Cum ar fi arătat Scânteia azi, PE BUNE?

Ştiu, e o întrebare la care a răspuns deja Marius Tucă cu acea serie din 2009, dar acolo abordarea era “Ce ar fi scris Scânteia în 1989 dacă era un ziar conform cu realitatea”. Eu am un răspuns la întrebarea “Ce ar scrie Scânteia dacă în România ar fi comunism şi azi”, care arată aşa:

Granma, ziarul Partidului Comunist Cubanez

Da, într-adevăr, PCC înseamnă Partidul Comunist Cubanez. Să vă traduc titlurile:

{Mai mult…}

Băsescu, meteorologul

Discursul de miercuri al preşedintelui Băsescu a fost promovat isteric de majoritatea televiziunilor. Pentru a-l prelua, însuşi apoliticul PRO TV, bătut la ratinguri de Antena 3 de câteva ori de când cu protestele, l-a privat de spaţiul de emisie pe Cătălin Măruţă, blegomanul rege al după-amiezelor de criză.

Vorbind serios şi cu un efort de distanţare raţională, nu putem ocoli truismul că Traian Băsescu este un preşedinte cu părţi bune şi părţi rele. Nu e nici Hitler, nici Iisus, contrar a ceea ce susţin în aceste zile două jumătăţi de Românie, iar cele două mandate ale sale vor fi cântărite cel mai bine de istorici. Şi, probabil, la scara unui secol, Băsescu va fi o notă de subsol, fiindcă n-a făcut nici Unirea, nici Independenţa şi nici evenimentele din 1989.

Dacă istoricul viitorului va folosi ca bibliografie discursul de acum două zile, probabil că nu va greşi prea tare, cel puţin în partea de bilanţ. Desigur, preşedintele şi-a exagerat unele merite şi a aruncat vina pe duşmani pentru anumite eşecuri, dar sursa Băsescu poate fi confruntată cu altele. Şi atunci, de ce Traian Băsescu a produs dezamăgire? Am găsit trei cauze. {Mai mult…}

Cum am îngropat-o pe Nicoleta Luciu în globuri: o copertă, 392 de ezitări

Printre copertele cu Nicoleta Luciu pe care le-a pus TV mania pe site, am dat cu plăcere peste una la care am contribuit, dar pe care n-o mai văzusem de vreo opt ani: Luciu îngropată (vine vorba) în globuri. Globurile alea funcţionează pentru mine ca o supradoză de madlene proustiene, aşa că o să vă spun aici cum şi ce-am făcut cu ele, în speranţa că o să vă placă şi o să găsiţi învăţăminte.

Nicoleta Luciu, TV mania, decembrie 2003

A fost una din copertele acelea care riscă să nu iasă la un moment dat, dar care până la urmă au ieşit foarte bine, chiar mai bine decât fuseseră programate. {Mai mult…}

Adrian Sârbu dă interviuri. Mai nou

Sigur, ai putea fi tentat să zici că ştirea care se poate extrage din interviul dat de Adrian Sârbu cehilor de la “Hospodářské noviny”, cotidian de business fondat în 1957, e că angajaţii din Praga l-au poreclit pe român Dracula. Dar asta-i doar o bârfă, cine vrea detalii le găseşte în coada discuţiei postate chiar pe site-ul CME la linkul de mai sus. După mine, ştirea e mai degrabă cea din titlu, dincolo de zicerile românului despre piaţa cehească, competitorul numit acolo Prima (deţinut de MTG, spre deosebire de Prima noastră) şi criză. După ştirea mea, în România, Adrian Sârbu nu a oferit mai mult de trei interviuri: unu la un an de PRO TV, un altul la 10 ani şi un al treilea rămas nepublicat, la o jurnalistă care a lucrat în zona de print. Ceea ce înseamnă că asistăm la o schimbare de strategie de comunicare, iar la capitolul “cauze” mă pot gândi la rigorile pe care le implică noua situaţie din CME, companie cu un acţionariat consistent Time-Warner. Sârbu era oricum citat cu unu-două paragrafe în comunicatele de presă legate de raportările trimestriale, dar acum vorbim de comunicarea pe care GM-ul unei companii cu AGA şi acţionari trebuie să o aibă cu aceiaşi acţionari, virtual vorbind mulţi şi mărunţi.

Oricum, planurile pe care le anunţă Sârbu în interviu sugerează că zvonurile despre debarcarea lui din fruntea CME sunt {Mai mult…}

5, cinci, cinque, cinco, cinq, pet, öt, vijf, fem

Ştiu că astfel de chestii aşezate şi calofile sunt mai puţin interesante acum, în vâltoarea evenimentelor, dar tocmai s-a tipărit a cincea copertă The Industry (dacă nu socotim şi dummy-ul):

The Industry # 5

Daţi clic pe el ca se mărească; mai multe vă zic în zilele următoare.

Hipsterul din Centrul Vechi

Ce e cu adevărat subversiv, letal în protestele care au loc în pieţe în aceste zile? Nici reinventarea Molotoavelor, nici transformarea pavelelor în proiectile şi nici vitrinele sparte. Ceea ce e cu adevărat subversiv şi de lungă durată e râsul unui jandarm, atunci când un hipster cu şapcă şi fular îi face o temenea cu palmele lipite, găurind scutul de plastic gros cu un zâmbet maliţios. Printre excesele sporadice ale protestatarilor scoate capul un tip social răspândit numeric, cu caracteristici personale redutabile, care şi-a schimbat până acum propria soartă şi are destule resurse pentru a o schimba şi pe cea a României.

Fotografie de Vlad Ilaş

Un nume care a fost pomenit adesea pentru o asemenea persoană, în presă şi mai ales pe reţelele sociale, e cel de hipster. Denumirea se leagă de faptul că protestele se desfăşoară aproape de barurile din Centrul Vechi, plin în zilele de week-end, când mişcarea stradală a explodat. Pe undeva prin zonă, Vlad Ilaş a făcut fotografia de la care am pornit.

Dar ce este un hipster? {Mai mult…}

Un pariu pentru Bușcu: scuze contra demisie :-)

O amică mă trage de mânecă asupra zgomotului pe care a început să-l facă Doru Buşcu despre tirajul zice el artificial umflat al “României libere”. Povestea am aflat-o dintr-un interviu realizat de Anca Nicoleanu pe Jurnalul.ro, care trimite la un material din “Caţavencii”. Materialul originar nu l-am găsit pe net, dar, oricum, într-un fel sau altul Buşcu mă acuză de părtinire în privinţa “României libere”, pe motiv că sunt colaboratorul ziarului. Răspunsul meu e, desigur: Bullshit. Şi de aceea îi propun lui Buşcu următorul pariu:

• În ziua când se dovedeşte că tirajul “României libere” e cu totul altul decât cel care se vede în momentul respectiv în cifrele Biroului Român de Audit al Tirajelor (vreo 40 de mii de exemplare), şi anume din motive de “falsificări” BRAT, eu renunţ la calitatea, destul de puţin importantă pentru mine, de colaborator al “României libere”
• Dacă “România liberă” rămâne în BRAT aşa cum este, fără sancţiuni şi altele, până la 31 martie 2012, Buşcu scrie un textuleţ de scuze în revista pe care o conduce, acolo unde ar fi oricum obligat să-l scrie chiar de pe acum, fiindcă mi-a făcut un proces de intenţie. Ar fi probabil pentru prima oară când cineva de la Caţavencu şi-ar cere scuze public pentru ceva, cred Buşcu, în orice caz.

De ce am tupeul să propun toate astea: fiindcă în cei “trei ani” de care vorbeşte Buşcu în contextul “falsificărilor”, Biroul Român de Audit al Tirajelor, alias BRAT, la care şi Buşcu are acces ca şef de gazetă, le-a publicat pe ele, pe “falsificări”, iar eu nu am avut decât să iau act de ele, aşa, în afara BRAT cum mă situez.

Cu alte cuvinte, dacă toată lumea crede că “România liberă” vinde 40.000 de exemplare şi nu e adevărat, poate ar fi cazul să vedem şi cine pune în circulaţie aceste cifre şi cine buşcu’ meu e lăcusta care le-a girat ani de zile, ca director a diferite gazete membre ale organizaţiei şi participant tacit la “falsificare”, nu?

P.S.: {Mai mult…}

Manifestațiile n-au fost nici pașnice, nici violente. Au fost repetiție generală

În lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz să mă ocup de politică aici, dar şi dacă m-aş ocupa, tot nu le-aş avea), ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii, Piaţa Unirii şi celelalte locuri în ultimele zile e un soi de repetiţie generală pentru modul cum va funcţiona media în acest an electoral şi, probabil, şi după el. Câteva simptome şi concluzii le ştim de pe acum:

Media tradiţională se comportă pur şi simplu dezgustător. Vizibil dezgustător, dincolo de analize şi alte evaluări mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligenţă normal, nepolarizat politic, nu poate fi decât scârbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecăruia pe care le vedem în aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut e montajul cu telecomanda: {Mai mult…}

Vrei un job de art director în Vietnam? Trebuie să știi să faci multe

Prietenul Stéphane Carpentier, care a pus serios umărul la designul revistelor Ringier România acum câţiva ani, îmi spune că e disponibil un job de art director new media la Ringier Studios, în Vietnam. Mai jos, detaliile tehnice, la care eu aş adăuga faptul că pot lucra cu şi învăţa de la Stéphane.

Detaliile: {Mai mult…}

Arafat și imaginea lui

Din această săptămână, textele pe care le public în “România liberă” sunt programate să apară pe print vinerea. Ceea ce înseamnă că de regulă le veţi găsi aici joi seara, târziu.

Google Trends, un instrument de măsură aproximativ dar imposibil de contestat, spune că volumul de ştiri referitoare la Raed Arafat a crescut foarte tare, începând de luni, 9 ianuarie, când scandalul referitor la legea sănătăţii a căpătat formă. Căutările pe Google au explodat încă mai tare cam din acelaşi moment. Şi oricine caută Arafat nu poate da în aceste zile peste rezultate favorabile pentru actualii guvernanţi. Aşa că politicienii au o problemă când se ating de un nume din clasa Arafat.

Raed Arafat pe Google Trends

Voi expedia rapid chestiunea legii sănătăţii. Tot ce pot spune despre sistem provine din experienţe pe pielea proprie – sau mai degrabă pe pielea celor apropiaţi. {Mai mult…}