Brand-ul de ţară – “o prostie”. Dar dacă e invenţie românească?

“Ne putem lipsi de banalitati pompoase si inutile, platite din greu de la buget, gen brandul de tara”.

Cam reacţionară pare, măcar la prima vedere, poziţia lui Sorin Ioniţă din “senatorialul” d-sale de azi, Prostia cu brandul de ţară; sau cel puţin descurajantă faţă de tentativele de branding pentru România, aflate deocamdată în stadiu de discuţii mai mult sau mai puţin berăreşti. Societarul academic atenţionează cu două exemple de eşec în materie: un oraş american care, în urma intervenţiilor de branding/PR, şi-a atras, culmea!, dispreţul; şi ditai Marea Britanie al cărei program de împrospătare a imaginii “Cool Britannia” ar fi adus găuri negre la buget… Autorul e prea sceptic ca să pomenească despre cazurile de succes: Spania, Irlanda, Grecia (al cărei program de face-lift, culminînd cu ultima Olimpiadă, a avut certe rezultate propăşitoare) etc.

În schimb, Sorin Ioniţă dă contraexemplul unei ţări care a ştiut să profite cu supleţe de faima aparent negativă:

“Uneori vizibilitatea iti vine de unde te astepti mai putin. Dupa ce si-a tot plantat pe CNN reclame pe care nu le baga in seama nimeni, Kazahstanul s-a pomenit asaltat de ziaristi straini si turisti in urma succesului filmului Borat, care de fapt sterge pe jos cu imaginea tarii. Asa ca, dupa o matura chibzuinta, guvernul nu i-a mai dat pe producatori in judecata, cum a vrut la inceput intr-o criza de furie, ci a decis sa lase lucrurile in voia lor.”

Hopa, dar nu este chiar cazul mitului modern al lui Dracula? Nu cumva s-a întîmplat aşa şi la noi? Nu am abandonat şi noi indignarea şi dăscăleala ranchiunoasă despre voievodul Vlad cel “drept şi iubitor de ţară” pînă la (hm…) intransigenţă? Nu ne-am pliat noi cu atîta abnegaţie pe trend, încît am introdus noul chip al lui Ţepeş în manuale, pentru uzul unor copii care habar n-au cine-s Stoker şi Coppola!? Astăzi, cînd castelului Bran i se acceptă valoarea de 60 de milioane EUR – putem aprecia capacitatea de branding a legendei…

Dezbaterile pletorice şi nu rareori aberante despre brandingul de ţară, de cîţiva ani încoace, pot atrage neîncrederea românilor, fie ei mai simpli sau mai… academici. Sorin Ioniţă are dreptate să se îndoiască de justa cheltuire a resurselor bugetare în atari manevre delicate şi inevitabil lipsite de transparenţă. Şi merită să acordăm credit unui “civic” care poate că a avut ocazia în timp să măsoare eficienţa feluritelor campanii civice cu finanţare de la buget şi care demască faptul că “subventiile implicite si explicite sunt, de fapt, miza in acest joc”.

În contraponderea acestui val de difidenţă, s-ar cuveni spus că România este o pionieră a PR-ului de naţiune. La începutul secolului trecut, un guvern luminat şi o monarhie cu multiple relaţii internaţionale au decis acest pas revoluţionar: prima campanie de PR în favoarea unei ţări a fost întreprinsă de România lui Carol I pentru cîştigarea simpatiei opiniei publice occidentale, cu precădere a celei americane. Soarta bună a României se datorează într-o măsură şi acestei întreprinderi reuşite.

Aşadar, departe de a fi maimuţăreli a ceea ce se face pe aiurea, tehnicile de comunicare persuasivă constituie un domeniu în care românii au fost inovatori, pe vremea cînd făceau avangardă şi-n aviaţie, şi-n artă.

Un pic de scepticism poate constitui o pază bună în faţa unor eventuale greşeli. Dar prea mult defetism nu ne scapă de brand-ul, deja asumat, al Mioriţei (apropo: la origini, în engleză, brand e semnul aplicat prin înfierare viţeilor şi mieilor).

Mai concret despre Proiectul Branding Romania: Petre Barbu, Brandul România, o iluzie comică, HotNews-biz apud Capital.

Despre capacitatea de branding a castelului Bran: Aneta Bogdan pe AdPlayers reluată pe scurt sub numele Castelul Brand – aici.

Despre campania de PR naţional-statal a regatului României: Edward Barnays, Cristalizarea opiniei publice, Comunicare.ro, 2003.

  1. alin Reply

    Brandul de tara nu e o inventie romaneasca.
    Dar incercarea dvs de a o face romaneasca cu orice pret, asta da, are intr-insa ceva foarte romanesc.

    ce povesteati cu Carol I se numeste indeobste diplomatie.

    cred ca inainte sa facem cunoscuta lumii Romania intr-un fel sau altul care sa-i confere identitate si unicitate, trebuie sa ne lamurim noi despre ce vorbim.
    pana una alta, in alta parte sunt problemele, vorba tovarasilor

  2. Christiansen Reply

    Eu cred cu tarie in necesitatea unei identitati pentru Romania … chiar am lansat la mine pe blog o asemenea tema … Dar cine trebuie sa se gandeasca la problema asta?

  3. Iulian Comanescu Reply

    Florin: Eu am o problemă cu brandul României şi cu felul cum se face naming în general în România. Aceea că nu ştim ce suntem. Toată lumea s-a repezit să spună că trebuie să ne brănduim aşa şi pe dincolo, dar există vreo investigaţie cât de cât ştiinţifică, cu privire la “Ce naiba e România?”

    Campania “Mari Români” de pe TVR a fost întâmpinată cu un cor de huiduieli, fiindcă Jiji a ieşit pe nu ştiu ce loc şi Nadia Comănesci s-a amestecat cu Ştefan cel Mare. Totuşi, vina nu e a TVR-ului, ci a poporului, care a votat într-un fel sau altul. Asta spune destule despre lipsa unei accepţiuni comune a “României”.

    De aici mă deplasez la felul cum se dă nume lucrurilor. Am asistat la o etapă a inventării numelui unei televiziuni, ştie ea care. Oameni cu state vechi în publicitate s-au repezit pur şi simplu s-o boteze. I-am întrebat: ştiţi grila? Ştiţi conceptul? Habar n-aveau.

    Oamenii ăia nu erau nebuni, totuşi. Cam asta ţi se cere în România. Ia un produs fără USP, eventual un me-too bădărănesc, şi fă ceva cu el. Şi-atunci îţi imaginezi o ficţiune fără nici o legătură cu calităţile produselor, cred. Uneori acţiunea ta dă roade. Dar numele, brandul şi campania sunt prea puţin în continuarea produsului.

    De aceea, nu mă mir prea tare de ceea ce se întâmplă cu brandul de ţară. Dacă greşesc, aştept să mă contrazici.

  4. marlon_brander_sic! Reply

    Eu va propun sa-l trimitem pe domnul senator bulinar (asta e cu brandul, tata…tot bulinari ramineti in constiinta mea) pe la niste cursuri cit de cit avizate de BRANDING. Daca va incapea pe mina unor instructori avizati, va afla senatorul Ionita ca brandul nu tine doar de cele citeva aspecte subtirele pe care le-a adus domnia sa ca argumente doar cit sa-i sustina teoria pret de-un zefir de durata unui pirtz decent. Kazahstan? Borat? Branding de branding! Sa pornim, asadar, o campanie in care sa infieram furtul de imagine al fostilor sovietici, sa luptam pentru proprietatea simbolurilor si sa racnim: “Nu e Kazahstan! E Romanesca!” Domnule Ionita, brandingul nu este o chestie “lasata la voia intimplarii”, caci daca ar fi asa, efectele lui ar fi temporare si greu de speculat in favoarea unei constructii durabile.

    Christiansen, pai cum cine? Enoiu, Nicola… Da’ stai, ca ei faceau branding pesedist de (la) tara… Poate Nea Felix, da’ cred ca e putin cam ocupat… Mare dilema. Veche.

  5. Boris Reply

    Gasiti adunate, la http://www.brandingromania.com, mai multe articole de presa si opinii de specialisti despre brandul Romania si despre brandingul de natiune in general. Merita sa aruncati un ochi. Gasiti, tot acolo, si un top al brandurilor de tara (http://www.brandingromania.com/?p=21) rezultat dintr-o cercetare facuta de Global Market Insite Inc. in 2005. Sunt luate in calcul 11 tari, iar topul e condus de Suedia (Turcia sta mai prost ca Rusia).

  6. Florin Dumitrescu Reply

    Vă mulţumesc tuturor pt. participare. Şi maestrului Ioniţă că ne-a stîrnit pe toţi. Acum pe rînd:
    Alin: dragule, te rog, fără procese de intenţie. Cel puţin nu pe blogurile unde scriu eu, OK? Ne respectăm şi ne citim atent unul pe altul, da? (Asta apropo de metehne româneşti…) Am dat un titlu cel mult ambiguu, te rog, nu mă face pe mine protocronist după nişte păreri. Am spus explicit mai jos că regatul României a făcut pionierat în PR, citîndu-l pe Bernays, care e tăticul PR-ului, ţi-am dat şi link la cartea lui, în care vorbeşte de campaniile din presa occidentală, dă date etc. Nu a fost branding în sensul actual al cuvîntului, ci creare de “blazon” (termen folosit în semiotică pt. a defini imaginea unei ţări/popor), ceea ce poate constitui o etapă pt. efortul actual. Toate astea se pot numi diplomaţie, dacă vrei. Discuţii dsp. rigoare semantica te invit sa faci cu persoane mai maniace. Dsp. cit de importante snt chst astea te invit sa citesti mai jos, in rasp. pt. Iulian.
    Christi: mulţumesc, vezi şi linkul lui Boris
    Iulian: dă-te pe linkul lui Boris, acolo este o bază de idei şi teorii, unele destul de ştiinţifice. namingul, da, e o chst delicata. grecii ii venerau pe onomaturgi. cine face naming isi asuma raspnderi cvasi-zeiesti (v. cratylos etc.) in acelasi sens cine face branding este (un pic) un demiurg. e important sa abordezi sarcinile astea nu doar cu temele facute, dar si cu o anumita constiinta a importantei lucrurilor pe care le ai de FACUT (in sensul tare)
    Marlon: vezi ce interesant? ai zis bulinar facind apel la bulina rosie, care era logoul-iconul-simbolul evz, chiar si azi, la ani de zile de cnd evz a renuntat la celebra bulina. iata ce inseamna forta unui brand.
    Boris: multm., ai dat un link pe care il omisesem, tocmai pt. ca mi se parea prea cunoscut. se vede insa ca nu… am amintit în treacăt de Branding Romania şi am dat link la art. lui Petre Barbu, referitor la soarta (cam mioritica) a respectivului proiect. … dar corpusul e interesant si merita citit, multum. in numele ttr.

  7. tibi Reply

    Brandingul de tara nu e o prostie ,numai ca nu-i acordam noi importanta cuvenita!

  8. emil toma Reply

    De la Burebista incoace nu suntem decit minciuna , duplicitate , tepe si lipsa de onoare , adica anormalitate 100 %. Cum putem sa incercam ACUM sa devenim ceea ce nu am fost ATUNCI cind ar fi trebuit sa fim DINTODEAUNA.
    Karma mitului carpatic nu o putem ambala frumos si expune la vinzare , unui potential interesat , pentru ca cei care cumpara asa ceva de cele mai multe ori se uita la continut si nu la prezentare. Sa vinzi ceva intii trebuie sa ai de prisos, iar noi sarmanii nu avem nimic palpabil decit idei. Valoarea unui produs indiferent de segment , este data de CONTINUT si nu de ambalaj.Cu un ambalaj frumos coafat prostesti odata un client nehotarit care nu stie ce vrea.Un client serios iti cumpara marfa si pe frunza de varza daca este buna MEREU. Cu stima

Post your thoughts