca ei faceau branding pesedist de (la) tara… Poate Nea Felix, da’ cred ca e putin cam ocupat… Mare dilema. Veche.

  5. Gasiti adunate, la http://www.brandingromania.com, mai multe articole de presa si opinii de specialisti despre brandul Romania si despre brandingul de natiune in general. Merita sa aruncati un ochi. Gasiti, tot acolo, si un top al brandurilor de tara (http://www.brandingromania.com/?p=21) rezultat dintr-o cercetare facuta de Global Market Insite Inc. in 2005. Sunt luate in calcul 11 tari, iar topul e condus de Suedia (Turcia sta mai prost ca Rusia).

  6. Vă mulțumesc tuturor pt. participare. Și maestrului Ioniță că ne-a stîrnit pe toți. Acum pe rînd:
    Alin: dragule, te rog, fără procese de intenție. Cel puțin nu pe blogurile unde scriu eu, OK? Ne respectăm și ne citim atent unul pe altul, da? (Asta apropo de metehne românești…) Am dat un titlu cel mult ambiguu, te rog, nu mă face pe mine protocronist după niște păreri. Am spus explicit mai jos că regatul României a făcut pionierat în PR, citîndu-l pe Bernays, care e tăticul PR-ului, ți-am dat și link la cartea lui, în care vorbește de campaniile din presa occidentală, dă date etc. Nu a fost branding în sensul actual al cuvîntului, ci creare de “blazon” (termen folosit în semiotică pt. a defini imaginea unei țări/popor), ceea ce poate constitui o etapă pt. efortul actual. Toate astea se pot numi diplomație, dacă vrei. Discuții dsp. rigoare semantica te invit sa faci cu persoane mai maniace. Dsp. cit de importante snt chst astea te invit sa citesti mai jos, in rasp. pt. Iulian.
    Christi: mulțumesc, vezi și linkul lui Boris
    Iulian: dă-te pe linkul lui Boris, acolo este o bază de idei și teorii, unele destul de științifice. namingul, da, e o chst delicata. grecii ii venerau pe onomaturgi. cine face naming isi asuma raspnderi cvasi-zeiesti (v. cratylos etc.) in acelasi sens cine face branding este (un pic) un demiurg. e important sa abordezi sarcinile astea nu doar cu temele facute, dar si cu o anumita constiinta a importantei lucrurilor pe care le ai de FACUT (in sensul tare)
    Marlon: vezi ce interesant? ai zis bulinar facind apel la bulina rosie, care era logoul-iconul-simbolul evz, chiar si azi, la ani de zile de cnd evz a renuntat la celebra bulina. iata ce inseamna forta unui brand.
    Boris: multm., ai dat un link pe care il omisesem, tocmai pt. ca mi se parea prea cunoscut. se vede insa ca nu… am amintit în treacăt de Branding Romania și am dat link la art. lui Petre Barbu, referitor la soarta (cam mioritica) a respectivului proiect. … dar corpusul e interesant si merita citit, multum. in numele ttr.

  7. De la Burebista incoace nu suntem decit minciuna , duplicitate , tepe si lipsa de onoare , adica anormalitate 100 %. Cum putem sa incercam ACUM sa devenim ceea ce nu am fost ATUNCI cind ar fi trebuit sa fim DINTODEAUNA.
    Karma mitului carpatic nu o putem ambala frumos si expune la vinzare , unui potential interesat , pentru ca cei care cumpara asa ceva de cele mai multe ori se uita la continut si nu la prezentare. Sa vinzi ceva intii trebuie sa ai de prisos, iar noi sarmanii nu avem nimic palpabil decit idei. Valoarea unui produs indiferent de segment , este data de CONTINUT si nu de ambalaj.Cu un ambalaj frumos coafat prostesti odata un client nehotarit care nu stie ce vrea.Un client serios iti cumpara marfa si pe frunza de varza daca este buna MEREU. Cu stima

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *