Banii și redresarea TVR

TVR s-a redresat economic în 2013, arată cifrele date publicității săptămâna trecută de președintele-director general interimar, Stelian Tănase. După ce, în perioada 2010-2012, pierduse anual între 32 și 38 de milioane de euro, anul trecut postul public a încheiat cu un mic profit, de 566 de mii de euro (2,5 milioane de lei). Pe hârtie, lucrurile arată foarte bine. Dar nu și pe ecran.

Pentru a echilibra financiar instituția, Claudiu Săftoiu, președintele-director general anterior, închisese TVR Info și TVR Cultural și concediase peste 600 de angajați. Asta n-a împiedicat Parlamentul ca, în decembrie 2013, să respingă raportul de activitate al instituției, lucru care a dus la demiterea Consiliului de Administrație, deși Săftoiu își depusese demisia cu câteva ore înainte, solicitând Parlamentului păstrarea în funcție a acelui Consiliu.

De ce au trebuit să plece Săftoiu și Consiliul de Administrație? Mister. Acuzațiile de jaf din diverse ziare și de pe câteva site-uri nu sunt, bineînțeles, suficiente, iar situația prezentată de Stelian Tănase nu le confirmă. Decizia e una politică, arbitrară și fără legătură cu ceea ce se întâmplă în TVR.

De fapt, cvasi-echilibrul financiar obținut în 2013 înseamnă costuri de programare foarte reduse. Adică o grilă slabă, care conține cel mult vreo două succese de stimă – emisiunile Eugeniei Vodă și a lui Cătălin Ștefănescu – și un singur format de divertisment mai acătării, Odată-n viață. Grilele actuale ale TVR 1 și TVR 2 costă 25 de mii de euro pe săptămână pentru primul post și 15 mii, pentru al doilea, fără știri și filme. Nu e clar ce cheltuieli includ acești bani, dar e vorba de sume care ar putea susține un show mai răsărit de două ore. TVR nu poate produce nici seriale, nici divertisment, nici emisiuni publicistice de calitate. Soluția pe care a propus-o Stelian Tănase, talk-show-urile lui Ion M. Ioniță, Ion Cristoiu, Florin Iaru sau Cornel Nistorescu, e una necostisitoare și fără mare potențial de rating. Probabil, de preferat feluritelor prostii care au existat în grilele TVR în anii anteriori. Dar nu mai mult.


Odată-n viață e un format original, inventat de Titus Munteanu, care a reușit să transforme folclorul în ceva digerabil și o miză de rating. Resursele TVR sunt bine folosite (live muzical, decoruri, o Iuliana Tudor care s-a impus ca prezentator, din fostă cântăreață de muzică populară)

Cu alte cuvinte, e clar că în actuala situație financiară, TVR nu poate rivaliza, prin primul său post, cu televiziunile de pe primele locuri, la felul cum e manageriat. Și totuși, în 2012, PRO TV SA (adică PRO TV, Acasă, Acasă Gold, MTV, Pro Cinema, Sport.ro) aveau o cifră de afaceri de 107 milioane euro. Adică ceva mai puțin decât cele 122 de milioane ale TVR, care e format, în linii mari, din TVR 1, TVR 2, TVR 3 și studiouri teritoriale. În decembrie 2013, PRO TV realiza o medie de rating de 4,25%, în timp ce TVR 1 avea 1,04%. Adică de patru ori mai puțin, la aproximativ aceiași bani cheltuiți.

Din banii pe care-i are, PRO TV a realizat, printre altele, mega-show-uri ca Românii au talent sau Vocea României, care au costuri de milioane de euro pe sezon. S-a atins mai puțin de sport (fotbal), dar a difuzat filme comerciale. A realizat seriale ca Las Fierbinți sau Tanti Florica, iar știrile prezentate de Andreea Esca sunt lider la ora 19.00 de ani de zile. E destul de clar că banii TVR se duc pe altceva decât programe. În primul rând, pe o infrastructură costisitoare și extinsă, care include și studiourile teritoriale. Iar cei mai bine de 2600 de angajați, câți au rămas, sunt de peste cinci ori mai mulți decât cei 491 cu care PRO TV SA figurează la Ministerul de Finanțe.

E adevărat, taxa TV nu a fost indexată în funcție de euro în acest mileniu și e foarte mică, față de alte țări. Dar, comparând cele 122 de milioane ale TVR cu cele vreo 180 de milioane care reprezintă piața de publicitate TV, deci grosul veniturilor celor câtorva zeci de televiziuni private din România, constatăm că TVR ar putea sau ar trebui să aspire la ceva mai mult. Nu la statutul de lider pentru primul post, fiindcă e o poziție foarte greu de recuperat. Dar, măcar, în primul pas, la o grilă civilizată.

De fapt, de la Alexandru Sassu încoace, niciunul dintre președinții-directori generali ai TVR (incluzându-l și pe Sassu) nu a reușit o ameliorare substanțială în materie de conținut, la TVR. Formatele reușite ca Odată-n viață sunt excepții, iar improvizațiile și ciudățeniile au predominat atunci când a fost vorba de emisiuni nou introduse. Un manager care ar reuși să redistribuie resursele considerabile de care dispune televiziunea publică, așa încât să creeze calitate cu ele, ar fi aplaudat. Așa ceva implică însă o schimbare organizațională serioasă, deci e mult mai dificil decât reducerea cheltuielilor. Mai ales că Parlamentul are drept de viață și de moarte asupra managementului, care se schimbă mult mai des și mai ușor decât angajații televiziunii.

Articol scris pentru ediția de joi, 13 martie, a săptămânalului Dilema veche.

Post your thoughts