“Aveţi ce face cu ziarul?…”

Duminică, pe la prânz, la chioşc, după apă. Dau peste un CD “Jurnalul naţional”, cu Dan Andrei Aldea. De fapt, un “Zalmoxe” cu capace de piese solo, plus vreo două bucăţi de pe “Lume albă”, am pe undeva muzica, dar îi zic vânzătorului că-l vreau. Vânzătorul se uită peste umăr, încurcat, după care:

– Aveţi ce face cu ziarul?

Reflectez o secundă.

– Nu.

Caută pe undeva, prin spatele lui, şi scoate totuşi un ziar. Îl apropie de cititorul de coduri de bare, care piuie.

– E altul, dar tot aia-i.

Acelaşi preţ, adică. N-am nicio supărare pe “Jurnalul”, care e un cotidian distinct de altele de pe piaţă şi măcar încearcă să se lege de inserturile proprii cu materiale în ziar. Problema e la mine, care nu voiam un ziar. Ci un CD. Ce facem, ne mai minţim cu inserturile mult?

  1. Eftimie Reply

    Well, cand Unica a inceput o astfel de campanie nu erai asa de convins că e nasol. Nici măcar moş Mario Garcia nu are nimic împotriva inserturilor. Iar Jurnalul are o lungă tradiţie de cumpărători care nu sunt interesati de ziar, inca de pe vremea campaniei cu “Loganul”.

    Eu as remarca o altă chestie. Majoritatea ziarelor ce au folosit acest vehicul de tiraj (cd, carte, casetă) au uitat să profite de acest moment si să bage şi ceva articole tari, care să-i convingă pe cititorii noi că ziarul contează ca si produs în sine.

    Cel mai bun exemplu este Cotidianul care, în ciuda bocitoarelor, a falimentat tocmai pentru că era un ziar prost, lipsit de substanţă. S-a pus mult accent pe aglomerarea de comentatori si mai puţin pe reportaje şi anchete cu “oaie”.

    Acum Adevărul are un tiraj fain, dar are şi conţinut care să facă lumea să cumpere doar ziarul? Dar Jurnalul?

    Si mai fain este că ziarele care nu se bazează pe inserturi, gen EvZ sau RL aşteaptă să facă rahatul praf, nebăgând conţinut calumea. Varsă plicticoasele articole de prin în online şi se roagă la sf. Satelit ca online-ul să-i scoată din belea peste doi ani.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Dragă Eftimie, ai dreptate, sunt unul dintre cei care au aruncat piatra-n baltă cu inserturile, împreună cu Răzvan Corneţeanu. Nu ştiu dacă puţin înaintea noastră sau după noi, Hiparion, care a fost înglobat în ziua de azi în Medien Holding, a făcut acelaşi lucru.

    La vreun an-doi ne-am dat seama, în Ringier, că nu mai ştim exact ce vindem, revistă cu CD sau CD cu revistă. Impresia noastră, la vremea respectivă, e că cititoarele Unica luau revista cu CD şi CD-ul îl dădeau nepotului, că era muzică dance de topuri.

    La vremea respectivă, Claudiu Şerban, astăzi la fraţii Păunescu, a spus un lucru care mi-a rămas în cap. Marketingul de revistă se face pornind de la conţinut – cu care inserturile nu prea sunt în relaţie. Din ce se făcea în Ringier în anii respectivi au rămas în picioare Premiile TV mania, care sunt o idee brici în direcţia asta, marketing pornind din conţinut. Claudiu, cred, a venit şi cu ideea să premiem cititoarele Unica cu excursii legate de subiectul rubricii de călătorii din nr. respectiv.

    Deci, da, mi-am schimbat părerea, după ce am văzut pe pielea publicaţiei la care lucram cam ce înseamnă. Doar că asta se întâmpla prin 2001-2002 🙂

  3. Marian Stavaroiu Reply

    Se vinde insert cu ziar. Indiferent de ce ziar vorbim, indiferent ca sunt carti sau CD-uri. Dovada cea mai concludenta: la orice ora pot cumpara inserturile din urma (CD sau carte), cele pe care le-am “pierdut“ la data lansarii. O fi bine, o fi rau ? Pentru cititori e oarecum util. Altminteri nu s-ar fi vindut nimic pina acum.

  4. Victor Jalbă-Șoimaru Reply

    Uitați un lucru ce ține de trecut. Au fost ani buni în care romanul publicat în foileton ocupa pagini într-un ziar. Acum se dă la pachet (sau poate doriți un ruj, un cedeu/devedeu, o pereche de ochelari?). Lucrurile merg. Firma „rulează“ bani. Ziaristica e plan secund. Vorba lui Tomică: „Show me the money!“

  5. Eftimie Reply

    @iulian Ramânând totuşi la content: ai fi dat 1,4-1,8 lei cat e ziarul fără insert pentru ceea ce e în ediţia din ziua respectivă? Era ceva in editia respectivă care să fi meritat banii? Ceva aşa, cât să citeşti la o cafea?

    Că tot trăiesc cu impresia că editoriii se cam culcă pe-o ureche când e să facă sumarul: “hai să nu ne agităm prea mult, maine iese ziaru cu Maria Tănase şi oricum se vinde”.

  6. Iulian Comanescu Reply

    @eftimie: Duminica nu sunt ziare. Am fost să-mi iau apă şi am văzut Dan Aldea, atâta tot. Voiam un CD. Ziare de hârtie cumpăr din când în când, prin sondaj, dar ca şi consultant ce mă pretind, ca să văd ce se mai întâmplă. De regulă mă murdăresc pe degete. Am vorbit cu un şerif dintr-un grup media despre chestia asta şi mi-a zis că nu e de la cerneală, ci de la hârtia de calitate mai proastă care se foloseşte în România.

    Altfel, p-aici prin casă e un “Le point” pe care mi l-am luat acu vreo două zile din Otopeni. E peste 10 RON, nu mai ştiu cât. Dacă aş găsi ceva care să mă satisfacă în română, aş lua şi la 3 RON. Probabil că în situaţia asta e mult din potenţialul public de quality.

  7. Marian Stavaroiu Reply

    @ Iulian Comanescu: Corectia e utila, asa trebuia sa ma exprim si eu.
    @ Victor Jalba Soimaru: Romanul foileton a avut perioada sa de glorie. Ca simplu cititor, pe persoana fizica, chiar nu inteleg de ce nu mai incearca nimeni aceasta metoda astazi. Eu zic ca ar mai avea succes.

Post your thoughts