Bătaia pentru TVR: PSD poate câștiga numai dacă renunță la atitudinea dură

Meciul pentru poziția de președinte-director general (PDG) al TVR, început săptămâna trecută, e un caz care ilustrează perfect controlul politicului asupra televiziunii publice. În funcție de rezultatul votului de mâine, vom putea vorbi despre păstrarea statu quo-ului sau un început de restart și depolitizare a instituției.

O recapitulare, ca să înțelegem despre ce  e vorba: miercurea trecută, după ce a fost validat de Parlament, noul Consiliu de Administrație (CA) a furnizat o surpriză prin faptul că a votat pentru poziția de PDG un outsider pe nume George Orbean, reprezentantul Guvernului, în ciuda pronosticurilor care o dădeau pe “interna” Irina Radu, reprezentanta PSD, ca favorită, cu sprijinul previzibil al partidului. Reprezentanții PSD l-au supus unui tir cu întrebări dure pe George Orbean, la audierile de la Comisiile de Cultură, după care același PSD a blocat validarea lui ca PDG în plen, plecând pur și simplu de la vot, așa încât PNL și alții nu au mai avut ce face, în lipsa cvorumului.

Ostilitatea PSD e evidentă în blocarea votului din plen și în meciul care a avut loc în Comisii, în care tonul l-a dat Georgică Severin, președintele Comisiei pentru Cultură și Mass Media a Senatului. Ce ar avea de câștigat PSD cu Irina Radu?

În răspunsul la această întrebare ar încăpea toate speculațiile despre politizarea TVR, într-un an cu două campanii electorale, și accesul la resursele instituției. Deși TVR e în momentul de față în mare suferință financiară, soluția paliativă a insolvenței, tot mai verosimilă și apropiată, e egală cu zeci de milioane de euro disponibili pentru cheltuieli curente despre care nu avem nicio garanție că se vor face mai eficient și mai conform cu misiunea televiziunii publice.

Dar, dincolo de speculații, PSD și Liviu Dragnea par a fi primit votul-surpriză în favoarea lui Orbean ca pe un afront și aici e explicația mai certă și la timpul prezent a întregii situații. Tendința lui Dragnea de a controla partidul până în detalii e destul de clară, iar faptul că un Georgică Severin a devenit vocal într-un context ca acela al conducerii TVR e ca turnesolul. Severin e implicat și în alt meci, acela pentru separarea posturilor de președinte și director general al televiziunii și radioului public, printr-o inițiativă legislativă despre care surse bine informate spun că urmărește privarea de putere a lui Ovidiu Miculescu, PDG al Radioului, supraviețuitor din vremurile lui Ponta.

Printre dedesubturile situației se mai numără și atitudinea premierului Cioloș, cel care l-a desemnat pe Orbean în Consiliul de Administrație. Și în public, și la o întâlnire cu parlamentarii, acesta a refuzat ideea unor ajutoare punctuale gen ștergerea datoriilor la stat ale TVR, în ideea că o astfel de susținere financiară e discutabilă legal și, mai ales, repunerea punctuală pe linia de plutire a instituției nu oferă niciun fel de garanții că lucrurile nu s-ar îndrepta în viitor către aceeași catastrofă financiară: datorii de 150 de milioane de euro la sfârșitul lui 2014. Orbean moștenește ceva din ostilitatea Parlamentului împotriva lui Cioloș, ostilitate care ține și de faptul că PSD-ul are tot interesul să arate Guvernului tehnocrat că e doar unul de conjunctură.

Avem deci un PSD grupat în jurul Irinei Radu, președinte-director general interimar al TVR și realizatoare fără apartenență politică certă până acum, dar care se vede “brănduită” cu partidul chiar prin ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută. Dacă, cumva, va ajunge PDG al instituției, Irina Radu va trage toate ponoasele de pe urma brutalității politice cu care PSD a gestionat problema. Și nu va fi singura, fiindcă și TVR, indiferent de comportamentul de facto în campanie, poate deveni mantinela cu care adversarii PSD vor lovi în acest partid.

Dar, de fapt, cum e mai bine pentru TVR? Ca să știm, ar trebui să ne uităm în primul rând la CV-urile lui George Orbean și Irina Radu. Ultima e o veche teveristă, cu un ocol de câțiva ani pe la Kanal D, în primii ani de existență a acestuia, când postul turcilor s-a lansat într-o campanie masivă de achiziții de vedete gen Vacanța Mare, soldată cu pierderi substanțiale și ratinguri mici. Se mai știe despre Irina Radu că a făcut câteva ediții ale Cerbului de Aur, la începutul anilor 2000, și a fost membră în Consilul de Administrație al TVR. Din 2013, în mandatele Săftoiu și Tănase, a fost directorul de programe al unei televiziuni rămase fără programe, ca urmare a măsurilor de austeritate. Nu o cunosc foarte bine, ne-am văzut doar de câteva ori, dar din punctul meu de vedere o recomandă cel mai tare desele semnale de alarmă referitoare la situația TVR, în timpul cât a condus interimar instituția, după plecarea lui Stelian Tănase.

George Orbean e un animal cu totul diferit. E cazul să trecem peste ironiile parlamentarilor cu privire la studiile întrerupte de la Spiru Haret ale acestuia, fiindcă vin de la oameni care au colegi și șefi care se înzorzonează cu doctorate plagiate, și să consemnăm traiectoria profesională pe care a avut-o Orbean în mediul privat. După diferite stagii pe posturi ca PRO TV, Realitatea TV în vremurile bune sau Prima TV la începuturi, Orbean a făcut două televiziuni de la zero: Jurnal TV la Chișinău și Digi24, la București. Pe Orbean îl cunosc mult mai bine, ne-am intersectat mai ales la Chișinău și știu cât de dificil e să construiești ceva acolo. Despre Digi 24 am vorbit și, din ce spunea la vremea respectivă Orbean, e de remarcat obsesia lui pentru neutralitate, factual și în general un discurs TV diferit de isteria așa-numitelor televiziuni de știri, care au devenit în ultima vreme tot mai propagandistice și tabloidizate.

Pe CV-uri, din punctul meu de vedere, Orbean e mult mai aproape de managerul de care ar avea nevoie TVR, în ipoteza că ar reuși să nu-și ia câmpii după două luni petrecute într-o instituție catatonică.

Dar, dacă votul de marți al Parlamentului va fi negativ în privința lui Orbean, nu e exclus nici un al treilea nume. Indiferent de PDG, după ce TVR intră în insolvență, noul Consiliu de Administrație va avea atribuții restrânse. O mare parte din prerogativele lui vor reveni administratorului judiciar, care va face ceva apropiat de un plan de business. Iar asta înseamnă că numele vehiculate, din clasa Gheorghe Piperea sau Remus Borza, vor deveni subiecte de discuție la un moment dat. De fapt, politicul (PSD, la această rundă, dar, în general, toate partidele, în istoria TVR) are mult mai puține motive să mențină un control strict asupra TVR decât pare. Ați dat pe TVR 1 la ora 20.00, în ultima vreme? Știrile sunt puțin bătrânicioase, criticabile, dar te poți uita la ele. Ultimele scandaluri legate de cenzură au avut loc în primăvara lui 2014. Era vorba de nedifuzarea pe TVR 3 a unui interviu cu președintele de atunci, Traian Băsescu, realizat de TVR Timișoara, și oprirea de pe TVR Moldova a unui documentar numit Moștenirea clandestină, realizat de Monica Ghiurco, desemnată de angajați în noul CA al TVR. Dincolo de discuția referitoare la cenzură, foarte importantă la modul principial, e simptomatic că ea se poartă în jurul unor acte de comunicare marginale, raportat la subiectele tari ale zilei și TVR 1, singurul post care mai face o audiență semnificativă în 2016.

Canalul I al televiziunii publice a avut în 2015 o medie de rating de 0,8 puncte, de patru ori mai mică decât media PRO TV. Cu toate pierderile astronomice și cu tot cu organigrama-mamut, TVR e, în momentul de față, o miză de propagandă mult mai mică decât în epoca Năstase. PSD greșește profund creând în jurul desemnării PDG un scandal mai mare decât toate beneficiile politice pe care i le-ar putea aduce și cel mai servil șef al televiziunii publice în ambele campanii electorale din acest an. Dacă nu vorbim de sinecurile și statutul de vacă de muls pe care TVR îl poate avea pentru clientela politicienilor, singura miză a politicului raportat la televiziunea publică este, în aceste vremuri, tocmai depolitizarea acesteia. Guvernul Cioloș a înțeles-o, desemnând un reprezentant fără legătură cu partidele și refuzând să ofere ajutorul financiar. Poziția de forță adoptată de PSD arată tocmai faptul că acestuia îi fuge pământul de sub picioare.

Teoretic, la votul de marți, PSD are suficienți parlamentari pentru a invalida alegerea lui George Orbean ca PDG. Practic, e de văzut cum va funcționa disciplina de partid și dacă nu cumva social-democrații nu vor înțelege că au întins prea tare coarda.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *