Bere la sticlă, Vîntu la Ziua, dar computere la Apple – ioc

Pe dinăuntru
UNU. Dragoş Rouă remarcă o subtilitate în toată nebunia asta cu iPhone-ul şi Apple TV-ul: că Apple Computers Inc. şi-a schimbat numele în Apple Inc., ceea ce, după Dragoş, înseamnă că nu mai face computere. Şi dacă nu mai face computere, ce face? Tot felul de terminale greu de clasificat, care ne împing într-un viitor “distopic” (utopie neagră sau utopie pe dos – nu vreau să dau lectii, dar cuvântul e mai rar), în care “identităţile se vor amesteca”:

Asistam la o schimbare de paradigma pe cat de subtila, pe atat de importanta. Procesarea informatiei nu se va mai face in locuri traditionale si cu unelte standard. Se va face oriunde si se vor crea unelte ad-hoc. E ca un fel de dezlegare de pamint a iobagilor. O gramada de lucruri care pina acum aveau in spate unitati de lucru economice vor shifta in aceste mashinarii: vor aparea mashup-uri de tot felul: de la harti pe mobil, pina la deviceuri multimedia inteligente sau PDA-uri totale… Dupa cum vedeti, mi-e chiar greu sa-mi dau seama ce se mai poate face, dar stiu sigur ca se mai poate face, iar iPod-ul, cu intrega industrie pe care egenrat-o, e cel mai clar exemplu.

Bun-bun, frumos zis şi bine gândit, dar pe mine nu mă prea sperie proliferarea asta de gizmos, fiindcă am senzaţia că toată gama de jucării va duce la apariţia mai multor secte decât posesorii de iPod, de pildă, de laptop sau de PDA. În ultimă instanţă, în toată confuzia asta, e vorba de personalizare, nu? Altfel unul n-ar vrea Suse Linux şi celălalt Mac Mini cu OS X.

DOI. Ahaaa! zice X. Prodan (n-am descoperit prenumele), deci Vîntu are “Ziua”. X. Prodan a descoperit într-un editorial al lui Rareş Bogdan, de la “Ziua de Cluj”, afirmaţia că Vîntu deţine în portofoliu şi “Ziua”. Isteaţă observaţie, dar “Ziua de Cluj” e franciză “Ziua”, iar Rareş Bogdan şi Sorin Roşca Stănescu vor spune că la Cluj se face ce politică editorială vrea Clujul…

TREI. Care bere e mai bună, în sticlă verde sau maro? Dacă nu ştiţi, mergeţi la Mituriurbane.vira.ro, care zice:

Pe vremea comunistilor berea imbuteliata in sticle verzi era mai proasta decat cea imbuteliata in sticle maronii. Pe acele timpuri, berea se comercializa nepasteurizata, perioada de garantie fiind in jur de 30 de zile. Procesul de fermentare putea continua in sticla, culoarea acesteia influentand prin cantitatea de lumina, calitatea berii.

Blogul e o colecţie de anecdote referitoare chipurile la fapte reale, dar imposbil de localizat în spaţiu şi timp. Cam asta-i şi definiţia miturilor sau a legendelor urbane. Unele dintre cele de pe Mituriurbane.vira.ro – gen cea cu statuia lui Mihai Viteazu de la Universitate cu corpul Ioanei d’Arc – le-am mai citit prin presă, bine documentate, dar asta nu înseamnă că genul ăsta de colportaj nu e de esenţă folclorică. Aşa-i şi cu berea la sticlă, din câte-mi amintesc de pe vremuri, se putea întâmpla să bei bere cu gust de ulei, dacă îţi luai bere la sticlă… maro îmi amintesc. Explicaţia: erau două tipuri de sticle, acelaşi design dar culori diferite, pentru bere şi ulei. Cu recuperarea lui Ceauşescu, pe la sfârşitul anilor ’80 au început să apară nişte sticle căcănii, vag-albăstrui (a, era şi al treilea tip, transparente, pentru apă minerală), obţinute din combinarea celor două culori.

Pe din afară
PATRU. Hai că m-am lungit cu blogurile româneşti, aşa că o scurtez aici. O maimuţăreală de prezentare a iPhone-ului la “Saturday Night Live”:

Pentru oameni serioşi, originalul:

Şi, în fine, o prezentare din 1984, ştiţi voi a cui. Locul: AGA Apple Macintosh.

UPDATE: Mă gândeam că am scris toate cele de mai sus cu ochii într-un ecran de dimensiuni apropiate de cele ale Mac-ului, iar acum I’m gonna lift my computer and go to HotNews. Ideea laptopului, e drept, aparţine altcuiva, un tip pe nume Alan Kay, care printre altele a spus: “Cea mai sigură cale de a prezice viitorul este să-l inventezi.”

  1. Dragos Roua Reply

    Alan Kay este un tip extraordinar. Ma bucur cand mai gasesc oameni care au timp sa se mai uite ce-a scris Alan Kay. Mare parte din noi traim realmente in viitorul imaginat si creat de el, cel putin la nivel tehnologic

    In ceea ce priveste distopia, ea nu trebuie sa ne sperie, pentru mine e doar un exercitiu mental: plec de la trendurile actuale si pun o lupa peste ele. Daca as pleca de la trendurile din ’89-90, ani in care, in ciuda lipsurilor economice, cantitatea de entuziasm din oameni era absoluti incredibila, probabil as vedea o utopie roz…

Post your thoughts