Agregatoare şi producători primari de conţinut

Am fost curios să văd cum se propagă un articol numit “Ce (n-o) să vedeţi la televizor de alegeri” pe care l-am publicat acum două săptămâni, din “Evenimentul zilei”. Din curiozitatea asta a ieşit un alt articol pentru “Evenimentul zilei”, care descrie felul cum se petrec lucrurile pe internet, cu site-uri care produc conţinut.

Pe scurt, în momentul de faţă, legile şi reglementarea Clubului Român de Presă privind preluarea de articole din ziare pot fi uşor respectate. Diferenţa dintre agregare “bună” şi “rea” o face publicul, care se duce pe un site sau pe altul. Cel cu trafic are valoare adăugată prin ceea ce face. Problema e că această tendinţă va sărăci media clasică, care are venituri tot mai mici din tiraj vândut şi, prin cifrele de audienţă care rezultă, din vânzările de publicitate. Ceea ce înseamnă că pe termen lung agregatoarele vor avea mai puţine lucruri de agregat.

  1. vali Reply

    Mi se pare putin exagerate concluzia. Din cate vad in rezultatele de pe google search sunt 2 site-uri care preiau partial articolul dar cu link spre original si in rest sunt doar link-uri + hotnews care preia exact articolul(dar banuiesc ca asta era de asteptat 🙂 )
    Nu prea inteleg cum poti spune ca ziare.com si inpolitics.ro profita de pe munca autorului pentru ca daca vrei sa citesti articolul trebuie sa ajungi pe site-ul evz deci si evz are de castigat.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Vali: păi ăla e cazul extrem, când se ia tot de pe site, despre care am zis că nu se mai prea obişnuieşte. Mă mir şi din comentariile din EVZ că articolul meu poate fi interpretat ca o supărare. Bine – comentatorii de acolo au calitatea pe care o au, ca la orice ziar mare. Dar m-am distrat cum m-au luat de ziarist de presa scrisă care se jeluieşte pe mormântul printului, când de fapt eu sunt pe trei sferturi în internet 🙂

    Dincolo de asta, problema apare atunci când preiei informaţie. Informaţia nu este obiectul drepturilor de autor. Cineva care o împachetează mai bine (agregatorul) câştigă teren în faţa sursei primare. Şi atunci sursa primară obţine venituri mai mici din comerţul ei, drept pentru care s-ar putea să aibă mai puţină informaţie. Ne place sau nu, asta e tendinţa. Dincolo de considerente etice şi de copyright.

  3. bbbb Reply

    “când de fapt eu sunt pe trei sferturi în internet”
    Trei sferturi … nu mai mult? 🙂

    “Problema e că această tendinţă va sărăci media clasică, care are venituri tot mai mici din tiraj vândut şi, prin cifrele de audienţă care rezultă, din vânzările de publicitate”
    Problema e ca … se va propaga informatie din ce in ce mai ieftina, lipsita de continut (asta din postura consumatorului vorbind) nu stiu daca neaparat mai putine lucruri de agregat, cantitativ adica.
    Iar daca cei care cumpara spatiu publicitar vor fi tentati numai de volumul publicului, nu si de calitatea acestuia ….ai dreptate, tendinta asta va fi.

  4. vali Reply

    Iulian, orice ai face cred ca “informatia vrea sa fie libera” ca sa zic asa mai ales in timpurile noastre cand o majoritate a societatii civilizate e conectata la internet. si oricum daca vorbim de considerente etice sa vedem si partea cealalta: crezi ca e etic sa tii informatia numai pentru cei care platesc, as zice ca nu.
    totusi as vrea sa nu intelegi gresit, pe de o parte sunt de acord si cu tine, sunt multi care profita de pe urma muncii altora,dar macar in cazul de fata mi se pare absurd sa le ceri unor site-uri sa nu te citeze cu link…

    PS: ce CAPTCHA ciudat, de abia imi dau seama de ce litere sunt acolo

  5. vasilissa Reply

    Internetul e, intr–un fel, mai aproape de oral. E complicat sa pui lacat pe gurile oamenilor…, asa cum e complicat sa pui lacat pe forme eterice, fara o legislatie inteligenta si real aplicabila. Pe de alta parte, mi se pare usor riscant sa iau de buna un articol fara sa merg la sursa. Poate sint eu mai paranoica, dar cu siguranta m-as duce sa verific la sursa daca nu cumva e vreun gest rauvoitor. Nu ar fi prima data cind un text e trunchiat ducind la sensuri nedorite de autor… Asa ca pina la urma, e un risc asumat. Si de scriitor, si de cititor. Cit priveste printul versus onlineul…, discutia e asa de ampla ca nu o pot cuprinde acum, dar, ca un soi de concluzie la prima mina, mi se par de mult redundante, fara a fi congruente.

Post your thoughts