Berlusconizarea României şi berlusconizarea lui Berlusconi

Chiar dacă Berlusconi a demisionat din funcţia de prim-ministru, moştenirea lui politică e cât se poate de actuală. Este vorba de controlul pe care îl exercită asupra mass media un singur personaj, de felul lui mogul, care a generat şi un concept mediologic, berlusconizarea. Cuvântul a fost folosit şi în România, raportat la marii proprietari de media autohtoni, aşa-numiţii moguli. Însă între berlusconizarea românească şi berlusconizarea lui Berlusconi există o serie de diferenţe care merită amintite.

Silvio Berlusconi - Caricature

Caricatură de DonkeyHotey via Flickr

Înainte de scandalurile politice şi sexuale care i-au pricinuit demisia, Berlusconi a fost pomenit în studiile media realizate în România, ca trimitere de neevitat atunci când a venit vorba despre concentrarea proprietăţii media. În Italia, industriaşul şi politicianul controlează printre altele Mediaset, care la rândul lui deţine o listă lungă de asset-uri media, printre care trei posturi naţionale, Canale 5, Italia 1 şi Rete 4. Prin funcţia publică deţinută, Berlusconi a putut influenţa şi politica de programe a puternicelor canale publice aparţinând de RAI.

Până aici, raţionamentul whistleblowerilor din societatea civilă şi mediul academic e destul de clar: dacă deţii proprietatea sau o altă formă de control asupra unei părţi prea mari din sistemul media, poţi folosi canalele respective (în sens general, fie ele TV, ziare, internet) pentru propagandă politică. Iar la acest punct, îngrijorările se aseamănă cu cele legate de aşa-numiţii moguli români.

Tot aici, însă, apare şi diferenţa dintre berlusconizarea românească şi cea originară, italiană. Pare plauzibil că odată ce un Berlusconi capătă controlul asupra sistemului media, el îl va folosi pentru propagandă politică în favoarea propriei formaţiuni, fie că aceasta se numeşte PdL (Il Popolo de la Libertá) sau altminteri. Berlusconi a fost însă mai subtil de atât: posturile proprii au pus accentul pe divertismentul popular, cu o încărcătură erotică uneori degradantă pentru frumoasele care apăreau şi apar pe post.

În România, asistăm la împământenirea pe TV a unor politicieni care monopolizează dezbatearea cu complicitatea postului şi a moderatorului şi, în acelaşi timp, a unor fonfleuri jurnalistice prin intermediul cărora taberele ideologice încearcă să se discrediteze reciproc. În Italia, ne învaţă un documentar sumbru despre Berlusconi numit “Videocracy”, totul porneşte de la o specie de asistente decoltate, prea puţin vorbitoare dar repede şi mult dansatoare, care s-au generalizat în emisiunile TV. Documentarul le menţionează numele originar de “Veline”, dar în mod curios, ele sunt nimeni altele decât dansatoarele din “Striscia la notizia”, originalul “Cronicii cârcotaşilor”. Deci, mutatis mutandis, Bebeluşele.

Aşa cum observa realizatorul documentarului, Erik Gandini, televiziunea italiană este subconştientul lui Berlusconi revărsat pe ecran. Politica apare foarte rar, dar atunci când se întâmplă asta, e sub forma unui imn electoral idiot (şi foarte eficient electoral), intitlulat “Meno male che Silvio c’è!” (Un fel de “Slavă Domnului pentru Berlusconi!”).

Acum, că Berlusconi a fost scos la pensie, are rost să ne mai gândim la toate acestea? Da, pentru că şerpăria politică de pe unele posturi autohtone nu prea face audienţă. Asta înseamnă că în campaniile care vin, dacă politicienii români sunt lucizi, propaganda s-ar putea deplasa spre presa, televiziunile şi emisiunile tabloide, încă rentabile şi urmărite. Iar costumele de bal ale lui Radu Mazăre şi andrelele Elenei Udrea s-ar putea generaliza.

Articol scris pentru ediţia de tipar de joi, 1 decembrie a ziarului “România liberă”

Enhanced by Zemanta
  1. Marian Stavaroiu Reply

    Berlusconizarea României??? Ha! Hai să fim serioşi.

    Câtă vreme nu vom vedea pe aici decît replici de genul “ba pe-a mă-tii“… slabe speranţe.
    Să nu uităm că omul despre care se face vorbire e urmaşul romanilor, inventatorii celebrei expresii “pâine şi circ“. Ai noştri, din păcate, nu-şi dau seama că numai circul nu ajunge.

    Rectific: circ am zis? Nu, nu e circ, circul e artă nobilă, noi avem parte de spectacol de bâlci. Deci NIMIC.

Post your thoughts