Boogie: avem acum și filme acceptabile

Trei prieteni trecuți binișor de 30 se întâlnesc de 1 Mai, la Neptun, și încep să-și caute tinerețea pe ducă în niște sticle de vin alb. Până la urmă, 1 Mai-ul se dovedește un simplu 1 mai, fără majusculă, nici Neptunul nu mai e ce-a fost odată, la fel cum Vama s-a dus dracului și Club A s-a nasolit.

Boogie

Boogie

Sună foarte bine, de fapt povestea e pe undeva un “după 20 de ani” în care momentul originar e 1989, așa că am dat și eu fuga la cinematograf să văd Boogie, filmul lui Radu Muntean. Fără pretenții de critic de film, o să-mi permit câteva observații:

– e un film în care se “întâmplă” destul de puține, plin de dialoguri. E curios cum acestea oscilează între deja vu și previzibil, pe de o parte, și momente de un comic golănesc, irezistibil, pe de alta.
– Adrian Vănică și Mimi Brănesc au fost pentru mine două revelații. Sunt la nivelul lui Dragoș Bucur și al Aneimaria Marinca. Pare-se că s-a terminat cu actorii tineri care spun prost replica.
– Sunetul e semnat de o persoană pentru care am multă admirație, Electric Brother, dar e prost. Cam 10 la sută din film nu se înțelege, din câte mi-am dat seama e vorba de priză directă în niște camere cu ecou. Păcat.
– multă cameră mobilă, semnată Tudor Lucaciu, în cadre pe alocuri claustrofobe. Un decupaj care putea fi la fel de bine, poate chiar mai bine, clasic, cu mai multe camere și încadraturi fixe. Imaginea e cețoasă, poate din cauza peliculei, poate a copiei standard sau nu știu de ce.
– n-am simțit tensiunea psihologică sau ceva asemănător, un lucru pe care l-aș fi așteptat de la ceva ce se anunța un mic roman existențialist. Lungimile din film (plicticoasa secvență de deschidere și altele) au fost în intenție tăceri semnificative, dar nu le-am metabolizat ca atare. Radu Muntean e probabil mai în largul lui atunci când gândește acțiuni, în stil “alert”.
– una peste alta, mi s-a părut un film sub “Hârtia va fi albastră”, dar unul care se poate vedea. Cred că așa ceva poate apărea doar într-o cinematografie matură sau aflată în curs de maturizare. Acum cinci sau opt ani, se produceau în România doar porcării absolute sau filme sclipitoare. Nu e cazul cu “Boogie”. E oarecum ceva de văzut pe DVD, măcar în ideea că poți să-ți pui subtitluri în engleză și să înțelegi șușoteala lui Bucur și a Aneimaria Marinca din camera de hotel.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

10 thoughts on “Boogie: avem acum și filme acceptabile”

  1. hmmmm, iulian, esti cam dur. desi pe alocuri sint de acord cu tine (ceatza aia de la inceput – vroiam sa strig la omu din cabina sa aranjeze imaginea, dar m-am gindit ca asa a vrut artistu; apoi sunetul; apoi camera mobila; dar, in final, nu ma pricep).

    in schimb, daca vezi filmul prin ochii mei, de om insurat, cu copil de 3,5 ani, care mai are timp de o bere sau basket cu prietenii (intimplator, tot aia din liceu) cel mult o data pe luna, o sa ai o mare si placuta surpriza. iti da senzatia ca scenaristul a stat ascuns la tine in casa, in creier si a luat notite constiincios. dupa care le-a dat drumul pe pelicula. incredibil cu cite situatii, replici din film se identifica unul ca mine (nu ca tu ai fi prea batrin ca sa intelegi).

    am vazut filmul cu sotia. desi i-a placut si ei, nu cred ca l-a “asimilat” ca si mine, fie si prin prisma faptului ca actiunea/dialogurile au fost centrate mai mult pe cercul format de cei trei fosti golani.

  2. Yoda: rugăminte – dacă ai lucruri de spus off-topic, există “Întrebări & ponturi” pentru asta. Adică aici:

    http://www.comanescu.ro/intrebari-ponturi

    În privința lui Tucă, nu face decât să repete greșeala de raționament din primul editorial: X e așa, prin urmare toți bloggerii sunt așa. Prin urmare, nu pot decât să te trimit la ceea ce am scris la vremea respectivă:

    http://www.comanescu.ro/tuca-ne-face-zdrente.html

  3. nu are aceeași tensiune și găselniță inspirată cu finalul ca în “Hârtia va fi albastră”, dar totuși e un film bun

    e mortală scena în care unul e cu prostituata în cameră, iar ceilalți doi pe balcon și-și povestesc necazurile

  4. salut,
    am vazut filmu – partile proaste, unele da, altele nu. Spre exemplu acea susoteala din baia de hotel, eu zic ca s-a auzit bine. Eu zic ca povestea conteaza foarte mult. Nu vreau sa dau procente, dar multi din cei trecuti peste 30 se vad in cele 4 personaje (ca se include si Smaranda foarte bine). Este un film despre noi, cu noi (parerea mea de neprofesionist). Am avut si eu acest sentiment de melancolie dupa perioada tineretii. Eu zic ca cine nu l-o vazut, sa mearga sa-l vada.

  5. Am vazut filmul la Festivalul de film in Zurich.

    Il consider slab. Nu am ramas cu nimic atunci cand s-a terminat. Am avut senzatia ca sunt martor al unei situatii foarte posibile, care aduce personajelor o noua ocazie sa faca nimic. Filmul este inchis, si singurii care-l pot intelege sunt romanii (aici nu am vazut nici un fel de efort sa se faca inteles si de catre alte culturi).

    Dar ce a fost dezamagitor a fost Radu Munteanu. Filmul lui participa la competitie, drept pentru care a fost invitat sa-si prezinte creatia, si sa raspunda intrebarilor.

    Nu am inteles nimic din ce a spus (si nu din cauza sunetului). Nu am inteles daca el vrea sa castige competitia, si ce din filmul lui il face asa bun incat ar merita premiul. Am inteles in schimb ca el considera ca acum se fac in Romania filme mult mai bune decat inainte de ’89, si ca e frustrat de propria lui soarta pentru romanii nu platesc bilete sa-i vada filmele, pentru ca se uita la TV si downloadeaza. Acum, ce relevanta au toate astea pentru filmul lui, si pentru noi…. ramane la latitudinea fiecaruia.

    Intr-o alta nota, recomand “The World Is Big and Salvation Lurks around the Corner” – http://www.imdb.com/title/tt1178197/ , si cui are ocazia, sa mearga la o ecranizare unde participa si regizorul. A fost o adevarata placere nu numai sa-i vad filmul, ci si sa-l ascult vorbind despre creatia lui.

    Vizionare placuta.

  6. Perfect de acord cu toate comentariile legate de probleme tehnice, dar tot mi s-a parut un film foarte bun. Si chiar nu conteaza ca “se intampla destul de putine”, fiindca dialogurile sunt atat de autentice, incat e imposibil sa te desprinzi de ce se petrece pe ecran.

  7. Cand am vazut prima data acest film mi s-a parut anost. Spre deosebire de multi, eu ma orientez in alegerea unui film pe care vreau sa-l vad nu dupa actori, ci dupa regizor. De acord, si actorii fac pelicula, dar un regizor slab nu prea face filme bune. Asadar, “Boogie” mi s-a parut la prima vizionare un film “subtirel”. Ma asteptam la mai mult. Dupa catva timp l-am vizionat din nou. Parca nu eram multumit de calificativul pe care i l-am dat prima data. L-am revazut a treia oara pe Antena 1 si mi-am schimbat parerea. “Boogie” e, intr-un fel, o drama. Drama barbatului casatorit, prins in mrejele unui trai banal si monoton. Drama barbatului care tanjeste dupa libertatea sa, dupa prieteni vechi, dupa aventura, dar care nu este inteles de sotie. Nu ca as invinovati-o. Ea are pretentii ca el sa fie un familist devotat, existenta lui sa se rezume la ea si la copil. E geloasa pe vechii lui prieteni. Cati dintre noi, barbatii casatoriti, nu am trait ceea ce pateste Bogdan in film ? Cati nu am dorit sa ne rupem macar pentru o noapte de langa existenta linistita dar monotona alaturi de sotie si de copil ? O singura intrebare mi-a ramas totusi in final: de ce a acceptat partida de sex cu fata, desi initial refuzase ? I-a venit pofta brusc, intre timp ? De frig ( he,he,he). Raspunsul mi l-am dat singur si nu cred ca este gresit.: din razbunare. Pentru ca asta fac cei mai multi barbati ca sa se razbune pe sotiile lor atunci cand sunt sacaiti si neintelesi: inseala. Inseala pentru a nu o lovi, pentru a nu face scandal in casa. Inseala, nu pentru a se linisti psihic, ci pentru a se simti din nou liberi si puternici in ceea ce fac.
    Boogie e un film bun. Conditia principala pentru a-l intelege este sa fii barbat. A doua conditie este sa fii casatorit. Altfel, cu greu il vei considera un film bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *