Gigi Becali este un destin istoric fără personaj istoric. Rădăcinile lui de cioban și aventurile imobiliare în Pipera reconstituie secvența descălecatului într-un timp post-istoric, la o mie de ani de la evenimentele propriu-zise, ilar și totuși plin de sensuri.
Presedintele PNG-CD, George Becali, mama acestuia si deputatul Vlad Hogea (vicepresedinte al partidului), in Catedrala Mitropolitana din Iasi (Photo credit: Wikipedia)
De ce preiau dictatorii mai noi sintagme şi pseudo-concepte de la dictatorii şi ideologiile extreme mai vechi? Ultima gogoriţă de acest fel a răsărit în discursul de acum câteva zile al lui Kim Jong-un, care a vorbit de victoria finală.
Termenul apare în Mein Kampf-ul lui Hitler şi nu este unul neutru, ca dovadă faptul că echivalentul german (Endsieg) e interzis pe unele forumuri de Internet în această limbă, spune Wikipedia. Victoria finală este ceea ce era pe vremuri comunismul, un soi de vis de la sfârşitul timpurilor, rai pe Pământ. Doar că sfârşitul timpurilor era mai aproape pentru nazişti decât pentru comunişti, fiindcă ideologia naţional-socialistă n-a avut vremea să fie la fel de consecvent falimentară economic şi nu a înşirat atâtea eşecuri precum cea comunistă. Iar victoria finală era realizată, desigur, prin război şi nu prin progres economico-ştiinţific, cum ar fi fost construit comunismul. {Mai mult…}
Ați văzut poate coperta asta pe Facebook. Ce am eu de adăugat e că e un număr cu mai multe scoop-uri, de la Cannes, unde s-a întâmplat târgul de televiziune (MIPTV, unde mantra principală a fost branded entertainment-ul, așa cum puteți vedea și mai jos), Boston (lansarea iPad în Apple store-uri) și din platoul lui Dan Negru, unde Vlad Ursulean a interacționat cu blondele din emisiunea pe care probabil o știți.
Nr. 8
De la numărul ăsta putem să începem să ne și lăudăm cu pagini de publicitate plătită, în număr de cinci. Mulțumesc clienților care ne-au oferit încrederea și banii lor – și lui Dan Vlad de la Intact Publishing, care a făcut deal-urile.
Dacă vreți să vă abonați la revistă, oferta și mecanismul sunt tot aici.
Sorin Pâslaru de la “Ziarul financiar” se întreba, zilele trecute, cum de Alexandru Nazare, foarte tânărul (32 de ani) ministru al transporturilor, foloseşte construcţii bizare gen “A lipsit coerenţa în prioritizare” sau “e un lucru pe care îl facem cu expertiză internaţională”, din moment ce avea doar nouă ani în 1989. Se dovedeşte că limba de lemn nu e apanajul comunismului. Dar cum vine asta?
Dacă sintagma limbă de lemn a apărut în Franţa prin anii ’70, pentru a fi examinată de Françoise Thom în volumul omonim apărut în 1987, fenomenul e cunoscut mult mai de mult. În Politics and the English Language (1946), George Orwell vorbeşte despre el fără a-i da un nume şi fără referiri la comunism. Se poate spune că la Orwell e vorba de birocraţia care secretă un cocon de cuvinte, constând în clişee, cuvinte fără sens, preţiozitate, toate ascunzând realitatea nu numai cu intenţie, ci şi fără. Iar din acest punct de vedere, apucăturile vagi-neologistice ale ministrului Nazare sunt explicabile: {Mai mult…}
Din moment ce partidele româneşti au agreat nume ca ale lui Silviu Prigoană, Sorin Oprescu, Marian Vanghelie, Cristian Poteraş şi Cristian Popescu-Piedone, un independent care ar candida la Primăria Bucureştilor pare a avea un culoar bun. Independentul există deja şi se numeşte Nicuşor Dan. Care sunt şansele lui şi ce poate realiza?
Dan e deja cunoscut în cercurile intelectuale. Este susţinut de o coaliţie de ONG-uri , iar numele lui circulă frecvent pe Facebook, unde s-a creat şi o pagină de pe nume “Votez Nicuşor Dan”. Au fost invitaţi să participe şi diferiţi lideri de opinie: {Mai mult…}
A început târgul de TV de la Cannes, MIPTV. Obiectul muncii: formate, strategii de monetizare, vânzare-cumpărare, lumea bună. Cine lucrează în televiziune şi vrea să afle cum se face şi altceva în afară de talk-show-uri cu trei popândăi care se ceartă poate afla lucruri, adică live update, de aici.
Am început să punem pe net conţinutul de la The Industry nr. 7 şi începutul e, bineînţeles, cover story-ul. De data asta e vorba de paywall, pornind de la încercarea curajoasă a “Dilemei vechi” de a-şi monetiza cititorii. Puteţi citi pe site prima parte, referitoare la săptămânalul fondat de Andrei Pleşu şi precedente gen “Academia Caţavencu” sau “Gazeta Sporturilor”; în zilele următoare o să mai postăm părţile despre modele de succes din afară şi viitorul întregii poveşti. Sau ceea ce putem spune în momentul de faţă despre acest viitor. {Mai mult…}
