Ce te face iubit cu adevărat

Ilie Năstase e o figură singulară: la 40 de ani de la victoriile care l-au adus în fruntea topului în tenisul mondial, rămâne în topurile de notorietate autohtone, cu o aură greu de clasificat. Tenismanul dă măsura a ceea ce ar trebui să însemne o celebritate şi la noi: nu doar cunoscută, ci şi iubită de public.

Una din rubricile căutate în The Industry, revista de comunicare pe care o editez, este un top lunar de vizibilitate, realizat cu o agenţie pe nume MediaIQ pornind de la numărul menţiunilor de pe Internet ale unui nume de persoană sau brand comercial. Rezultatele de  pe online sunt un criteriu de vizibilitate bun, fiindcă şi televiziunile, şi ziarele majore (dacă mai putem vorbi de ultimele) sunt de ani de zile active în mediul virtual, aşa încât o contorizare realizată aici dă o măsură bună a acoperirii media a unei anumite chestiuni. {Mai mult…}

The Industry nr. 9

The Industry nr. 9

Partea bună la revista asta, aşa business şi neconflictuală cum e, e că m-a înjurat lumea din mai multe părţi. Printre altele, deşi o prestez pentru Intact, am fost acuzat că sunt vândut la… PRO. Reiese că ce fac are un anume grad de relevanţă.

Cu ce mă laud în numărul ăsta:  {Mai mult…}

Cristian Mungiu și imaginea României

Cristian Mungiu a intrat în selecţia oficială de la Cannes cu al său „După dealuri”. Filmul va fi proiectat la festivalul care are loc în perioada 16-27 mai, după ce în 2007, la acelaşi festival, acelaşi regizor a luat un Palme d’Or cu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. E vorba de o ştire de cultură cu semnificaţii politice.

Cu cultura e clar, dar politica? Aţi intuit probabil că e vorba de serviciile pe care Noul val al cinematografiei româneşti le aduce, chiar dacă sună pompos, României. Filmele lui Mungiu, Puiu, Muntean sau Porumboiu au intrat într-un circuit al cinefililor avizaţi, intelectuali. Despre filme româneşti mi-au pomenit sloveni, americani, ucraineni, din medii politice, din ONG-uri sau comunicare, cu opinii avizate şi întrebări cărora a trebuit să-mi bat capul puţin ca să le răspund cum trebuie.  {Mai mult…}

Vlad Ursulean și Roland Barthes despre Dan Negru

Acum, pe ploaie, a venit momentul să mă laud cu ceva din revista pe care o fac. Probabil că astea-s cele mai bine scrise rânduri pe care le-am tipărit până la momentul respectiv în The Industry:

Irinel nu știe cum să evite răspunsul. Negru se mișcă de parcă ar dansa în jurul prăzii, apoi fandează ca la scrimă, dar nu lovește cu spada, ci cu întrebarea, din nou și din nou. Când interlocutorul se lasă furat de peisaj, descrie cu mâinile o vale pe care îi canalizează privirea.

Fiecare reacție se amplifică în el. Un oarecare ar ridica o sprânceană când e surprins. Dan Negru face doi pași în spate, lasă un moment de tensiune, apoi dă din mâini de parcă ai fi aruncat în el cu o minge de foc.

Când vrea să obțină răspunsul definitiv, ține o mână deschisă spre milionar, ca și cum ar vrea să-i tragă limba din gură. Pe cealaltă o ține întinsă în spate, cu pumnul strâns, de parcă e pregătit să i-l înfigă în față. Însă de fiecare dată îl lasă pașnic jos când concurentul se hotărăște să răspundă.

Autorul e, aţi ghicit, Vlad Ursulean, iar reportajul e unul de culise, de la o ediţie “Te pui cu blondele” în care Dan Negru s-a încontrat cu Irinel Columbeanu. Dincolo de rândurile foarte plastice, interesant e modul cum a conturat Vlad personajul, cu un sens profund. În mod tipic, vedetele TV sunt, ar spune Roland Barthes, private de corp pentru a rămâne cu bustul, ca un sfinx la intrarea în sanctuar (“L’acteur d’Harcourt” – găsiţi textul în franceză, integral, aici). {Mai mult…}

Miniștrii și CV-urile lor

După Corina Dumitrescu, aspiranta care şi-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educaţiei un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic şi profesional stufos, Ioan Mang. Şi acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute, ceva care cere câteva sute de dolari ca să-ţi ofere un dreptunghi de carton frumos şi pompos colorat. Cum de ne-am cotorosit cu asemenea demnitari?

Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu era unul al posesorilor de diplome şi realizări obscure, gen facultăţi private fără prea multă faimă sau masters-uri de care adesea puştimea isteaţă trage cât poate, pentru un loc cvasi-gratuit în cămin şi bunăvoinţa părinţilor, care vor continua să stipendieze tânărul studios, dar, în fond, aproape şomer. Guvernul Ponta e, comparativ, fistichiu, mai ales prin prezenţa pe lista propunerilor a unor veleitari gen Corina Dumitrescu. Dar despre asta presa, mai ales cea critică la adresa USL, a discutat deja. Mai rămâne o problemă: modul cum am ajuns să ne construim CV-uri atât de penibile încât acestea să devină nişte pietre legate de gât, care ne trag la fund.  {Mai mult…}

2 ani de știri tabloide la Kanal D, trend suitor

Ironizat întâi pentru interpretarea emfatică a lui Cristian Sabbagh şi ştirile diferite de formatul PRO-Antenă la relansarea de acum doi ani, jurnalul de la Kanal D creşte. Televiziunea turcilor a trimis o serie de grafice suitoare şi un comunicat rozaliu, dar cifrele nu sunt umflate cu pompa, aşa că vi le arăt aici:

Evoluţia ratingului la ştirile Kanal D

Sunt date ARMA (GfK/Kantar), valabile pentru publicul urban în vârstă de 18-49 de ani. Linia de jos arată ratingurile, iar cea de sus, cota de audienţă. Forma de sinusoidă e dată de sezonalitate (vara consumul de TV e mai mic pe toate posturile). Dacă vreţi să ştiţi de ce şi cum au făcut turcii schimbarea, {Mai mult…}

Fata de la pagina 5 a făcut vreo 13 anișori

“Adevărul” mi-a pus nişte întrebări despre Fata de la pagina 5 (sau 3, cum a fost preluată rubrica de Click!). Răspunsurile sunt în materialul ăsta, unde găsiţi şi o istorie a personajului.

Foto: Adevărul

Ce-am spus in extenso: {Mai mult…}

Dezvelirea și zilele numărate ale lui Traian al Treilea

Dezvelirea de către Sorin Oprescu a unei statui ciudate a lui Traian, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, a provocat un scandal. Lucrarea, care aparţine sculptorului Vasile Gorduz, a fost repudiată de directorul Muzeului, care spunea acum câteva săptămâni că „nu va sta multă vreme acolo”.

Bronzul are vreo 2 metri şi 15 şi înfăţişează un Traian posac, ţinând pe braţe, ca pe o tavă, o lupoaică atinsă de catatonie. Poate că autorul, sculptorul Vasile Gorduz, a vrut să-l înfăţişeze pe împărat ţinând în mâini un animal care, ca să spunem aşa, fusese deja sculptat odată. Dar asta numai Răzvan Theodorescu, care a lăudat sculptura la dezvelire, ştie. Autorul lucrării, Vasile Gorduz, nu-şi mai poate comunica viziunea, fiindcă a murit în 2008. Însă nu e nici la primul scandal, nici la primul Traian: un Eminescu îmbrăcat într-un fel de negligé, cu capul mare, dezvelit în 2004 în Place de Roumanie din Montreal, a fost luat în râs de diasporă, la vremea respectivă, printre altele pe motive de asemănare cu Elena Ceauşescu.  {Mai mult…}

Chișinău - cum poți face o reclamă dintr-o traversare

Campanie de comunicare pentru Festivalul de Film Documentar Cronograf din Chişinău:

Ecosistemul linkurilor

Săptămâna trecută, la DPAD, am vorbit despre linkuri, modul cum conectează site-urile şi felul cum trebuie folosite în scris. Dacă vă interesează astfel de chestii ezoterice: