Blogurile nou-lansate: Cotidianul, Mediafax, Realitatea. Pariez pe al doilea

Blogurile Mediafax au găsit repede o soluţie pentru a interesa cititorii, Cotidianul seamănă prea tare cu ce se găseşte prin ziar şi nu are specializări, iar Realitatea.net e doar un embrion. Însă unul sănătos.

“Cotidianul” ne oferă o plăcintă cu politică, greu de digerat fiindcă vine la antreul sau desertul a ceea ce face media clasică, fel principal compus din aceleaşi ingrediente. Lucescu, Teodorescu, Pătrăşconiu, Rogozanu, Ungureanu, Voinescu, nume care spun ceva colegilor, dacă nu şi publicului, scriu toţi cam despre ceea ce scriu în paginile ziarului şi prea des despre unul şi acelaşi lucru. Simptomatic era faptul că joi, 8 martie, demisia Monei Muscă era abordată de patru din cele şase bloguri. Singurul care pare a-şi crea o identitate şi un discurs alternativ faţă de cel de la ziar e Costi Rogozanu, care vorbeşte de regulă despre media. Marius Cosmeanu are vreo două postări extraterestre care m-au interesat, fiindcă iar nu sunt ce găseşti în ziare şi s-ar putea transforma în ceva indy. Din păcate, Cristian Teodorescu face şi el politică, deşi ar putea spune lucruri foarte interesante despre cărţi şi alte segmente culturale.

Impresia mea e că lumea nu vine pe bloguri pentru ceea ce ar putea găsi în ziare. Totuşi, e prea devreme pentru un verdict negativ, începutul înseamnă de obicei bâjbâieli şi nu e nimic ruşinos în asta. Mă gândesc cum arăta Blog.HotNews.ro acum un an şi lucrurile nu erau deloc clare, deşi aveam o împărţire pe domenii.

Mediafax, cel mai nou-venit în aşa-numita blogosferă, a început în forţă. Indira Crasnea sau Cristi Dimitriu sunt ziarişti de agenţie cu peste 10 ani vechime, care ştiu să scrie şi altfel decât sec. Au la dispoziţie o grămadă de material care nu poate intra pe fluxuri, ştiu ce să facă cu el. Mi-a plăcut mai ales ce face Dimitriu cu “resturile”. Am scris deja cum Tăriceanu a fost căutat când era contestat nu mai ştiu unde şi a fost găsit la Constanţa, unde se plimba cu Gică Hagi. Pe flux n-aveai cum să dai reacţia lui Tăriceanu la cutare ameninţări politice, că Tăriceanu n-a avut nici una. În schimb, anecdota, pusă pe blog, a fost de tot hazul. Un alt exemplu din aceeaşi categorie e comunicatul pe care acelaşi Cristi Dimitriu l-a cules din coşul de gunoi al agenţiei: Piedone şi Adi de Vito fac show la Apaca, de 8 martie. O porcărie de captatio politic, care însă dacă o vezi în lumina în care trebuie să o vezi e un mic roman despre apucăturile clasei noastre conducătoare. Mai mult, oamenii care scriu pe blog – altminteri, capetele agenţiei – şi-au trimis reporterii la circul Piedone-De Vito, iar aceştia au venit cu relatarea.

De ce abordarea asta merge: e off-beat, un pic tabloidă în sensul bun. “Libertatea” a reuşit aşa ceva acum vreo câţiva ani cu a ei pagină doi, de politică. Ion Diaconescu nimerea, din greşeală, în Camera Deputaţilor, la toaleta doamnelor, Ziarul scria. Ce e mai important? dondăneala ineptă a parlamentarilor despre legea cu tăiatul pădurilor sau faptul că liderul şi patriarhul opoziţiei nu mai face diferenţa între două toalete?

În fine, în ordine alfabetică, Realitatea.net îşi adaugă “/blog“, iar aici e deocamdată ceva încă în curs de a se pune la punct. Ce îmi place: că oamenii care scriu cu nume, Constantin Creţan şi Bogdan Pitaru, au voci distincte şi ceva de spus. Ei nu există pe sticlă, deci pericolul ca lucrurile să se amestece, ca la “Cotidianul”, e mai mic. Ideea cu “Bârlogul lui Nistorescu” nu e vreo invenţie de Internet, dar e bine că editorialele actuale ale fostului director al EVZ se găsesc undeva (eu nu le-am găsit pe Editie.ro – trebuia să le caut în altă parte?).

Ceea ce e bine la cei doi scriitori e că însemnările sunt concise, convingătoare, arată spirit de observaţie.

Sigur că pagina de gardă, cu postările semnate “Echipa site-ului”, e ceva ce trebuie să se dreagă, mai sunt ajustări de făcut ş.a.m.d. Proiectul însă nu a fost comunicat, prin urmare e de aşteptat. Întrebarea care rămâne e: mai are Realitatea TV pe cineva în acelaşi timp capabil şi dispus să scrie ca Pitaru şi Creţan? Să sperăm că nu e una retorică.

Concluzie: Treaba se înteţeşte în blogosferă. Există destule efecte bune pe care cele trei lansări le pot avea în diferite direcţii. Unul ar fi captarea unui public civilizat sau civilizarea publicului captat, care înseamnă şi o relativă asanare a jegului în care din păcate ne bălăcim pe alocuri pe Web. Concurenţa apărută are oricum efecte bune, iar dincolo de beneficiile de branding şi trafic, cele trei medii de informare pot trece printr-o mică revoluţie a mentalităţilor, provocată de faptul că propriii bloggeri ar putea scoate din rutină ditamai redacţiile.

E de văzut ce se va întâmpla cu alte medii de informare. Deşi a început devreme cu bloguri, “Evenimentul zilei” nu a făcut mare lucru cu ele. Fără bloguri, “Gândul” s-a mărginit la a stârni un întreg tămbălău pe Internet, nu doar din cauza poveştii cu Gramo, dar şi fiindcă referirile la bloguri au fost violente şi aproximative, ca o mare parte a ziarului crescut sub pulpana magistrului CTP. “Compact” oferă ceva de categorie uşoară, dar nu obligatoriu greşit, iar ziarele de sport, în primul rând GSP, au atras un trafic considerabil cu blogurile. Sigur că toate cele de mai sus ar merita o analiză mai atentă, inclusiv pe bază de cifre, care uneori nu sunt la lumina zilei. Dar, una peste alta, se cheamă că media din România a început să îşi construiască propria blogosferă.

  1. dragos Reply

    Iulian,

    Cred ca esti incredibil de corect politic — eu observ de fapt ca cei pe care ii mentionezi isi fac bloguri fara sa stie exact in ce se baga sau ce fac exact.

    E drept, sunt la inceput si trebuie incurajati dar nu o sa invete niciodatat daca sunt doar mangaiati pe crestet. De ce nu spui lucrurilor pe nume?

    Evz/Compact/Ringier la bloguri sunt cvasi-pasivi si neatractivi pentru oricine, politicos vorbind.

    Cotidianul a facut o treaba generica, probabil de la management directia.

    GSP se adreseaza foarte soft si lasciv targetului Libertatea (traditional gsp), iar Realitatea a intrat in hora datorita vreunui consultant care trebuie sa justifice un job. Adica fortat si nu pentru ca oamenii inteleg ce si cum sau ca ar face un job ce justifica salariul.

    E atat de usor sa citesti contextul doar din posturile scrise din ceea ce ei numesc pompos bloguri – incomfortabilitatea autorilor cu mediul asta mi se pare strigatoare la cer.

    Singurii care sunt decenti sunt intr-adevar oamenii mediafax, pentru mine o surpriza foarte placuta.

    Ideea din jurul unor bloguri de jurnalisti se poate reduce la pareri pertinente exprimate clar si concis, fara legatura cu cele x caractere maxim adminse si scrise in limbaj de lemn de cele mai multe ori. Iar asta este o mare problema mare a jurnalistilor old school, ce sunt inchistati intr-o paradigma veche, de mul prea multi ani. Exista o gramada de exemple de afara de comparatie daca ce spun suna prea generalist sau concluziv…

    Evident, my 2 cents targetati catre o critica constructiva. 🙂

  2. Iulian Comanescu Reply

    Dragos:

    Cred că în materie de bloguri treaba începe să semene a oldskool vs. newskool, cum zici tu, dar altfel. Oldskool-ul, în care te aşezi şi tu, are în cap un soi de puritate imaginară a blogging-ului şi dă verdicte în privinţa nou-veniţilor, care bâjbâie în căutarea a ceva cu sens. A bloga sau cum s-o spune e un fel de ritual rezervat unor iniţiaţi şi în momentul în care intri în filmul ăsta trebuie să faci o serie întreagă de gesturi rituale, ca să intri pe undeva într-o ierarhie nescrisă. De obicei, intrarea pe bloguri constă în şuturi în fund şi pumni în cap, cum le-ai şi dat tu, puţin, celor de mai sus.

    Newskool-ul înseamnă în general oameni veniţi din alte zone, cu obiceiuri şi competenţe de comunicare destul de bune, care parţial le servesc la ceea ce fac pe blog, deşi, sigur, nu ajung pentru succes şi lucrul făcut coerent. Mai puţin atenţi la cultura specifică blogging-ului, oameni precum cei de la “Cotidianul” fac altfel zis ce ştiu să facă şi stârnesc indignarea puriştilor. S-ar putea să-şi găsească un public sau s-ar putea nu.

    Dar, una peste alta, uite că GSP, care nu te încântă ca blog, are cele mai populare bloguri şi scoate şi bani din ele, iar eu nu ştiu de ce ne-ar deranja asta, dacă nu cumva e vorba de faptul că nou-veniţii au pe alocuri mai mult succes decât unii dintre cei vechi. Cititorul de Internet e ceea ce e, ştim foarte bine. Ringier, într-adevăr, n-a făcut mare scofală, dar asta am şi spus cred, iar în privinţa Realitatea.net, din câte ştiu, ideea e a şefului site-ului, Costi Creţan, şi nu a vreunui consultant. În timp ce noi ne strâmbăm fiindcă editorialele lui Nistorescu sunt puse acolo rudimentar, s-ar putea ca ele să-şi găsească public şi să atragă trafic. Să nu uităm că Nistorescu, aşa cum e (nu sunt printre fanii lui), a rămas în istoria Internetului prin povestea virală cu “Cântarea Americii”.

    Din punctul meu de vedere, “oldskool”-ul nu are, global, nici profesionalismul, nici inteligenţa, nici popularitatea şi nici platforma de promovare care l-ar putea face să se opună invaziei jurnaliştilor. Oamenii care fac ceva coerent, ca tine, cu Metropotam, sunt puţini. My 2 cents se duc pe următorul pronostic: asupra nou-veniţilor va începe să plouă cu înjurături şi strâmbături. Unii dintre ei vor rămâne de căruţă, cum au rămas în momentul de faţă blogurile din EVZ. Alţii îşi vor vedea liniştit de treabă şi vor face trafic, îşi vor găsi o voce distinctă, iar lucrurile se vor amesteca spre beneficiul cui vrea să citească.

  3. dragos Reply

    🙂 — Nu, in nici un caz comentariul meu nu trebuie privit ca “suturi si injuraturi” imi cer scuze celor implicati daca au inteles asta sau au luat-o asa.

    S-a dorit a fi un reality check, altfel ei vor crede ca fac ceva bun, si este clar ca nu este asa din orice perspectiva poti privi, fie old, fie new, fie middle school (btw tare aia cu puritatea imaginara a bloggingul :D)

    Remember, perceptia *este* realitate! Si la sfarsitul zilei conteaza evolutia, nu?

  4. Iulian Comanescu Reply

    Ei, am zis “puţin”. Cum era să-i tocăm “de la înălţimea” a ceea ce ştim noi? În definitiv, bloggingul e mai curând comunicare spontană şi în afacerea asta, “ştiinţa” ta, mai veche, şi a mea, mai nouă, nu contează aşa de tare. Recunosc că abordarea lui Dimitriu de pe Mediafax m-a surprins, deşi la experienţa mea generală încep să am tendinţa să cred că totul s-a făcut 🙂 Şi aşa mai departe.

    Sigur că o să vedem ce se alege de-abia peste câteva luni. Dacă e să confuzăm cu totul lumea, o să mai adaug că Mediafax s-ar putea să nu facă trafic mare, deşi nouă ne place cum au pornit – poate e ceva foarte niche şi elitist. În schimb, zgomotul de la Cotidianul va atrage dezbateri. Eu am constatat şi aici că, de câte opri spun “Băsescu” sau “Muscă”, se umple de reacţii şi lumea devine foarte interesată. Aşa că…

  5. Maxim Reply

    Mi se pare o analiza foarte buna, mai ales daca tinem cont ca respectivele bloguri sunt la inceput de drum. Cu toii am fost scolari si stim ca in clasa I-a toti am fost premianti 🙂 . Analiza contine si o doza de critica, constructiva. Felicitari!

Post your thoughts