Agregatoare și producători primari de conținut

Am fost curios să văd cum se propagă un articol numit “Ce (n-o) să vedeți la televizor de alegeri” pe care l-am publicat acum două săptămâni, din “Evenimentul zilei”. Din curiozitatea asta a ieșit un alt articol pentru “Evenimentul zilei”, care descrie felul cum se petrec lucrurile pe internet, cu site-uri care produc conținut.

Pe scurt, în momentul de față, legile și reglementarea Clubului Român de Presă privind preluarea de articole din ziare pot fi ușor respectate. Diferența dintre agregare “bună” și “rea” o face publicul, care se duce pe un site sau pe altul. Cel cu trafic are valoare adăugată prin ceea ce face. Problema e că această tendință va sărăci media clasică, care are venituri tot mai mici din tiraj vândut și, prin cifrele de audiență care rezultă, din vânzările de publicitate. Ceea ce înseamnă că pe termen lung agregatoarele vor avea mai puține lucruri de agregat.

6 thoughts on “Agregatoare și producători primari de conținut”

  1. Mi se pare putin exagerate concluzia. Din cate vad in rezultatele de pe google search sunt 2 site-uri care preiau partial articolul dar cu link spre original si in rest sunt doar link-uri + hotnews care preia exact articolul(dar banuiesc ca asta era de asteptat 🙂 )
    Nu prea inteleg cum poti spune ca ziare.com si inpolitics.ro profita de pe munca autorului pentru ca daca vrei sa citesti articolul trebuie sa ajungi pe site-ul evz deci si evz are de castigat.

  2. Vali: păi ăla e cazul extrem, când se ia tot de pe site, despre care am zis că nu se mai prea obișnuiește. Mă mir și din comentariile din EVZ că articolul meu poate fi interpretat ca o supărare. Bine – comentatorii de acolo au calitatea pe care o au, ca la orice ziar mare. Dar m-am distrat cum m-au luat de ziarist de presa scrisă care se jeluiește pe mormântul printului, când de fapt eu sunt pe trei sferturi în internet 🙂

    Dincolo de asta, problema apare atunci când preiei informație. Informația nu este obiectul drepturilor de autor. Cineva care o împachetează mai bine (agregatorul) câștigă teren în fața sursei primare. Și atunci sursa primară obține venituri mai mici din comerțul ei, drept pentru care s-ar putea să aibă mai puțină informație. Ne place sau nu, asta e tendința. Dincolo de considerente etice și de copyright.

  3. “când de fapt eu sunt pe trei sferturi în internet”
    Trei sferturi … nu mai mult? 🙂

    “Problema e că această tendință va sărăci media clasică, care are venituri tot mai mici din tiraj vândut și, prin cifrele de audiență care rezultă, din vânzările de publicitate”
    Problema e ca … se va propaga informatie din ce in ce mai ieftina, lipsita de continut (asta din postura consumatorului vorbind) nu stiu daca neaparat mai putine lucruri de agregat, cantitativ adica.
    Iar daca cei care cumpara spatiu publicitar vor fi tentati numai de volumul publicului, nu si de calitatea acestuia ….ai dreptate, tendinta asta va fi.

  4. Iulian, orice ai face cred ca “informatia vrea sa fie libera” ca sa zic asa mai ales in timpurile noastre cand o majoritate a societatii civilizate e conectata la internet. si oricum daca vorbim de considerente etice sa vedem si partea cealalta: crezi ca e etic sa tii informatia numai pentru cei care platesc, as zice ca nu.
    totusi as vrea sa nu intelegi gresit, pe de o parte sunt de acord si cu tine, sunt multi care profita de pe urma muncii altora,dar macar in cazul de fata mi se pare absurd sa le ceri unor site-uri sa nu te citeze cu link…

    PS: ce CAPTCHA ciudat, de abia imi dau seama de ce litere sunt acolo

  5. Internetul e, intr–un fel, mai aproape de oral. E complicat sa pui lacat pe gurile oamenilor…, asa cum e complicat sa pui lacat pe forme eterice, fara o legislatie inteligenta si real aplicabila. Pe de alta parte, mi se pare usor riscant sa iau de buna un articol fara sa merg la sursa. Poate sint eu mai paranoica, dar cu siguranta m-as duce sa verific la sursa daca nu cumva e vreun gest rauvoitor. Nu ar fi prima data cind un text e trunchiat ducind la sensuri nedorite de autor… Asa ca pina la urma, e un risc asumat. Si de scriitor, si de cititor. Cit priveste printul versus onlineul…, discutia e asa de ampla ca nu o pot cuprinde acum, dar, ca un soi de concluzie la prima mina, mi se par de mult redundante, fara a fi congruente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *