Mihai Răzvan Ungurenii

Lui Mihai Răzvan Ungureanu s-ar putea să-i strice preocuparea pentru propria imagine. Acest gen de preocupare ar trebui să fie unul pozitiv în ţara ministreselor cu andrele, a primarilor socialişti cu svastică şi a liberalilor cu chitară, dar, mai ales, a foştilor activişti cu palme mari, bătătorite de la legatul viei, dar mai ales de la aplauzele din Sala Palatului. Unde greşeşte, atunci, noul premier?

Aici, trimiterea la preistoria utecistă a lui Ungureanu ar putea părea obligatorie. Dar, până la urmă, activitatea lui în Uniunea Tineretului Comunist e cam dintr-un alt ev şi loc. Nu intră în ceea ce ar trebui să fie o succesiune de ipostaze publice consecvente, mature. Şirul acestora ar fi trebuit să înceapă mai târziu.  {Mai mult…}

Lecția de body language a lui Lenin, pentru uzul contemporanilor

Lenin în Piaţa Sverdlov din Moscova, 5 mai 1920

Una din fotografiile iconice ale lui Lenin, cea de mai sus, îl înfăţişează pe inventatorul comunismului real într-o postură neverosimil de înclinată. English Russia a publicat zilele trecute peste 100 (cred) de fotografii care arată că postura nu era, pentru Lenin, una singulară. Dimpotrivă, pare a fi fost unul din ingredientele succesului oratoric, aplicat şi de vedetele TV de la noi şi din zilele noastre şi, eventual, de politicieni. Dar să vedem, întâi, ce-ar putea însemna înclinarea lui Lenin. {Mai mult…}

[Guest Post:] Îmi pare rău de Mircea Badea

Îmi pare rău de Mircea Badea. L-am cunoscut așa cum i-am cunoscut mai mult sau mai puțin pe toți cei din circuit. Oameni cu care te întâlnești, îi saluți, cu unii ajungi să lucrezi, să te împrietenești, cu alții rămâi distant și rece. Ca într-o bilă se învârt tot Bucureștiul și toată România, o bilă populată de cei de la televizor și de cei din imediata apropiere a acestuia. Bani, putere, glorie, faimă – cu toții înoată împreună, la vedere, în acvariul public. La un moment dat, ajungi să ai cam despre toți păreri. Știi cine minte, cine înșală, cine-i ticălos și cine e de treabă.  {Mai mult…}

The Industry, nr. 6

The Industry, nr. 6

Taman ce s-a tipărit, abonaţii o s-o primească în zilele următoare. Revin cu detalii…

Publicitatea de stat în epoca Boc: cam ca pe vremea lui Năstase

Vă mai amintiţi scandalul publicităţii de stat din 2004, cel în care presa anti-PSD acuza guvernul Năstase de tentative (reuşite) de cumpărare a ziarelor cu publicitate de stat? Un raport al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) care se lansează la această oră arată că guvernul Boc a cheltuit sume comparabile. Rămâne să vedem cum. Am beneficiat de un preview al raportului, pe care l-am parcurs în diagonală şi din care pot trage următoarele concluzii provizorii:

[UPDATE: Textul final şi comunicatul CJI se află aici.]

• În 22 de luni (iulie-decembrie 2009, iulie-decembrie 2010, ianuarie-octombrie 2011), publicitatea din sistemele e-licitatie.ro şi publicitatepolitica.ro s-a ridicat la vreo 115 milioane de RON. Sunt undeva la vreo 25-30 de milioane de euro (nu trageţi în mine, finanţişti), estimare grosieră fiindcă n-am un cursuri medii pe perioadele respective. În 2005, guvernul Tăriceanu avansa cu privire la guvernul Năstase suma de 60 de milioane de euro, cheltuieli pe patru ani, ca dovadă că lucrurile care se scriseseră prin 2004 în “Evenimentul zilei”, mai ales, erau capete de fir valide. Guvernul Boc a cheltuit în 22 de luni ceva mai puţin de jumătate din cât a cheltuit guvernul Năstase într-un interval mai mult decât dublu. Iar cele 115 miloane de RON sunt doar banii atribuiţi, fiindcă bugetele puse pe masă în licitaţii şi altele au fost mult mai mari.
• Cheltuielile s-au făcut în mare parte din fonduri europene. Dar asta nu înseamnă că UE a avut prea multe de spus în privinţa beneficiarilor. Pe vremea lui Năstase, mecanismul a fost descris mai degrabă în felul “PSD a cumpărat bunăvoinţa presei cu bani de la Guvern”, deci tot ai altcuiva. Trezoreria partidelor româneşti e de regulă cam goală, cine ar avea interesul să pună o grămadă de bani acolo?
• Cât din aceşti bani s-au dus, de fapt, pe prostii? Problema nu e că Guvernul şi autorităţile locale au cheltuit. Ci dacă aceste cheltuieli au fost direcţionate politic către investiţii stupide. Sau dacă acele canale media către care s-au îndreptat au fost prietenoase cu PDL şi Guvernul. Raportul conţine destule hint-uri cu privire la locurile unde ar trebui căutat. Câţi bani a cheltuit ministerul Elenei Udrea? Dar cel al lui Vasile Blaga? Şi pe ce? Am dat doar două din cele mai notorii nume de miniştri PDL.
• În perioada iulie-octombrie 2011 au fost atribuite doar 6,2 milioane RON. Suma totală supusă procedurilor de achiziţie publică (pusă pe masă) a fost de 52 de milioane. Cam 43 de milioane au rămas neceheltuiţi. În alţi ani, bugetele atribuite sunt, procentual, mult mai mari. Ce s-a întâmplat cu banii din semestrul trecut? Se reportează în 2012, când, apropo, e an electoral? Ne-am tâmpit brusc, în iulie-octombrie 2011? Gradul de absorbţie al fondurilor europene şi banilor bugetari e de… 12%. De ce şi cum?
• Majoritatea banilor au fost împărţiţi conform criteriului “preţul cel mai mic”. Dacă e vorba de bugete media (pentru campanii), e un criteriu sub care s-au ascuns publicaţii de doi lei, prietenoase cu PSD-ul lui Năstase. Era altfel spus normal ca “Independent” al lui Horia Alexandrescu să fie mult mai ieftin decât “Evenimentul zilei” sau “Jurnalul naţional”, care aveau mult mai mulţi cititori, deci aveau tarife mult mai mari pe pagină.

Modalitatea de atribuire a contractelor

Ar mai fi, sigur, şi altele de discutat. Ceea ce am scris mai sus sunt doar percepţii la prima lectură. Raportul tocmai e lansat la sediul CJI, unde autorii, Ioana Avădani şi Ciprian Nicolae, vor veni cu detalii suplimentare. Apoi, la rând vine presa, dacă avem ceva care să merite acest nume. Ea ar putea detalia problema din mai multe puncte de vedere. {Mai mult…}

Conan O'Brien lansează varianta cu câini a propriului show

Pornind de la Puppybowl, versiunea cu animale a Superbowl:

[Guest Post:] Generalul

Cu mult timp înainte de interviu mă gândeam la haine. Cum să mă îmbrac adică. Mintea, atentă la o formă, absentă la fond. Dimineaţă, încep telefoanele şi, odată cu ele, zăpada. O maşină cu scule stă pe Centură de două ore. Nu o să reuşim azi şi costumul de velur maro, cel atât de potrivit, se iroseşte degeaba în dulap.

Cut to Jilava. Frig bezmetic, vânt, scoate tot ce ai în buzunare, treci de poartă, intri în închisoare şi cu fesierii brusc strânşi pe oase te îndrepţi spre o clădire. Gardienii se dau haioşi şi mă întreabă dacă mi-a furat unul un covor. Se pare că e unu’ închis care se laudă cu asta. Un mincinos, zic eu în timp ce tremur cu toată echipa, alături de o domnişoară şi câţiva mustăcioşi.

Apare generalul îmbrăcat în costumul meu. Ăla maro, de velur. Şi firma-i aceeaşi. Sughiţ speriat, mă gândesc că o fi vreun semn şi, cu ochii lăcrimând de la mirosul de sulf, clipesc conspirativ la cameraman.

Clipesc din nou şi totul s-a terminat. Sunt acasă şi privesc duşmănos costumul meu maro şi trădător. În ziua aceea, îl lăsasem acasă.

“Oameni şi oameni” - The Money Channel, luni, 13 februarie, de la ora 22.00. Cu generalul Victor Athanasie Stănculescu

P.S.: Aşa cum se vede, i-am dat lui Andrei un cont, ca să pună ce vrea şi când vrea aici. (Iulian Comanescu)

Andrei Gheorghe pe Money Channel: promo-ul

Pe Andrei Gheorghe îl ştiu de prin 1996, iar în ultimii doi-trei ani am purtat o mulţime de conversaţii pe o mulţime de subiecte, printre care o aventură comună în Republica Moldova de pe urma căreia nu numai că ne-am ales cu un contract allright, ci mai ales ne-am deschis mintea cu privire la o mulţime de subiecte TV legate de piaţa estică. Luni, la ora 22.00, Andrei începe o emisiune de interviuri pe Money Channel, numită “Oameni şi oameni”. N-am nicio contribuţie la ea, dar cum în piaţa TV românească interviurile înseamnă talk-show-uri şi talk-show-urile înseamnă ori moderatori care dau din cap precum căţeii de porţelan din spatele Daciei, ori fete cu defecte de vorbire care sâsâie ca nişte cauciucuri sparte la invitaţi, cred că aici e un culoar bun. Sunt la fel de curios ca şi voi ce-o să facă Andrei cu primul invitat şi mai departe, începând de luni seară. Deocamdată, ăsta-i promo-ul general:

"Dilema veche" testează paywall-ul

O ştire pe care am făcut-o pentru The Industry: “Dilema veche” introduce plata pe site. Mi se pare ceva care merită urmărit, fiindcă numai un brand premium şi distinct poate ridica astfel de pretenţii. Pe site se vor găsi gratis destule în continuare, iar conţinutul cu plată va fi augmentat faţă de ce e în prezent.

Detalii pe TheIndustry.ro, unde găsiţi un scurt interviu cu Mircea Vasilescu.

Scurt, că-s pe fugă, despre BRAT și tiraje inexistente

Faptul că BRAT a început să scoată la iveală neregulile (în Adevărul, pe Dailybusiness.ro) legate de propriii membri mi se pare curajos, atâta timp cât astfel de lucruri nu sunt reglări de conturi interne. Sincer, nu mă aşteptam ca breasla să înceapă să facă ordine prin astfel de lucruri, de unde şi reacţia mea la speculaţiile lui Buşcu. N-am vreme acum decât de un hat tip pentru BRAT şi afirmaţia că ţin pariul, chiar dacă asta înseamnă să-l pierd Sunt în predări cu The Industry, o să revin după, în funcţie de cum evoluează lucrurile.