Boogie: avem acum și filme acceptabile

Trei prieteni trecuţi binişor de 30 se întâlnesc de 1 Mai, la Neptun, şi încep să-şi caute tinereţea pe ducă în nişte sticle de vin alb. Până la urmă, 1 Mai-ul se dovedeşte un simplu 1 mai, fără majusculă, nici Neptunul nu mai e ce-a fost odată, la fel cum Vama s-a dus dracului şi Club A s-a nasolit.

Boogie

Boogie

Sună foarte bine, de fapt povestea e pe undeva un “după 20 de ani” în care momentul originar e 1989, aşa că am dat şi eu fuga la cinematograf să văd Boogie, filmul lui Radu Muntean. Fără pretenţii de critic de film, o să-mi permit câteva observaţii:

- e un film în care se “întâmplă” destul de puţine, plin de dialoguri. E curios cum acestea oscilează între deja vu şi previzibil, pe de o parte, şi momente de un comic golănesc, irezistibil, pe de alta.
- Adrian Vănică şi Mimi Brănesc au fost pentru mine două revelaţii. Sunt la nivelul lui Dragoş Bucur şi al Aneimaria Marinca. Pare-se că s-a terminat cu actorii tineri care spun prost replica.
- Sunetul e semnat de o persoană pentru care am multă admiraţie, Electric Brother, dar e prost. Cam 10 la sută din film nu se înţelege, din câte mi-am dat seama e vorba de priză directă în nişte camere cu ecou. Păcat.
- multă cameră mobilă, semnată Tudor Lucaciu, în cadre pe alocuri claustrofobe. Un decupaj care putea fi la fel de bine, poate chiar mai bine, clasic, cu mai multe camere şi încadraturi fixe. Imaginea e ceţoasă, poate din cauza peliculei, poate a copiei standard sau nu ştiu de ce.
- n-am simţit tensiunea psihologică sau ceva asemănător, un lucru pe care l-aş fi aşteptat de la ceva ce se anunţa un mic roman existenţialist. Lungimile din film (plicticoasa secvenţă de deschidere şi altele) au fost în intenţie tăceri semnificative, dar nu le-am metabolizat ca atare. Radu Muntean e probabil mai în largul lui atunci când gândeşte acţiuni, în stil “alert”.
- una peste alta, mi s-a părut un film sub “Hârtia va fi albastră”, dar unul care se poate vedea. Cred că aşa ceva poate apărea doar într-o cinematografie matură sau aflată în curs de maturizare. Acum cinci sau opt ani, se produceau în România doar porcării absolute sau filme sclipitoare. Nu e cazul cu “Boogie”. E oarecum ceva de văzut pe DVD, măcar în ideea că poţi să-ţi pui subtitluri în engleză şi să înţelegi şuşoteala lui Bucur şi a Aneimaria Marinca din camera de hotel.

Comments

  1. hmmmm, iulian, esti cam dur. desi pe alocuri sint de acord cu tine (ceatza aia de la inceput – vroiam sa strig la omu din cabina sa aranjeze imaginea, dar m-am gindit ca asa a vrut artistu; apoi sunetul; apoi camera mobila; dar, in final, nu ma pricep).

    in schimb, daca vezi filmul prin ochii mei, de om insurat, cu copil de 3,5 ani, care mai are timp de o bere sau basket cu prietenii (intimplator, tot aia din liceu) cel mult o data pe luna, o sa ai o mare si placuta surpriza. iti da senzatia ca scenaristul a stat ascuns la tine in casa, in creier si a luat notite constiincios. dupa care le-a dat drumul pe pelicula. incredibil cu cite situatii, replici din film se identifica unul ca mine (nu ca tu ai fi prea batrin ca sa intelegi).

    am vazut filmul cu sotia. desi i-a placut si ei, nu cred ca l-a “asimilat” ca si mine, fie si prin prisma faptului ca actiunea/dialogurile au fost centrate mai mult pe cercul format de cei trei fosti golani.

  2. Bogdan: n-am vrut să fiu dur. Nu e un film prost. Doar că există altele mai bune. Trecut de prima tinereţe şi cu diferite griji sunt şi eu, aşa că am rezonat ca şi tine :-)

  3. Yoda says:

    Iulian, citeste putin la mine pe blog sa vezi ce zice iar Tuca de noi. Ce parere ai?

  4. Yoda: rugăminte – dacă ai lucruri de spus off-topic, există “Întrebări & ponturi” pentru asta. Adică aici:

    http://www.comanescu.ro/intrebari-ponturi

    În privinţa lui Tucă, nu face decât să repete greşeala de raţionament din primul editorial: X e aşa, prin urmare toţi bloggerii sunt aşa. Prin urmare, nu pot decât să te trimit la ceea ce am scris la vremea respectivă:

    http://www.comanescu.ro/tuca-ne-face-zdrente.html

  5. valer says:

    nu are aceeaşi tensiune şi găselniţă inspirată cu finalul ca în “Hârtia va fi albastră”, dar totuşi e un film bun

    e mortală scena în care unul e cu prostituata în cameră, iar ceilalţi doi pe balcon şi-şi povestesc necazurile

  6. just me says:

    salut,
    am vazut filmu – partile proaste, unele da, altele nu. Spre exemplu acea susoteala din baia de hotel, eu zic ca s-a auzit bine. Eu zic ca povestea conteaza foarte mult. Nu vreau sa dau procente, dar multi din cei trecuti peste 30 se vad in cele 4 personaje (ca se include si Smaranda foarte bine). Este un film despre noi, cu noi (parerea mea de neprofesionist). Am avut si eu acest sentiment de melancolie dupa perioada tineretii. Eu zic ca cine nu l-o vazut, sa mearga sa-l vada.

  7. uhitto says:

    am mai citit un comentariu favorabil, ma rog, chiar fara critici, la cezar-paul badescu. ma faceti curios.

  8. daemon says:

    Am vazut filmul la Festivalul de film in Zurich.

    Il consider slab. Nu am ramas cu nimic atunci cand s-a terminat. Am avut senzatia ca sunt martor al unei situatii foarte posibile, care aduce personajelor o noua ocazie sa faca nimic. Filmul este inchis, si singurii care-l pot intelege sunt romanii (aici nu am vazut nici un fel de efort sa se faca inteles si de catre alte culturi).

    Dar ce a fost dezamagitor a fost Radu Munteanu. Filmul lui participa la competitie, drept pentru care a fost invitat sa-si prezinte creatia, si sa raspunda intrebarilor.

    Nu am inteles nimic din ce a spus (si nu din cauza sunetului). Nu am inteles daca el vrea sa castige competitia, si ce din filmul lui il face asa bun incat ar merita premiul. Am inteles in schimb ca el considera ca acum se fac in Romania filme mult mai bune decat inainte de ’89, si ca e frustrat de propria lui soarta pentru romanii nu platesc bilete sa-i vada filmele, pentru ca se uita la TV si downloadeaza. Acum, ce relevanta au toate astea pentru filmul lui, si pentru noi…. ramane la latitudinea fiecaruia.

    Intr-o alta nota, recomand “The World Is Big and Salvation Lurks around the Corner” – http://www.imdb.com/title/tt1178197/ , si cui are ocazia, sa mearga la o ecranizare unde participa si regizorul. A fost o adevarata placere nu numai sa-i vad filmul, ci si sa-l ascult vorbind despre creatia lui.

    Vizionare placuta.

  9. ad says:

    Perfect de acord cu toate comentariile legate de probleme tehnice, dar tot mi s-a parut un film foarte bun. Si chiar nu conteaza ca “se intampla destul de putine”, fiindca dialogurile sunt atat de autentice, incat e imposibil sa te desprinzi de ce se petrece pe ecran.

  10. Val says:

    Cand am vazut prima data acest film mi s-a parut anost. Spre deosebire de multi, eu ma orientez in alegerea unui film pe care vreau sa-l vad nu dupa actori, ci dupa regizor. De acord, si actorii fac pelicula, dar un regizor slab nu prea face filme bune. Asadar, “Boogie” mi s-a parut la prima vizionare un film “subtirel”. Ma asteptam la mai mult. Dupa catva timp l-am vizionat din nou. Parca nu eram multumit de calificativul pe care i l-am dat prima data. L-am revazut a treia oara pe Antena 1 si mi-am schimbat parerea. “Boogie” e, intr-un fel, o drama. Drama barbatului casatorit, prins in mrejele unui trai banal si monoton. Drama barbatului care tanjeste dupa libertatea sa, dupa prieteni vechi, dupa aventura, dar care nu este inteles de sotie. Nu ca as invinovati-o. Ea are pretentii ca el sa fie un familist devotat, existenta lui sa se rezume la ea si la copil. E geloasa pe vechii lui prieteni. Cati dintre noi, barbatii casatoriti, nu am trait ceea ce pateste Bogdan in film ? Cati nu am dorit sa ne rupem macar pentru o noapte de langa existenta linistita dar monotona alaturi de sotie si de copil ? O singura intrebare mi-a ramas totusi in final: de ce a acceptat partida de sex cu fata, desi initial refuzase ? I-a venit pofta brusc, intre timp ? De frig ( he,he,he). Raspunsul mi l-am dat singur si nu cred ca este gresit.: din razbunare. Pentru ca asta fac cei mai multi barbati ca sa se razbune pe sotiile lor atunci cand sunt sacaiti si neintelesi: inseala. Inseala pentru a nu o lovi, pentru a nu face scandal in casa. Inseala, nu pentru a se linisti psihic, ci pentru a se simti din nou liberi si puternici in ceea ce fac.
    Boogie e un film bun. Conditia principala pentru a-l intelege este sa fii barbat. A doua conditie este sa fii casatorit. Altfel, cu greu il vei considera un film bun.