310.000, tirajul mediu al Libertăţii, în martie

“Libertatea” a vândut, în medie pe zi, pe luna martie 2007, 310.000 exemplare. E un record aproape absolut, cred că din vremurile când Ion Cristoiu tipărea (!) 600.000 de exemplare, cu “Evenimentul zilei” cu bulină roşie şi “Evenimentul zilei” cu bulină albastră, defuncta ediţie de prânz.

Există două atitudini pe care le putem avea faţă de acest cvasi-record. În primul rând, eternul “unde o să ajungem, dom’le?”, care e ineficient şi, în plus, nu ţine cont de faptul că, eventual, am şi “ajuns” acolo. Protestele de amantă părăsită ale incerţilor ziarişti de quality în faţa tabloidizării mi se par ridicole. Nu numai “Libertatea”, onorabilizată de un editor elveţian, prea puţin suspect de jocuri politice, şi de abordarea în general relaxată pe care o are faţă de subiecte, arată acest lucru. Mai există şi ascensiunea lipsitului de orice proptele Dan Diaconescu, care, în ciuda oprobriului public, a ajuns cel mai vizionat realizator de talk-show din România. Asta-i situaţia, aşadar.

De aceea, eu cred că mai recomandabilă e o a doua raportare la problemă. Ea nu-mi aparţine integral, dar mi-o asum. La începutul anului, am fost la Sofia, în chip de învăţăcel la un seminar numit Tehnici de Cercetare Media. Acolo am cunoscut un prof ungur, pe nume Miklos Sukosd. De ce să mint, mă aşteptam la o critică a tabloidizării, dar în loc de asta, Sukosd a început să ne explice că lucrurile cu adevărat interesante pentru oameni sunt de căutat în tabloide. E motivul pentru care preşedintele Băsescu dansează din buric la Pro TV sau Bill Clinton cânta la saxofon în faţa camerelor TV. Dar nu numai atât. Surprinzător, “Familia Vijelie” are un corespondent leit la Budapesta, tot un reality show clonă după The Osbournes, tot cu un manelist rom în locul lui Ozzy. Manelele, de altfel, dau înconjur Balcanilor, sub formă de cialga (în Bulgaria) sau de turbo-folk (în statele fostei Iugoslavii). Pentru a vedea care-s cu adevărat grijile oamenilor, va trebui să ne uităm în “Libertatea”, iar acest exerciţiu îl recomand politicienilor. Găsim acolo aglomeraţia din Bucureşti (ecologism), poveşti cu gay (stânga), avorturi (stânga-dreapta) şi multe altele. Electoratul are tot dreptul să fie alergic la certurile politice din preajma referendumului, care au adus o scădere a consumului total de televiziune până spre 20 de puncte. Altfel zis, nu mai mult de două milioane de oameni s-au uitat la televizor în serile cu dezbateri incandescente despre suspendarea preşedintelui, iar majoritatea au fost pe Mircea Radu. Traian Băsescu însuşi nu a adunat decât vreo 600.000 de telespectatori, la TVR 1.

Tirajul tabloidelor e singurul care a crescut, în România, inclusiv prin apariţia unui concurent la “Libertatea” cu şanse: “Click!”, făcut cu fosta echipă de la Ringier, care a ajuns să vândă, conform unor surse neoficiale dar serioase, peste 50.000 de exemplare pe zi. Iar asta, fără a altera succesul “Libertăţii” – şi în timp ce toate ziarele serioase înregistrează scăderi de tiraj.

Avem două variante cu acest tip de public: să-l detestăm sau să-l înţelegem. În primul caz, va trebui să ne ascundem repulsia şi să ne prefacem că ne încadrăm la varianta doi. Sau, dacă nu, să ne lăsăm de meserie.

P.S.: Despre “Libertatea” aflaţi mâine mai multe, în ymterviul pe care mi l-a acordat Lucian Romaşcanu, directorul executiv al diviziei “Sport & Boulevard” din Ringier. Adică şeful redactorului-şef 🙂

  1. Liviu Moldovan Reply

    Iulian, cred ca in afara de cele doua variante propuse, adica “să-l detestăm sau să-l înţelegem”, ar mai fi una: sa il facem pe roman sa vada ca si alt gen de presa ii poate raspunde cerintelor sale.

    Nu am nimic impotriva tabloidelor sau a emisiunilor cu lacrimi samd. Se prea poate ca Mircea Radu sau DD sau zana Surprizelor sa “ia caimacul” audientelor TV.

    Nu cred ca romanul “are alergie” cand vede ca Presedintele apare la TV. Si nici cand i se dau stiri asa cum trebuie sa fie stirile. Cred ca romanului ii “vine acru” cand vede, de atatia ani, stiri sau talk-show-uri in care este criticat Parlamentul si politicienii, care intr-adevar, nu fac altceva decat sa isi conserve imaginea si propriile interese. Lucruri pe care romanul le stie si le simte deja…

    Ca sa rezum: nu as pune neaparat audienta “lacrimilor TV” sau a “nurilor de la pag cutare” pe seama nestiintei sau a lipsei de cultura a romanilor. Ci, mai degraba, pe scarba lor fata de realitatea de zi cu zi. Se adauga aici si tentatia mass-media de a specula, din dorinta de crestere a profitului, a acestor nevoi de refulare in altceva ale romanului.

    Acest altceva ar trebui sa fie altceva…

  2. Iulian Comanescu Reply

    Liviu: nu am susţinut că nu există şi soluţii quality. Am zis doar că ele n-au fost găsite în presa cotidiană. “Jurnalul” şi “Evenimentul zilei” mi se par două mid-market. Blogul ăsta pe care scriem, de pildă, e nişat şi destul de puţin interesant pentru publicul larg. N-am pus sâni, glume, cuvinte tari, sex. Dar el se susţine aşa cum e.

    Susţineam doar că oamenii ăia care citesc Libertatea sunt o temă de reflecţie serioasă pentru noi, cei care ne ocupăm de comunicare.

  3. bugsy Reply

    Atunci cand Libertatea a intrat in portofoliul Ringier, elvetienii au facut un studiu de piata, cu scopul de a identifica un profil de consum media al bucuresteanului dupa ce au centralizat toate rezultatele, concluzia despre ce trebuie sa fie noua libertatea a fost cam asa: sa facem un ziar pentru taximetristi si coafeze! nu stiu daca e barfa sau e si ceva adevar aici, dar proiectul libertatea s-a dovedit unul de mare succes si asa trebuie privit, chiar si de cei care detesta tabloidele. daca e adevarata chestia cu taximetristii si coafezele e adevarata , atunci cei care au gandit astfel libertatea au fost super tari. de ce? exact aceste doua categorii profesionale sunt vazute ca fiind unii dintre cei mai buni “comunicatori” din societatea contemporana. practic sunt niste bureti care absorb informatia si o dau mari departe. in USA, au fost campanii de advertising , cu continut social, in care au fost folosite coafeze ca “suport media” pentru a comunica mesajul dorit. suucesul campoaniei a fost uluitor!
    facand un ziar pentru ei, de fapt pe profilul lor, ai asigurata o promovare si un grad de raspandire extraordinar.
    reality show-ul The Osbournes a fost facut la ideea lui Howard Stein, celebrul, si extrem de cenzuratul DJ din NY. el i-a sugerat sotiei lui Ozzy, Sharon, care este si managerul rocker-ului. instinctul de om de afaceri nu a inselat-o, The Osbournes a prins la publicul MTV-ist

  4. Ovid Reply

    Iulian, in sfarsit intalnesc un comentariu competent si “necombustat” interior referitor la tabloide (ma rog, ziare bulevardiere, pentru ca lumea asociaza pana la suprapunere “bulevardierul” cu “de scandal”). Si inainte de a isi suci, suficienti, nasurile catre zone inalte, criticii absoluti ai acestui gen de presa si publicatii ar trebui sa lucreze macar o luna in redactia unui astfel de produs “ushurel”, ca sa simta ce inseamna inclusiv tensiunea focului de artificii, nu doar greutatea cuvantului care zideste. In plus, cum bine observai, Libertatea priveste intr-o maniera mult mai relaxata imunda viata politica, nefiind datoare (fie si moral ori la nivel de simpatii ale sefimii) nimanui cu sustineri pro domo. Daca azi apare un articol antiBasescu, maine, la fel de lesne, daca subiectul e interesant pentru redactie, va apare un articol ce ar putea fi taxat proBasescu. ceea ce cu siguranta nu prea se intampla la nivelul niciunui alt cotidian cu vizibilitate nationala din tara asta.

  5. gabriel Reply

    Si daca tot ai amintit de EvZ-ul lui Cristoiu, sa precizam ca acel ziar tiparea ce-i drept 600.000 de exemplare (si 100.000 cel albastru) dar contractul de difuzare facut de directorul Iliuta Naghi (patronul de la 7 plus de azi) avea la un moment dat prevazut un retur zero(0). Adica cine voia sa vanda EVZ lua cat stia ca poate sa duca. Inapoi nu mai mergea cu ele. Doi: ziarul avea cel mai mare pret de pe piata, si cand spun mare ma refer la faptul ca era 25 de lei, iar restul publicatiilor costau 5 – 10 lei. In fine, dar cel mai important, avea nelipsite anchete si dezvaluiri, documente, investigatii, care tineau pag 1, pag 3 si uneori si alte pagini. Plus pagini de cultura, mass-media, medicina, sindicate, international. Cam departe de ceea ce sunt azi tabloidele.

  6. Ovid Reply

    Pai, gabriel, atunci stau si ma intreb: cam ce public, ce piata si ce concurenta erau pe-atunci pentru EvZ? Altfel vorbim lejer despre profesionalizare in orice domeniu, dar tot porniri renascentiste, de cuprindere a tot, am avea de la ziarul perfect… Libertatea e ceea ce e, pentru cei care o vor… si uite ca sunt destui… Normal ca 22, Dilema veche sau Lumea credintei, sa zic, vor fi cumparate de un alt public… Cand ai pretentii generaliste, patesti ca in politica: nu iti mai gasesti identitatea tocmai dorind sa-i multumesti pe toti.

  7. gabi Reply

    ovid, liberatea nu prea scrie despre “imunda viata politica” autohtona decat putin si slab calitativ. atunci cand scrie mai mult (nu neaparat si mai bine) e la mijloc un divort, un adulter sau orice alta scuza de a baga si niste sani in materiale. sa spui ca libertatea e un ziar independent la presiuni politice e ca si cum ai spune ca mtv e cea mai echilibrata televiziune cand vine vorba de politica. ceva nu se pupa.
    libertatea are alte puncte tari, dar in nici un caz printre ele nu e cazul sa mentionezi neutralitatea politica sau informarea la nivel macro. mai toate punctele sale tari tin de cantitate nu de calitate. si mai cred ca totul pleaca de la pretul de coperta. care e de doar 0,55 ron.
    da, reteta tabloidelor e ok, asigura readership si oricat de slab calitativ ar fi ziarul te poti oricand ascunde dupa imbatabila scuza “asta vrea publicul”.
    cu riscul de a parea aerian indraznesc sa pun urmatoare intrebare: daca nu ar citi libertatea, cititorii sai ar mai consuma presa?

  8. lucian ionita Reply

    Salut Iulian,
    e aproape imposibila coincidenta,
    am vorbit asta timp de vreo doua ore si totul s-a terminat acum … 5 minute:)

    Ajunsesem la concluzia ca, de calitate sau populare, up-market sau pentru obsedati, cresc in vinzari doar publicatiile care-si multumesc publicul. Citzi oameni sint in targetul ala, 1,000 ori zece milioane, asta-i altceva.

    De-asta Libertatea a facut o treaba foarte buna, fiindca i-a multumit pe oamenii aia care o cumpara. Iar daca vinzi in medie 250,000 asta inseamna ca te cumpara cam 6-700,000 (cu frecvente diferite). Multicei, nu?

    Povestea ca e publicatie de coafeze, he, he, pai sa va citesc io chiar acum [ la rind, nu spicuiri] fluxul de rss de la Realitatea: relatii amoroase la elevi, abuz de tratamente, educatie sexuala interzisa in scoli, Dinulescu – 5 oferte de roluri si Badoi a semnat pentru Steaua. Quality? Ca sa tinteasca “Hi quality”, Cotidianul trece pe lectura populara. Quality?

    Singurul care nu face nimic e Evenimentul. 78,71,71,65 (in mii vindute) sint ultimele lui semestre, deci au intrat sub 50k la chiosc. Mi se pare nedrept ca un ziar care arata atit de bine sa se incapatineze sa nu miste pe marketing decit la imagine. Si nu-i de la oameni, doi de acolo au venit la noi si sint super (unul e Theo, altul Mihai Adamutz).

    Chiar, daca vrei sa vezi ce ne-a iesit cu Femeia de azi, uita-te pe BRAT. Am ajuns la 115k, sintem la 10,000 de Libertatea pentru femei. Vreo 30k totusi azi, pentru ca le merge bine concursul.

    Asa ca, tragind linie, stii vorba: pacalesti unul de multe ori, pe multi o data, da’ pe multi de multe ori… Libertatea chiar isi multumeste cititorii.

    A avut grija de asta si Prior, cind umbla cu rigla in mina sa nu depaseasca baietii numarul de semne de pe coloana primei pagini. Da’ spune-le tu oamenilor despre asta, ca doar erai acolo.

  9. Theo M. Reply

    Lucian, ce nu inteleg eu este ce legatura are “arata atat de bine” cu vanzarile. Sau “arata atat de bine” se refera inclusiv la continut, nu numai la forma? Eu zic ca este si de la oameni. Eu imi reprosez multe lucruri din acea perioada de la EVZ. Totusi, principiul este ca marketingul comunica produsul, dar nu poate sa multumeasca cititorul. Asta o face chiar produsul! In plus, mai sunt multe altele de luat in calcul. Ar fi pretul. De ce n-a rezistat Jurnalul la 1,1 LEI? De ce s-a ieftinit la 1 LEU? Cat costa Libertatea? Cat timp are omul sa citeasca un ziar? 24 de pagini mici sau tone de text pe pagini mari? Sunt chiar curios ce o sa faca Adevarul pe format compact.

  10. Ovid Reply

    Gabriel, principial intrebarea ta de final poate fi perfect justificata. Dar gandeste-te mai departe unde ar duce un sir similar de “ce s-ar intampla daca?”…aplicat la toate domeniile. In plus, tendinta de tabloidizare e prezenta la aproape toate cotidienele “de calitate”. Si nu doar la noi. E vorba de lipsa timpului, de semipreparatele pe care le incalzesti rapid in cuptorul cu microunde, de comanda de pizza sau orice altceva. Si daca taximetristii si coafezele au mai mult timp, se vede treaba ca tot mai multi sunt in criza de timp si vor totul rapid si frumos ambalat. In momentul in care audienta unui singur ziar e mai mare decat a tuturor celorlalte la un loc, cred ca nu in gradina fruntasului trebuie cautata problema. Ca vor exista intotdeauna oameni care sa prefere si altceva, e firesc, necesar, bine. Dar cine joaca sah n-ar trebui sa se mire la infinit ori sa arate cu degetul incriminator spre…fotbal. Ambele au loc sub soare…doar cu alta audienta. Si asta e un fapt, pur si simplu.

  11. gabi Reply

    ovid, imi dau seama ca tonul general al primului meu comentariu a fost cam agresiv. nu am ceva personal cu libertatea sau cu tabloidele in general. nu lucrez in presa “de calitate”. doar consum presa datorita jobului.
    de acord ca tabloidele sunt un model de bussines de succes. poate chiar singurul model clar in clipa asta. dar hai sa nu comparam mere cu pere.
    despre faza cu fotbalul si sahul…as putea sa pun problema astfel: e vorba de domenii diferite. teoretic, fotbalistul nu se ia in gura cu sahistul pe cum se muta calul, sahistul nu se ia in gura cu fotbalistul cand e offsaid. in schimb, un cititor de tabloid va avea senzatia ca e la fel de informat, in privinta “problemelor curente”, ca si unul de generalist. ce spunea iulian despre “adevaratele griji ale oamenilor” pe care le putem intelege rasfoind libertatea poate fi adevarat daca facem distinctia intre interesul publicului si interes public. e o diferenta intre ce “intereseaza publicul” in mod firesc (fata de la pg.5 sau povesti cu columbeni) si “ce e in interesul publicului sa stie” (taxe, decizii care il afecteaza direct/indirect samd). cele doua nu se exclud reciproc. se completeaza. pana la urma e chestie de dozaj.
    cu intrebarea aia principial adevarata voiam doar sa aduc in discutie una dintre principalele motivatii ale consumului intens de care se bucura libertatea: pretul. daca pretul ar creste, cititorii probabil ca ar renunta sa mai consume presa(in lipsa de ceva la fel de ieftin). si asta nu spune nimic bun despre calitatea produsului, care in lipsa argumentului “pret scazut” nu isi poate convinge cititorii sa ii ramana fideli. ma rog, e o speculatie, cam subtire ce-i drept, dar cred ca e o idee ce poate fi discutata.

    gabi (altul decat gabriel, asta ca sa nu apara confuzii)

  12. Ovid Reply

    Gabi, in exemplul cu sahistul si fotbalistul era vorba chiar de “taberele” competitoare, bulevardierii si “cei de referinta”(ce-mi place sintagma asta modesta), nu tintele lor, consumatorii. Ca poate sa creada un individ care citeste Libertatea ca e la fel de bine informat?… Poate chiar are partial dreptate. In primul rand, pentru ca in Libertatea chiar se gasesc informatii diverse, nu doar silicoane si Columbeni, iar pentru fiecare cititor e important ce crede el ca e in interesul lui, nu ce cred altii, in numele unor principii absolute de interes, ca ar fi ori ar trebui sa fie. Nu vreau sa fac apologia Libertatii, n-am nici un interes personal, dar sunt aproape satul de permanentul atac asupra unui ziar care isi face treaba mult mai bine decat altele, “de calitate”, “de referinta” cum or vrea ei sa-si spuna, dar pline de o incredibila viermuiala a intereselor si manipularilor. Dar, altfel, umblam la costum si cravata si ne socotim “facatori de istorie” sau “rasturnatori de guverne”. Mitul Watergate a prins in mreje pe multi, in timp ce peste 1,3 milioane de romani citesc Libertatea in fiecare zi. Citesc, silabisind poate, dar o fac. Si privesc niste fotografii frumoase sau interesante. Asta intr-o tara in care 15% din populatie(parca) marturiseste ca nu are nici o carte in casa. Si sunt convins ca avand-o pe Ana Nita in frunte, Libertatea are mari sanse sa creasca in continuare.

  13. Media din afara presei » Nu cititul, rasfoitul Reply

    […] Iulian Comanescu remarca tirajul record al Libertatii, oberva ca tirajul tabloidelor e singurul care a crescut si ii da dreptate unui profesor ungur cum ca lucrurile cu adevarat interesante se gasesc in tabloide. Oricit ai intra in magazine de lux, tot bazarul e mai atractiv, mai fascinant. […]

  14. Smil Reply

    ptr. ovid si gabi

    dragii mei, dovada ca nici voi nu cititi Libertatea, ci doar o …rafoiti, e ca nu ati observat ca acolo exista si …reportaje. Bine, cam jumulite si violate de semne ptr. ca, ….Prior da cu rigla peste deste…, dar exista. Si unele chiar sunt misto. Eu le regasesc mai mereu pe la televiziuni, ba chiar au ajuns sa ia premii. o fi ptr coafeze, dar eu am obs. ca cineva baga si texte misto. Nu toate, e drept…dar uitati-va la pagina de panorama. au scris primii despre regretatul Cristi Nemescu si chiar au scris frumos. nimic scandalos. parerea mea.

Post your thoughts