Babylon Berlin: cyberpunk în Republica de la Weimar

Dacă aveți chef de un film de epocă deghizat în thriller, cu sensibilitate de cyberpunk, care învie Republica de la Weimar în culori, căutați pe HBO GO Babylon Berlin.

La fel ca The Young Pope, Babylon Berlin vine pe HBO de pe Sky (în cazul lui, Germania) și la tot la fel ca filmul lui Sorrentino, are un buget substanțial, 30 (sau după alte surse 40) de milioane de euro pentru tot sezonul, care se vede în filmările somptuoase și în ceea se numește production values. Filmul urmărește traseul unui inspector de poliție, Gereon Rath, printr-un Berlin zguduit de politică, petreceri, jazz și vicii. Rath e detașat de la Köln la Berlin ca să recupereze un film compromițător pentru un potentat, dar nu respectă nici rețeta “episodul și cazul”, nici pe cea “crima și sezonul”. Iar asta ne spune că intriga polițistă e mai puțin importantă decât ceea ce vedem, efectiv, în film: o oscilație zăpăcitoare între rigolă și cercurile înalte, dar deja perimate ale Republicii de la Weimar, multă agitație politică și – nu, aproape nicio trimitere la nazism și Hitler, deși acțiunea se petrece prin 1929, când NDSAP era deja un partid vizibil, chiar dacă mic.

Comuniștii și spionii sovietici sunt însă mult mai prezenți, ca principală amenințare la adresa democrației disfuncționale a Weimarului, amestecați în intrigile întrețesute ale serialului. Poate, nouă, ca estici, ticăloșia GPU-ului, predecesorul KGB, și violența troțkiștilor ne provoacă un soi catharsis politic, dar, în orice caz, opulența întreruptă de plonjeuri în canal (cel puțin unu la propriu) dă acea notă de cyberpunk de care vorbeam la început. Toate personajele au câte un păcat originar transformat în servitute, câte o dependență de substanțe, câte un moment de trădare pe fundalul unei lumi care, lipsită de atributele nazismului, arată a alternate history, deși e doar un decupaj din istoria reală.

N-o să mai insist pe regie, personajele distincte și bine conturate, actorii foarte buni și o reconstituire vizuală presupun fidelă, dar oricum surprinzătoare față de ceea ce avem în ochi atunci când ne gândim la anii ’20. Unul dintre cele mai bune lucruri e soundtrack-ul, care înlesnește nu numai un cameo al lui Brian Ferry, ci și o piesă Roxy Music deghizată, Dance Away. Nu dau linkurile, ca să evit spoilerele. Doar piesa-leit motiv:

Regizor, actori și alte detalii despre Babylon Berlin găsiți pe site-ul serialului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *